Mitul care sperie femeile – demontat de un chirurg oncolog.
Eram în mijlocul unei ședințe când o prietenă apropiată mă suna insistent. I-am scris că revin și mi-a răspuns imediat: „Iartă-mă că te bat la cap, dar sunt foarte speriată.” Pentru că nu mai făcuse asta niciodată, mi-am imaginat că e ceva grav. Am ieșit pentru câteva minute din întâlnire și am sunat-o înapoi.
Ce se întâmplase? Era panicată din cauza unei dureri la sânul drept, apărută din senin. Convinsă că are cancer, n-a închis ochii toată noaptea. Când am vorbit, era hotărâtă să meargă la medic – și voia să facă asta chiar în ziua respectivă.
Am rugat-o să mă asculte și i-am spus ce am aflat în atâția ani de jurnalism în domeniul sănătății: că orice durere trebuie investigată. Dar și că, de cele mai multe ori, o durere la sân nu reprezintă o urgență și nici nu este un semn al unei boli grave precum cancerul.
Prietena mea nu e un caz singular. Aniela Nodiți, medic chirurg cu supraspecializare în chirurgie oncologică la Institutul Oncologic București, mi-a confirmat că multe femei asociază acest tip de durere cu cancerul: „Văd frecvent în cabinet paciente foarte speriate pentru că le doare un sân și, după ecografie sau mamografie, aflăm că nu au nicio problemă gravă. Dar am și paciente care nu simt absolut nicio durere și la care descoperim ecografic o leziune suspectă. Tocmai de aceea controalele periodice sunt atât de importante”.
Și totuși, de ce ne dor sânii?
Aceste dureri pot apărea înaintea menstruației, în perioada ovulației, în sarcină, în perioada de alăptare sau în premenopauză.
„Există și modificări benigne ale sânului care pot provoca durere: chisturile mamare, modificările fibrochistice, inflamațiile sau infecțiile”, spune dr. Aniela Nodiți. „Uneori, ceea ce pacienta percepe ca durere la sân nici măcar nu provine din sân. Poate fi o durere musculară sau costală, o nevralgie intercostală, o problemă a coloanei cervicale sau toracale”.
Absența durerii nu trebuie interpretată ca o garanție că sânul este sănătos
În marea parte a cazurilor, durerea mamară are o cauză benignă: „Cancerul de sân, mai ales în stadii incipiente, este cel mai adesea nedureros”, afirmă dr. Nodiți. „De altfel, atunci când durerea este singurul simptom, fără noduli sau alte modificări suspecte, probabilitatea ca în spatele apariției acesteia să existe un cancer este foarte mică.”
Cu toate astea, nu trebuie să ignorăm o durere persistentă. O durere nou apărută, unilaterală, bine localizată, care persistă trebuie evaluată, mai ales dacă există și noduli sau alte modificări ale sânului. Însă nu trebuie să plecăm de la premisa: „Mă doare sânul, deci am cancer”, ci de la întrebarea corectă: „De ce mă doare?”. Iar răspunsul îl obținem prin consult de specialitate și prin investigații.
În același timp, absența durerii nu trebuie interpretată ca o garanție că sânul este sănătos. Sunt câteva semne care ar trebui să ne trimită rapid la medic: un nodul la sân sau la subraț, un sân care-și schimbă forma sau mărimea, o secreție, roșeață persistentă, aspectul de coajă de portocală și, bineînțeles, o durere persistentă, bine localizată.
„Nu trebuie să așteptăm apariția acestor semne”, ne atenționează dr. Aniela Nodiți. „Un cancer mamar de câțiva milimetri nu doare, nu se vede și, de cele mai multe ori, nu se simte la palpare. Dar poate fi identificat prin ecografie sau mamografie. Acesta este momentul în care vrem să-l descoperim”.
Investigațiile trebuie adaptate vârstei, structurii sânului și riscului individual al fiecărei femei. Nu există o singură investigație perfectă pentru toate pacientele. Pentru cele tinere și fără suspiciuni este de ajuns, de cele mai multe ori, ecografia mamară. Femeile peste 40 de ani ar trebui să facă și ecografie, și mamografie. În anumite cazuri, în funcție de evoluție și de istoricul din familie, medicul poate recomanda și RMN.
„Un lucru este esențial: investigațiile de screening se fac când nu avem simptome”, subliniază dr. Aniela Nodiți. „Dacă apare un nodul sau o altă modificare suspectă, nu mai vorbim despre screening, ci despre diagnostic și trebuie să mergem la medic indiferent când am făcut ultima ecografie sau mamografie”.
Autoexaminarea sânilor: când, cum și de ce
Mulți medici recomandă, pe lângă investigațiile despre care am vorbit mai sus, și autoexaminarea. Ideal e să o faci o dată pe lună, de preferat la câteva zile după menstruație, când sânii sunt mai puțin tensionați. După menopauză poate fi aleasă aceeași zi din fiecare lună, pentru a crea o rutină.
Este important ca orice femeie să știe cum arată și cum se simt în mod normal sânii ei. Astfel, va putea observa mai ușor o schimbare
Am citit de multe ori despre cum se face această autoexaminare, dar, pentru că e un subiect atât de important, am vrut să aud și părerea doctorului Nodiți:
„Începem prin a privi sânii în oglindă: există o modificare nouă de formă sau de volum? O retracție a pielii? Mamelonul și-a schimbat poziția? Vreo roșeață sau o modificare a pielii?
Apoi palpăm atent întreaga suprafață a sânului și nu uităm nici de zona axilei. Dacă simțim ceva diferit, trebuie să ne adresăm medicului.
Este important ca orice femeie să știe cum arată și cum se simt în mod normal sânii ei. Astfel, va putea observa mai ușor o schimbare.”
Din păcate, la medic ajung multe femei cu cancer de sân în formă avansată, care nu au făcut de mult un control de rutină. La polul opus sunt pacientele care vin preventiv, fără să aibă niciun simptom, iar investigațiile descoperă o leziune foarte mică, deseori nepalpabilă.
„Pentru mine, acesta este cel mai bun exemplu al valorii reale a screeningului și a depistării precoce”, spune chirurgul. „Diferența dintre aceste două situații poate fi enormă. Un cancer descoperit devreme înseamnă, de cele mai multe ori, mai multe opțiuni terapeutice, posibilitatea unui tratament chirurgical mai puțin extins și, cel mai important, șanse mult mai mari de vindecare.
Pentru cancerul de sân localizat, supraviețuirea la cinci ani se apropie astăzi de 100%.
Evident, fiecare caz este diferit, iar prognosticul depinde și de biologia tumorii, vârsta pacientei și răspunsul la tratament, însă mesajul general este incontestabil: stadiul în care descoperim boala contează enorm”.
O poveste cu final fericit
Prietena mea, despre care v-am povestit la început, e bine. I-am spus ce știam, dar, pentru că nu sunt doctor, am rugat-o să discute cu medicul ei de familie. Ceea ce a și făcut și a înțeles că nu este o urgență, mai ales că nu avea niciun nodul sau chist despre care să știe. A ajuns la ecografie peste o săptămână și totul a fost bine. Între timp i-a trecut și durerea.
În cazul ei, singurul lucru puțin exagerat a fost panica – pe care, de altfel, o înțeleg. Însă, când te doare ceva, chiar trebuie să mergi la o consultație, nu să aștepți să-ți treacă sau să speri că nu e nimic grav.
Poate și mai important este să mergi la medic când nu te doare nimic. În foarte multe situații, un control de rutină a făcut diferența între o vindecare completă și o luptă lungă și grea. Știu, sună ca un clișeu – dar este pura realitate.
