Sore: „Sunt extrem de ambiţioasă, aşa că este normal ca în viaţa de zi cu zi să mă lovesc de tot felul de probleme şi nemulţumiri„

Sore se declară o optimistă şi crede că poate schimba lucrurile în mai bine. Este unul din motivele pentru care a lansat proiectul #manifestpentrufemei. Cum a evoluat viaţa artistei de la rolul din Pariu cu viaţa, la cariera solo de astăzi, ne vorbeşte Sore în cele ce urmează. Şi ne mai spune cum se descurcă din postura de mămică şi de femeie de afaceri.

Ce a însemnat Pariu cu viaţa şi Lala Band pentru ceea ce este astăzi SORE?

A fost, în primul rând, o şcoala. Am învăţat cât de importantă este munca în echipă, ce înseamnă responsabilitatea şi să fii serios, adică un om de cuvânt. Apoi, fireşte, au fost multe ore de muncă şi amintiri minunate care nu se vor şterge niciodată. Şi, cu siguranţă, mare parte din Sore de astăzi se datorează lor şi publicului nostru, care a crescut odată cu noi.

Cui îi datorezi ceea ce eşti? Ceea ce ai devenit?

Cred că părinţii mei au un merit foarte mare pentru seriozitatea mea, pentru încăpăţânarea cu care tratez orice task, pentru organizarea fără de care nu pot trăi. De asemenea, sunt convinsă că nu aş fi fost astăzi aici, dacă ei nu mi-ar fi susţinut dorinţa de a cânta, de a studia pian şi de a face artă. Ar fi putut să se opună şi să mă direcţioneze spre ceva mai “serios”, mai pragmatic. Le sunt recunoscătoare pentru că mi-au respectat propria voinţă şi liberul arbitru, dar şi pentru că au insistat să învăţ şi să îmi dezvolt aptitudinile, lucru care mă ajută foarte mult în tot ceea ce fac în prezent. Adică să îmi compun melodiile, să îmi regizez videoclipurile şi să mă ocup de atelierul Hard Coeur, care se dezvoltă frumos. Aşadar, mama, tata, dacă citiţi, să ştiţi că sunt recunoscătoare pentru tot şi vă mulţumesc!

Ai o nouă abordare muzicală #manifestpentrufemei. Cum s-a născut ideea?

A venit natural, pentru că trec printr-o perioadă de maturizare artistică şi nu numai. Îmi doresc să devin o persoană vocală prin muzica mea, să fiu vocea de care eu aveam nevoie în adolescenţă. Spre exemplu, aş fi simţit nevoia să existe o fată apropiată de vârsta mea care să îmi spună că e ok să ai şi zile în care nu te simţi bine, că e în regulă să suferi, dar să ştii când să spui stop, că e ok să te cauţi şi uneori să nu te găseşti. Aş fi vrut să am o astfel de persoană care să îmi transmită un apel de revenire şi să-mi amintească de faptul că, indiferent de caz, eu sunt o prioritate, şi cea mai mare fericire a mea sunt eu. Desigur, eu am avut un sprijin în mama, care mi-a spus toate aceste lucruri, însă, ştim cu toţii cum e, dăm din cap, spunem da, dar ne trece pe lângă urechi. Eh, eu cred că pe mine mă ajută faptul că sunt o voce din afară, care este obiectivă şi care a reuşit să fie sinceră indiferent de circumstanţe, într-o lume foarte “cosmetizată”.

Pentru ce militezi, pe scurt?

Pentru asumarea propriei identităţi. 

Ţi-ai crescut propriul brand de haine – Hard Coeur. Cum merge? Ce te inspiră?

Mă inspiră ceea ce simt, uneori şi vremea de afară pentru că sunt genul de om ce îmbracă o haină în funcţie de starea o are. Hard Coeur creşte frumos şi este din ce în ce mai apreciat. Acum, după 3 ani, timp în care am învăţat foarte mult despre acest business, sunt foarte mândră de creaţii. Finisajele sunt foarte bune, croiurile ies aşa cum le-am visat, iar materialele sunt de cea mai bună calitate. Desigur, nimic nu ar fi fost posibil fără prietena mea cea mai bună, Roxana, care are grijă ca totul să meargă strună în atelier şi care ţine toate lucrurile în ordine.

Cum te simţi din postura de mamă? Cine te ajută?

Sunt alt om de când o am pe Erin. Eu sunt critică, perfecţionistă şi extrem de ambiţioasă profesional, aşa că este normal ca în viaţa de zi cu zi să mă lovesc de tot felul de probleme şi nemulţumiri. Însă, acasă am parte de cea mai bună terapie. Este suficient să mă gândesc la zâmbetul lui Erin şi mi se anulează toate grijile. Altfel spus, am înţeles ce e cu adevărat important în viaţă şi care este ierarhia lucrurilor. D-asta ziceam că trec printr-un proces de maturizare amplu, că, probabil, o astfel de judecată vine cu vârsta… nu ştiu. Revenind la întrebare, am ajutorul bonei, iar seara când am concerte sau evenimente, mama sau Mircea sunt mereu alături de mine. 

Eşti atât de efervescentă… De unde îţi iei energia?

Vine din mine, din interiorul meu. Pentru că sunt o optimistă şi mereu găsesc resurse de a vedea paharul plin, de a crede că pot schimba lucrurile în mai bine.

Cum arată o zi din viaţa lui Sore?

O zi normală începe la ora 7.00 dimineaţa. Până la ora 8.30 îmi petrec timpul cu Erin şi beau o cafea. Apoi. la 9.00 sunt la squash, iar de aici programul poate varia între studio / filmări / atelierul Hard Coeur / şedinţe foto etc. La ora 17.00 îmi propun să fiu zilnic acasă, pentru a sta cu Erin până la ora 20.00, când adoarme. Apoi, fie mă întorc la lucru, creez foarte bine şi cel mai mult noaptea, fie merg la evenimente sau concerte.  Mi se întâmplă să adorm pe la ora 23.00/24.00, de obicei la un serial, atunci când sunt acasă. Şi, cumva, printre toate, strecor şi întâlniri romantice cu iubitul sau un pahar de vin cu prietenii. Stau foarte bine la capitolul: organizare. :))