Radu Secuiu, tânărul căruia un accident i-a răpit cea mai mare pasiune, azi demonstrează cât de important e să nu renunți în viață

Radu Secuiu a visat să devină fotbalist și și-a urmat visul până în Italia, apoi un accident l-a scos din teren.

La 14 ani, în vreme ce alți adolescenți își fac buletinul, Radu se mută în Italia unde continuă să joace fotbal, sport de care s-a îndrăgostit încă de la 8 ani. O face până la vârsta majoratului, apoi își mai ia 3 ani de refacere până când ia decizia să închidă capitolul. Nu se mai simțea din acea lume.

La 21 de ani o ia iarăși de la zero, iar cariera militară îi face cu ochiul. Devine primul român care termină Academia Militară, dar nu devine ofițer, așa cum și-ar fi dorit din cauza condițiilor din Constituția italiană. S-a ocupat de interceptări, un domeniu fascinant pentru vârsta lui, însă nu era de ajuns. S-a întors în țară de unde a luat-o de la zero. La 26 de ani devenea cel mai tânăr consilier local din România, dar a părăsit politica pentru a intra în domeniul afacerilor. Acum deține două firme mari, și de curând a obținut licență pentru a deschide un radio în Piatra Neamț, după 15 ani în care nu s-au mai dat licențe de radio.

Cine ești?

Ce direct (râde) Sunt Radu Secuiu, m-am născut în Piatra Neamț pe finalul perioadei comuniste. Sunt un leu ambițios de 33 de ani, perseverent, sincer și extrem de direct.

Radu Secuiu: „Pe la 8 ani a apărut primul meu vis: Să devin fotbalist”

Ai copilărit în Piatra Neamț. Spune-mi cum a fost copilăria ta?

Am copilărit în Piatra Neamț, iar în vacanțe mergeam la bunicii paterni, pe „Valea muntelui”, originari din comuna Grintieș, sat Bradu, județul Neamț. Un loc de poveste la poalele Muntelui Ceahlău.

Ce îți plăcea să faci pe atunci?

Eu am fost un îndrăgostit de sport dar în special m-a atras fotbalul. A fost un sport care m-a atras ca un magnet. M-am ținut de capul tatălui meu când aveam 8 ani și așa am ajuns să fiu înscris la CS Olimpia Piatra Neamț, în cadrul FC Ceahlăul Piatra Neamț. Acolo am ajuns să îl cunosc pe domnul profesor Gheorghe Bulacu. Pe la 8 ani a apărut primul meu vis: să devin fotbalist.

Ți-ai urmat visul? Cum a fost?

Pentru a-mi urma visul am muncit foarte mult, am sacrificat vacanțe alături de părinți pentru că mereu eram în cantonamente și pregătiri. Pentru un copil de 10-12 ani să te trezești la 06.30 zilnic, să mergi la școală de la 8 și să mai ajungi acasă după antrenamentul de după ore undeva pe la ora 16.00 era destul de greu și solicitant.

Ai spus că tatăl tău te-a înscris la clubul sportiv și a fost un susținător pentru tine. Ți-a putut ușura în vreun fel acest orar de care-mi vorbești?

Da, a făcut-o, dar doar un an de zile, pentru că apoi a plecat la muncă în Italia. Știam că intenționăm să ne mutăm întreaga familie acolo după ce vor ieși actele. Mă gândeam pe atunci că fotbalul va fi abandonat în țară.  

Radu Secuiu: „M-am trezit în Milano la vârsta de 14 ani, pregătit să încep liceul și o nouă aventură care implica și fotbalul”

V-ați mutat în Italia?

Da! Când aveam 14 ani. Eu, mama și sora mea ne-am alăturat tatălui pentru a întregi familia Secuiu.

Adolescenții de vârsta ta își făceau buletinul, iar tu te mutai într-o altă țară. Cum a fost noul start?

Plin de curaj. A fost un start în aceeași formulă din România. Meleagurile Italiei începeau să devină a doua mea casă, așa îmi spuneam. M-am trezit în Milano la vârsta de 14 ani, pregătit să încep liceul și o nouă aventură care implica și fotbalul. Am fost înscris la un club local din împrejurimile capitalei modei și mi-am continuat visul.

Unde te-ai înscris?

Am început la echipa locală U.S Cuggiono, ulterior am fost remarcat de un impresar și am ajuns la echipa de juniori a clubului Udinese, ulterior AC Veneția divizia C și US Città di Jesolo, divizia D unde trebuia sa rămân pana în iarnă pentru ca mai apoi să se facă transferul cu FC Torino la vremea aia în liga 1 italiană. Era foarte bună evoluția mea până la vârsta de 18 ani.

Deci ești fotbalist?

