fbpx

Căutare

Share this article

Samuel Negoiescu, fondatorul Asociației umanitare Speranță pentru România, are o poveste de viață incredibilă. Iar ceea ce face acum pentru mii de oameni aflați în durere este tocmai datorită lucrurilor pe care le-a văzut de-a lungul anilor.  

Drumul lui în caritate a început în urmă cu peste 14 ani. A studiat Teologia pentru că mereu a fost atras de zona spirituală. Încă din facultate, mergând în Oravița, în județul Caraș Severin, a întâlnit multe familii de bătrâni care abia se puteau susține din pensiile mici pe care le aveau. Atunci a făcut primul gest. A cerut ajutorul unor prieteni și a reușit să le cumpere de mâncare constant acelor bătrâni nepuntincioși. La sfârșitul facultății a trebuit să aleagă dacă să urmeze calea spirituală sau cea caritabilă. A simțit că poate ajuta mai mult societatea alegând-o pe a doua. 

În 2009 a înființat Asociația umanitară Speranța pentru România, în speranța ca va avea ajutor de la mai multă lume, nu doar de la cercul restrâns de prieteni, pentru a oferi la rândul lui ajutor celor în nevoie.

În 10 ani a reușit ceva ce nu și-ar fi închipuit în momentul în care a donat primul pachețel de mâncare. În proiectul lui sunt implicați peste 400 de voluntari. Asociația are peste 300.000 de donatori și sponsori. Datorită bunăvoinței lor, a ajutat peste 8.000 de persoane, dintre care mulți copii, cu boli incurabile.

În anul 2020, în plină pandemie, donaţiile românilor au crescut către asociaţia Speranţă pentru România, depăşind 2,6 milioane de Euro, faţă de 900 de mii de Euro în 2019.

Samuel Negoiescu
Samuel Negoiescu

Samuel Negoiescu: „Bunica împărțea tot ce avea și așa am învățat și eu să împart chiar și din puținul meu”

Ce nuanțe au fost în copilăria lui Samuel?

Nu știu în ce nuanțe exacte am copilărit sau mai bine spus, să fi fost crescut. Eu sunt singur la părinți, dar nu am crescut egoist datorită bunicilor. M-am dezvoltat alături de doi părinți, de bunicii materni și toți s-au implicat în creșterea lui Samuel. Îmi amintesc, la țară, locul acolo unde am copilărit, veneau oamenii în curte și cereau diferite lucruri. Bunica împărțea tot ce avea și așa am învățat și eu să împart chiar și din puținul meu.

Ce te visai în copilărie?

Pastor (cel care conduce biserica, care are o pregătire teologică, are o casă pastorală, dar care în esență este un om simplu).

Cu ce s-au ocupat părinții tăi?

Tata a lucrat în construcții. Era buricul satului (în Arad înseamnă cel mai bun om din sat), iar mama a lucrat la CAP. Acum sunt pensionari. Tata a fost un mare workhaolic, așa cum mă simt și eu acum.

Te lua tatăl tău la serviciul lui?

Da, uneori, dar nu-mi plăcea să fiu salahor, cum se spune la noi (ajutor fără calificare). Dădeam chiulul pentru că îmi plăcea să citesc. Preferam lectura în detrimentul muncii fizice.

Ce citeai?

Psihologie și teologie, în general, nu confesională. Nu căutam să combat o anumită religie.

Samuel Negoiescu: „În clasa a VI-a a început ideea de teologie, dar totul s-a manifestat în primii doi ani de facultate”

Așa ți-ai dat seama că vrei să devii pastor? Prin lectură?

În clasa a VI-a a început ideea de teologie, dar totul s-a manifestat în primii doi ani de facultate. M-am înscris la informatică, am făcut doi ani și apoi am făcut o reconversie. Pastorul din sat tot îmi spunea că aș putea fi un pastor bun pentru că pot motiva verbal oamenii. Uite așa am ajuns să simt un îndemn și m-am dus la Teologie în București.

Vasile Sorban 33 ani, cancer
Vasile Sorban 33 ani, bolnav de cancer, unul dintre cazurile pentru care luptă Samuel

Cum a fost tranziția către capitală?

Foarte grea. Am descoperit tot felul de oameni acolo față de care nu am simțit compatibilitatea la început dar cu care am devenit prieteni. Arădenii sunt mai libertini, moldovenii și oltenii erau fanatici pe atunci. Era un frecuș între a înțelege religia și anumite practici.

Cum au fost anii studenției? Ai stat în cămin?

Cei mai frumoși din viața mea. Toți erau oameni de calitate. A venit spuma bisericii acolo, așa am simțit, pentru că până să ajungi la teologie treci prin filtre. Pastorul îți dă o parafă să mergi către această facultate. Nu dai o admitere și gata. Pastorul te analizează, îți vede evoluția și apoi spune dacă este sau nu locul tău la teologie. Al meu se pare că era.

