Când am scris acum ceva vreme un articol intitulat „Copacii suntem noi”, mă gândeam doar că folosind această expresie, fac o comparaţie prin care pot sugera puternica noastră legătură cu ei. Dar nu mi-am imaginat mai mult. Nu mi-am imaginat că ei comunică de-adevăratelea, sau că există aşa numiţii „copaci mamă”… Şi, când spun asta mă bazez pe date şi experienţe ştiinţifice realizate de omul de ştiinţă Suzanne Simard. Ph. D, profesor la British Columbia University, unde predă cursuri de pădure şi ecologia solului, dar şi a sistemelor adaptive complexe. Programul ei de cercetare se concentrează asupra perturbaţiilor şi schimbărilor climatice, efectelor naturale şi antropologice asupra structurii, funcţionării şi rezistenţei ecosistemelor forestiere. Este specializată în examinarea şi comunicarea între comunităţile de plante şi sol (wow!), precum şi în modul în care acestea reglează energia şi fluxul de informaţii (cum ar fi ciclul de carbon şi nutrienţi ) în ecosisteme văzute ca sisteme complexe de adaptare. Pe scurt, Suzanne a aflat, prin studiile de zeci de ani realizate în pădurile canadiene, că există o comunicare certă între copaci, că sub pământul unei păduri există o reţea între rădăcinile copacilor care formează împreună cu cele ale ciupercilor un adevărat hub, extrem de complex şi inteligent. Omul de ştiinţă a injectat izotopi de Carbon 13 şi 14 în copaci şi a urmărit traseul acestora. Ca să fac povestea mai scurtă, a studiat drumul acestor izotopi, i-a regăsit în procente diferite în copacii tineri şi cei maturi din jur. A constat că există aşa numiţii „copaci mamă”. Asta m-a uimit cel mai mult! Suzanne a scris articole întregi dedicate acestor Mother Trees… A vrut să vadă cum acţionează aceştia. A studiat transferul de nutrienţi şi informaţii între aceşti copaci şi puietul rezultat din semniţele lor şi puietul din aceeaşi specie, dar crescut din seminţe străine. Suzanne a vrut să afle dacă copacul mamă îşi recunoaşte puii!
Da! Şi-i recunoaşte! Le trimite cu precădere celor rezultaţi din seminţele proprii, prin rădăcini, nutrienţi, hormoni şi informaţii .
Ce să spun mai mult? Că mai e doar nevoie să curgă sânge din copaci, ca să ne dăm o dată seama că ei sunt o formă de inteligenţă? Că sunt vii şi sunt ca noi? Că atunci cînd le este sfârtecat trupul cu toporul, e ca şi cum ne-am ucide mama?
Există o imensă inteligenţă în natură. Tot ce sper este să nu mai fim proştii pe care ea îi tolerează de prea multă vreme…
Pe aceeași temă
Citește mai multe
