Ştefan Câlţia vorbeşte despre oamenii care munceau de dimineaţa până seara, ca şi astăzi, dar care atunci, în satul românesc, iubeau şi gândeau. Azi consumăm şi atât. Am uitat să iubim? Am uitat să gândim? Poate. Poate că n-am trecut examenul acesta, al vieţii. Dar Ştefan Câlţia, optimist, spune: „Ne vom apăra de eşecul social, nu ne topim. Nu e nimic nou sub soare”.
Vedeţi şi:
Ştefan Câlţia (1): pictorul pădurilor, aerului şi timpului
Ştefan Câlţia (3). O zi din copilăria pictorului
Ştefan Câlţia (4): „Îmi şopteşte Dumnezeu la ureche”
Ştefan Câlţia (5): „Niciodată nu vom trăi într-o lume fără probleme”
