Selfie-ul, la el acasă

Selfie-ul nu mai este deja, de ceva vreme, privit doar ca o formă de narcisism, ci ca o artă. O dovedesc expoziţii precum cea pe care Charles Saatchi, co-fondatorul agenţiei de publicitate Saatchi & Saatchi, o deschidea anul trecut la Londra cu scopul de a prezenta selfie-ul ca pe “o formă îndelung practicată de exprimare de sine”. O dovedesc iniţiativele de organizarea a unor muzee dedicate selfie-ului, aşa cum a fost muzeul din Filipine, deschis temporar în 2015, şi cum este cel din Los Angeles, inaugurat chiar zilele trecute.

„Selfie-urile au o istorie extrem de bogată, care datează de când umanitatea a creat arta„, spune Tommy Honton, care, alături de Tair Mamedov, a fondat Museum of Selfies în Glendale, California. Poate e puţin cam mult spus muzeu, Museum of Selfies fiind deocamdată o expoziţie amplă deschisă publicului timp de două luni, care ar putea căpăta însă statutul de muzeu dacă proiectul va avea susţinere şi continuitate.
Expoziţia  explorează istoria şi impactul cultural al selfie-ului, care-şi are rădăcinile într-un trecut îndepărtat (40.000 de ani, după cum precizează The Guardian), vizitatorii putând explora originea selfie-ului prin intermediul artei, al istoriei, al tehnologiei şi al culturii populare.

Aici pot fi admirate oglinzi, cel mai de bază tip de selfie; camere multidimensionale folosind bandă adezivă (un concept pe care muzeul îl descrie drept un „magnet selfie”); statui reprezentându-l pe ”David”, al lui Michelangelo cu un telefon roz în mână, autoportretele făcute de o maimuţă cu aparatul de fotografiat al artistului britanic David Slater; o copie a recomandărilor guvernului rus de a face selfie-uri în siguranţă (în urma mai multor accidente mortale cauzate de acestea); dar şi statistici precum cele care arată că femeile sunt mai dispuse să îşi facă selfie-uri decât bărbaţii (în Sao Paulo, 65,4% dintre selfie-uri sunt realizate de femei; 61,6%,  la New York; 82%, la Moscova).

„Rembrandt a făcut sute de autoportrete, Albrecht Durer cinci, Van Gogh zeci. Vreau să spun că şi ei şi-au făcut portretele, deci care e diferenţa?”, se întreabă retoric Tommy Honton, care este hotărât să organizeze o expoziţie itinerantă prin Statele Unite şi chiar în lume.