Toți studenții se visau pastori?

Nu. Mulți și-au dat seama că nu este de ei și au renunțat, s-au retras.

Samuel Negoiescu: „Motivarea vine verbal și vine prin ființa ta, prin atitudine, nu doar prin cuvinte”

Care ar fi fost calitățile unui bun pastor? Le-ai fi avut?

Carisma, iar eu o am. Eu am făcut practică în facultate și reușeam să mobilizez oamenii foarte ușor. Motivarea vine verbal și vine prin ființa ta, prin atitudine, nu doar prin cuvinte.

Câtă psihologie și câtă spiritualitate îți trebuie ca să te pui în fața unui om și să îl motivezi?

50-50% Folosești psihologia, dar dai exemple din religie.

Ce înseamnă feedback în motivare?

Ochii care sclipesc a înțelegere, oamenii care își coboară postura umerilor pentru a te asculta, copiii care se opresc din joacă pentru a-și traduce în limba lor ce vrei tu să transmiți și ochii tăi care suprind toată această emoție.

Din acest motiv nu ai luat nici tu calea spirituală? Că nu te regăseai acolo?

Pentru că puteam să fac mai mult bine prin ceea ce am ales. Am fost întrebat dacă vreau să fiu pastor și am spus Nu atunci și nu am regretat niciun minut.

În primul an de facultate am început ceea ce fac acum. Prima dată a fost cu o masă caldă alături de actuala mea soție, iar în cei IV ani dezvoltasem ceea ce înseamnă Speranță pentru România.

Samuel Negoiescu: „Activitatea Asociației a început în 2009, în Valea Jiului”

Denisa Sava. Asociația îi plătește lunar tratament, analize
Denisa Sava. Asociația îi plătește lunar tratament, analize

Așa a luat naștere Speranță pentru România?

Da, încă din primul an de facultate. Am fost detașat în Oravița, în județul Caraș Severin într-o practică și fiind o biserică mică trebuia să merg din familie în familie ca să dorm timp de 7 zile cât era practica. Acolo m-am împrietenit cu cei care mi-a devenit ulterior familie și am ajuns să o cunosc și pe soția mea. Noi spunem providență divină. Am gătit mâncare pentru un bunic care avea o situație precară acasă. Prietenul meu gătea, iar eu îmi „găteam” viitorul fără ca să știu asta. Mi-a rămas în minte acea farfurie pe care i-am dus-o acelui bărbat și clar, de acolo a pornit totul. Activitatea propriu zisă a început în 2009, în Valea Jiului.

Familia Negoiescu
Familia Negoiescu

Cum funcționează Asociația?

Sunt cazuri sociale care au nevoi. Pe platforma noastră găsiți fiecare caz în parte detaliat. Când am lansat platforma eram singur. Reușeam să gestionez undeva la 5 cazuri pe lună. Donațiile creșteau, urmăritorii pe Facebook la fel, iar la un an de la lansarea platformei aveam zeci de emailuri și telefoane cu cereri de ajutor. Efectiv nu mai făceam față. Atunci mi-am dat seama că nu mai pot continua așa, mai ales că îmi neglijam familia.  

Rogers Zanfir Finn - 3 ani, CANCER
Rogers Zanfir Finn – 3 ani, CANCER

Cunoști cazurile acestea, pe toate?

Da. Am mers personal la toate. Contactul cu ei este important. Să îi asiguri de sprijinul tău, să iei pulsul exact, să vezi ce este în spate.

Câte cazuri sunt pe site?

450 de cazuri, dar ele fluctuează. Pe site vedeți o continuă dinamică. Sunt cazuri pentru care s-au strâns suma de care ei aveau nevoie și nu mai apar pe site, sau cazuri pentru care a fost prea târziu.

Samuel Negoiescu: „Dacă cineva vine și spune că are nevoie de bani pentru ceva urgent, în 24 h, putem lua din Fondul de Urgență”

Familia Drăghici, 3 copii orfani de mamă, răpusă de cancer. Asociația le construiește o casă
Familia Drăghici, 3 copii orfani de mamă, răpusă de cancer. Asociația le construiește o casă

În acest caz, în care este prea târziu, ce se întâmplă cu banii strânși?

Noi ne ocupăm de toate cheltuielile de după. Tot ce înseamnă facturi. În cazul în care mai rămân bani, ei merg către Fondul de Urgență. Adică dacă cineva vine și spune că are nevoie de bani pentru ceva urgent, în 24 h, putem lua de acolo.

Cum duci atâta durere cu tine peste tot?