Am fost. Din păcate înainte de a semna cu Torino, am suferit o accidentare urâtă, culmea chiar la un antrenament. Un coleg mai mare m-a accidentat fiind deranjat că jucam titular pe postul său, iar clauzele din contractul pe care îl avea cu Jesolo specificau că dacă nu are meciuri în picioare ca titular, nu mai ia salariul complet, era penalizat…Mult timp m-am gândit dacă a făcut-o intenționat pentru că avusesem discuții anterioare cu el și îi simțeam furia la adresa mea. 

Radu Secuiu: „După accident îmi era teamă să mai pun piciorul pe minge, pierdusem încrederea în mine, nu mă mai regăseam în teren lângă colegi”

Ce a însemnat să renunți la visul tău?

A fost o tragedie, am simțit că se prăbușește cerul peste mine și că timp de 10 ani am muncit degeaba. Recuperarea ar fi durat 2 ani jumătate, eu nu am respectat acest termen m-am accidentat din nou, am mai stat 1 an, iar când m-am recuperat, de fapt nu eram recuperat. Îmi era teamă să mai pun piciorul pe minge, pierdusem încrederea în mine, nu mă mai regăseam în teren lângă colegi. Ei știind performanța mea dinainte de accidentare, nu le venea să creadă că Radu nu mai este acel Radu. Mi-am dat seama, la vârsta de 21 de ani că trebuie să renunț la acest vis, să mă reapuc de școală, să dau Bacalaureatul și să merg mai departe.

Ce a urmat apoi?

Am terminat studiile, am terminat liceul profil economic (5 ani) ragioneria.

Te-ai încăpățânat să mai rămâi în Italia o perioadă. Ce-ai făcut?

Întotdeauna mi-am dorit să fac altceva față de ce fac românii din Italia, iar aici mă refer la rutină: casă, cumpărături, spălăm mașina sâmbăta, duminica la biserică sau un grătar, iar de luni înapoi la muncă. Așteptam luna august să mergem în România în concediu. De când am renunțat la fotbal dar și înainte, aveam un spirit antreprenorial în sânge care mă bântuia. Am ales să mă înscriu voluntar în Armata Italiei, să devin un ofițer al Carabinierilor, Poliției sau Gărzii Financiare. Pentru a putea participa la concursul de academie era obligatoriu să fi împlinit sau în curs de desfășurare stagiul militar de minimum un an.

Radu Secuiu: „În timp ce făceam Armata în Italia, colaboram cu Tribunalul din Milano, cu Carabinierii sau cazarme de Poliție și făceam interceptări telefonice”

Ți-ar fi plăcut să devii ofițer? Ce însemna asta pentru tine?

Da, am apreciat mereu forțele armate, poliția și tot ce avea uniformă și ofereau protecție cetățenilor. Mi-a plăcut pur și simplu, dar cel mai mult eram atras de faptul că aș fi putut survola autostrăzile din Nordul Italiei într-o bună zi, cu girofar și fără teama de radare, având grijă la siguranța participanților la trafic și ținând departe oamenii pe cât posibil de nereguli precum crima organizată și Antidrog. Recunosc, crima organizată era raportul pe care voiam să mă axez.

După concursul în Academia de la Modena unde am fost respins la interviul oral pe motiv că nu am niciun părinte italian 100% născut, crescut în Italia, nici bunici italieni, legislația, constituția lor, spunea că nu mă pot încadra ca ofițer pentru că aș fi avut acces la informații clasificate, lucru interzis prin constituție celor care nu sunt 100% italieni, nu doar cu cetățenie dobândită. Locurile de minorități pe acest domeniu erau doar pentru cetățeni din Franța și Germania. Deci, nu s-a putut, am fost foarte dezamăgit mi-ar fi plăcut să fiu primul român ofițer, absolvent al Academiei Militare din Modena la Antidrog și crimă organizată.

Ce a fost fascinant pentru tine în această carieră?

Interceptările. Când eram în Italia, colaboram cu Tribunalul din Milano, cu Carabinierii sau cazarme de Poliție și făceam interceptări telefonice, adică ascultam în căști ce vorbesc românii și le scriam lor în italiană. Eram chemat și când erau arestări, iar românii uitau limba italiană, pentru că statul italian era obligat să le pună la dispoziție un traducător.

Radu Secuiu: „Am avut de mic un spirit antreprenorial în sânge, deși în familie nu am avut niciun antreprenor”

Dezamăgirea de care-mi vorbești te-a făcut să revii în țară?

Așa a fost destinul, îmi spun mie. Radu a avut de mic un spirit antreprenorial în sânge, deși în familie nu a avut niciun antreprenor. Pe lângă acest aspect, am fost și sunt patriot. Îmi iubesc țara și oamenii din ea. Eu știu că România are un popor de oameni săritori și faini. Am căutat să aduc mereu plus valoare și să mă fac util pe acolo pe unde trec, să ajut, să învăț, să cresc din toate punctele de vedere Da, în România!

Cum ai regăsit țara ta natală după atâția ani?

Când m-am întors mi-a trebuit aproximativ un an să mă acomodez cu stilul de viață din România, cu oamenii de aici. Brusc aveam frați și eram neam cu toată lumea, cu toții voiau să „mă ajute”, să mă sfătuiască pe business, desigur în interes propriu. Eu eram un copil încă, deși aveam 24 de ani. Aveam bani adunați în armată, bani de la familie și din job-urile avute prin Milano și voiam să-mi deschid un business pentru a avea o sursă de venit. Și am reușit. Ulterior am fost remarcat de lumea politicii.

Politică? Cum ai ajuns în politică?

Râde… o doamnă Nușa, m-a prezentat la acea vreme unui membru de partid din conducerea județului Neamț. Mai apoi, prin implicarea mea și relațiile foarte bune cu tinerii din Neamț am adunat o gașcă de tineri și am crescut organizația de tineret municipală și județeană. Nu am avut ocazia până acum și tare aș vrea să mai menționez aici pe cineva: „Lulu”, domnul Trapiel care m-a remarcat, susținut și îndrumat în felul și stilul dumnealui caracteristic, atunci când a văzut că am reușit să adun pe scările Teatrului Tineretului din Piatra Neamț peste 200 de tineri. A fost un om bun, Dumnezeu să-l odihnească!

Apropo de remarcat. Văd că obișnuiești să donezi sânge.

Da, o fac periodic. Am și carnet în acest sens. Am fost convins să o fac pentru că știu că sângele meu poate salva 3 vieți. În plus, nu am vicii, nu am de ce să fiu întors de la Centru de Sânge (râde).

Radu Secuiu: „La 26 de ani am devenit cel mai tânăr consilier local reședință de județ din România”

Ce-ai făcut după?

Am devenit cel mai tânăr consilier local reședință de județ din România. În 2016 am fost ales consilier local la Piatra Neamț făcând parte din echipa domnului doctor Liviu Harbuz candidat la Primăria Piatra Neamț. O experiență frumoasă unde am cunoscut oameni și am legat prietenii. Din păcate Liviu nu a ieșit primar, iar după 6 luni am demisionat din acea funcție și din partid. Am întrat în alt partid, preluând organizația de tineret pe care am crescut-o și am reușit să o duc la un nivel fără precedent. Vreau să punctez faptul că nu am fost traseist politic pentru că a fi traseist politic înseamnă a pleca la mai bine, în vreme ce eu mereu am plecat în opoziție și unde era muncă de făcut.

Mai activezi în politică?

În acest moment nu, dar am legături bune de prietenie cu membri din fiecare partid. Pentru mine contează omul nu funcția pe care o deține. Cei care fac politica știu că funcțiile vin și pleacă, dar relația cu omul de lângă tine se păstrează o viață, atâta timp cât ești corect și bine intenționat.

Înseamnă că ai continuat cu business-ul. Cum este să fii antreprenor?

Antreprenor… Acum, discutând cu tine îmi dau seama câte meserii am avut până la 33 și parcă nu aș promite că aceasta este final destination pentru că nu știi ce-ți rezervă viața. Revenind, să fii antreprenor este bine, solicitant, este o adevărată provocare, o competiție cu tine însuți pentru a face performanță și a te dezvolta frumos, făcându-ți un nume și o imagine locală, ulterior națională…un nume cu care familia, prietenii, angajații și partenerii să se mândrească.

Radu Secuiu: „Acum cumpăr cereale pentru baza de la Verești din județul Suceava, iar din vară am obținut licență de radio în Piatra Neamț”

Ce business dezvolți și de când?

Am început activitatea la Sercon în 2019, în 2020 am avut o cifră de afaceri de aproximativ 1,1 milioane de lei, iar în 2021 peste 5 milioane de lei. Am atins anul trecul milionul de Euro. Suntem o companie care pune pe primul loc calitatea produselor distribuite. Ne selectăm cu mare atenție și responsabilitate partenerii externi cărora le distribuim produsele pe piața din România.

Ce înseamnă pentru Radu acest sezon în care ne aflăm?

Provocare și experiență, ținând cont de actualul context conflictual de pe teritoriul Ucrainei, multe s-au schimbat și se vor mai schimba. Caut să-mi cresc firma și să profit de noile oportunități care-mi ies în cale. Este greu pentru că din anul 2019 am început comerțul cu materiale de construcții din Ucraina Belarus, materiale pe care le distribuim firmelor de profil, depozite de materiale de construcții din Neamț dar și din regiunea Nord Est. După problemele cauzate de război am devenit distribuitor SOCERAM, BCA fabricat chiar în Neamț lângă Roman, la Cordun.

Ce faci acum?

Acum cumpăr cereale pentru baza de la Verești din județul Suceava, Agro Comert Lincor, iar din vară am obținut licență de radio în Piatra Neamț, după 15 ani în care nu a mai fost obținută nicio licență în zonă.