Nici nu-mi vine să vă trimit să vedeţi piesa asta… mai ales că e seara târziu, la Godot, în Centru Vechi, printre coclauri. Plus că se mai joacă şi la Comedie două străzi mai spre dreapta. Acum e toamnă şi frig, mai bate şi vântul…
Îmi fac datoria să vă spun că la origini, a fost un text scris de Dumitru Solomon pe care Chris Simion l-a adaptat şi simplificat cât să meargă cu o prăjitură şi-un ceai.
Invit la această nepretenţioasă piesă de teatru, toţi tinerii pretenţioşi care s-au căsătorit în ultimii trei ani şi care şi-au făcut scenarii ca la Hollywood pentru propria lor nuntă. Cei care şi-au pus toate speranţele în dansul de la valsul miresei, în prizele şi schemele coregrafice, printre gheaţă carbonică şi artificii în cascadă, să vină să-l vadă urgent; toate miresele care s-au plâns că tortul nu e cu cremă de lime ci de lămâie, mirii nemulţumiţi că n-au făcut snorkeling în luna de miere din Maldive. Mai ştiţi câte meniuri aţi gustat, câte localuri aţi refuzat pe motiv de draperii, coloane şi candelabre? Sau câte formaţii n-aţi ascultat… ooo, dar melodia voastră!! O desfătare! Şi cum aţi sorbit voi şampania cu mâinile încrucişate, apoi v-aţi sărutat. Ce frumoooooos. Haideţi la teatru ca să faceţi un salt în timp şi să râdeţi de voi înşivă peste 10-15 ani! Nu e nicio filozofie în spectacolul ăsta, ba chiar regizoarea şi-a făcut singură mea culpa şi-a spus franc: ce? vreţi numai Oscar şi Tanti Roz, Scaunele şi 7 blesteme? Hai s-o mai dăm şi cu o cinzeacă, că prea ne-am spurcat cu Chateau Lafitte…
Vă spun din capul locului că pe parcursul desfăşurării evenimentelor din piesă, veţi experimenta intermezzo-uri de genul Poptămaş afişate pe un videoproiector.
Şi ca să analizăm, ce-a vrut să spună autorul, din capul locul menţionez cu mâna pe inimă: nu ştiu. M-am foit, m-am jucat cu un şerveţel până l-am făcut făină, am râs, am strâns resturile de şerveţel, le-am băgat în geantă şi-am plecat acasă. Ce se întâmplă după plimbările prin parc, săruturile interminabile, gheaţa carbonică, nopţile fierbinţi şi rătăcirea prin irisul iubitului? Se pare că nimic bun. Ne mai prostim un an doi de-a rătăcirea prin iris şi ne culcăm. Dacă faci imprudenţa să-ţi întrebi jumătatea unde ne este iubirea de altădată, vei primi un răspuns filozofic: ne-am maturizat, aşa că… şi iubirea noastră s-a maturizat. E mai aşezată, mai liniştită, mai înţeleaptă. Răspunsul ăsta e perfect. Altădată nu mai întrebi.
De ce se ajunge aici? Întrebaţi-l pe Poptămaş. Sau veniţi la piesa asta poate vă prindeţi…
Te iubesc! Te iubesc?, după Dumitru Solomon, regia Chris Simion, cu Corina Moise, Dan Rădulescu, Manuela Hărăbor, pe 31 octombrie, ora 20:00, la Godot Cafe-Teatru (str. Blănari 14)
Pe aceeași temă
Citește mai multe