Fac psihoterapie și nu este o rușine să recunosc. În aprilie fac doi ani de când am ajuns pentru prima dată în cabinetul de psihoterapie. A fost un caz, al unei fetițe, Emanuela care m-a sensibilizat extrem de tare. Am muncit pentru acea fetiță de 12 ani zi și noapte să strângem bani, să reușim să îi facem transplant. Am reușit, i-am făcut transplant, iar apoi ea ne-a părăsit. Este durerea vieții mele…

Samuel Negoiescu: „Mă sensibilizează multe, dar nu o pot arăta, pentru că eu am o misiune: Să alung ce este trist!”

Ce te mai sensibilizează?

Până să fiu tată, aveam empatie, dar nu mă sensibiliza atât de tare orice caz. Acum nu îmi pot controla mintea care se transpune în locul acelor oameni care suferă, care trec prin pierderi. Mă sensibilizează multe, dar nu o pot arăta, pentru că eu am o misiune: Să alung ce este trist!

Care a fost cea mai mare donație primită pe site?

47.000 de Euro, acum la sărbători. O doamnă a donat această sumă în luna decembrie pentru diferite cazuri de pe site. 5000 de Euro la un caz, 2000 la altul și tot așa.

Cine donează cel mai mult?

Oamenii simpli, dar avem și excepții. Avem un om de afaceri din România care donează câte 1000 de Euro pentru fiecare caz de cancer, iar sponsor oficial sunt cei de la Profi.

Samuel Negoiescu: „Suma strânsă de Asociația Speranță pentru România, a ajuns în pandemie la peste 2.600.000 Euro”

În pandemie ați strâns cel mai mult. Sunt oamenii mai empatici de la restricții?

Empatia există la toți, însă trebuie să convingi tu oamenii să doneze. Așa este. Prin platforma www.sperantapentruromania.ro au donat până acum la peste 230.000 de persoane, suma strânsă în total fiind de peste 5 milioane de euro, la care se adaugă 500.000 de euro strânși prin SMS. Suma strânsă de Asociația Speranță pentru România, a ajuns în pandemie la peste 2.600.000 Euro, față de 900.000 Euro în 2019. Cererea din ce în ce mai mare din partea persoanelor care au nevoie de ajutor a impus, însă, și extinderea echipei care gestionează strângerea de fonduri.

Duminica Liliana, mamă vaduva cu 3 copii. Asociația o ajută cu câteva bunuri necesare
Duminica Liliana, mamă văduvă cu 3 copii. Asociația o ajută cu câteva bunuri necesare

Câte vieți ați salvat?

Sunt cazuri, nu le știu numărul exact, dar dacă adăugăm familiile lor care încă se bucură de ei, suntem fericiți. Fac și acum un apel. Cei care doresc pot dona foarte rapid prin SMS. Avem alocate două numere de SMS: 8829 pentru copiii bolnavi și 8837 pentru adulții bolnavi. Lună de lună ajutăm câte un caz umanitar de adult sau copil folosind donațiile prin SMS. Lucrăm în acest moment la alte noi modalități de donație:

Donează ziua de naștere – în două clickuri vei putea să îți creezi propria campanie de strângere de fonduri pentru ziua ta, ajutând un copilaș bolnav de cancer;

Fii un fundraiser – în două clickuri vei avea campania ta de strângere de fonduri pentru orice caz vei dori de pe platforma noastră de fundraising;

Oportunități de voluntariat – sunt foarte mulți care ne scriu și primim zeci de formulare de voluntariat pe care nu le putem gestiona. De aceea, lucrăm la un sistem automatizat pentru a gestiona oportunitățile de voluntariat.

Cristina Lefter, București, operație nereușită la inimă, rămasă paralizată. Asociația îi plătește lunar terapiile și tratamentul
Cristina Lefter, București, operație nereușită la inimă, rămasă paralizată. Asociația îi plătește lunar terapiile și tratamentul

Samuel Negoiescu: „Emma, Larabelle și Albert au nevoie de un tată prezent mai mult decât câteva ore”

Emma, Larabelle și Albert
Emma, Larabelle și Albert

Stai foarte mult timp pentru a rezolva aceste acțiuni caritabile. Cât este sacrificată familia în acest timp, că tot ai amintit de neglijență în familie?

Mi-am promis că anul acesta să rezolv problema. Emma, Larabelle și Albert au nevoie de un tată prezent mai mult decât câteva ore, iar anul acesta este anul în care vor mai fi angajați oameni în asociație, oameni care-mi vor prelua din îndatoriri.

Recomanzi copiilor să urmeze exemplul tău?

…..(oftează) Soția mea mi-a spus că este posibil ca ei să urască ceea ce fac eu. Am înțeles greu la ce se referea. Știți…și eu uram meseria de constructor, meseria tatălui meu. Lupt să nu ajung să îi dau dreptate soției. Aceasta a fost menirea mea, să ajut și am promis că o voi face mereu.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO