Terry Gilliam şi Don Quijote: cînd e să ai ghinion, creşte iarbă şi în deşert

Data de 4 iunie 2017 ar trebui să fie una importantă în „Istoria Modernă a Ghinionului” pentru că Terry Gilliam a anunţat că a terminat de filmat „Omul care l-a ucis pe Don Quijote”, un film pentru care cunoscutul realizator american (singurul american din Monty Python!) a luptat şaptesprezece ani. Fără a mai adăuga cei zece ani de dinainte, din momentul în care s-a născut ideea proiectului, pînă cînd el a fost început prima dată.

Povestea întreagă începe, aşadar, în 1990, cînd, întîlnindu-se cu un mare producător, Terry Gilliam i-ar fi spus: „Am două nume pentru tine: Quijote şi Gilliam şi am nevoie de douăzeci de milioane de dolari”. Fără falsă modestie, numele lui Gilliam era, încă de atunci, foarte cunoscut, dată fiind activitatea lui în hiper-celebrul grup britanic de umor. Cum producătorul şi-a dat acceptul de principiu, Gilliam a trebuit să se apropie de celălalt nume, al lui Quijote. Şi l-a citit, pentru prima dată, pe Cervantes. Şoc total! (cum ar spune o parte a presei), Gilliam şi-a dat seama că romanul, aşa cum e el, e „infilmabil”. De nefilmat. Următorii zece ani a căutat o soluţie pentru a face, totuşi, un film cu cele două nume pentru care a cerut milioanele de dolari.

Ideea de la care a pornit scenariul: un om din epoca modernă Toby Grossini  (care lucrează în publicitate) călătoreşte în vremea lui Don Quijote. Ideea îi aparţinuse, iniţial, lui Mark Twain în Un yankeu la curtea regelui Arthur, deci, era „verificată”.

Pregătirile pentru filmare durează pînă în octombrie 2000, avînd, la dispoziţie, un buget de 35 de milioane de euro. Rolul lui Don Quijote urma să fie jucat de Jean Rochefort, un cunoscut actor francez, cărora li se adaugă Johnny Depp (publicitarul) şi Vanessa Paradis (Dulcineea). Locul de filmare a fost ales undeva lîngă Madrid şi semăna foarte bine cu un deşert.

Şi s-a dus echipa acolo. Numai că, în apropierea acestui platou de filmare natural, se afla o bază militară de aviaţie. Ceea ce face ca zgomotul reactoarelor să determine renunţarea la sunetul în priză directă. Cam ăsta e primul ghinion. Dintr-un şir aproape „fără număr”. Primele filmări sînt decalate pentru că Jean Rochefort are o criză de prostată. Totuşi, începe filmarea, prima zi. A doua zi vine o ploaie diluviană care ia pe sus o parte din decoruri. Şi are ca efect o reînviere a naturii, totul devine verde, departe de ideea deşertului. După ce trec peste acest nou ghinion, Jean Rochefort are o criză de şale (dublă hernie de disc) ce-l împiedică să urce în şa! Pentru filmări, echipa pregătise un cal care să joace rolul Rosinantei, înfometat 40 de zile, adus la statutul de gloabă. Îngrijitorii, povesteşte mai tîrziu Jean Rochefort, aveau prinse mere şi iarbă pe haine ca să-l facă pe cal să se mişte pentru filmare! (da, povestea cu măgarul şi morcovul ţinut în faţă ca momeală nu e chiar departe de adevăr, se pare). Dar calul nu a înţeles că arta cere sacrificii, aşa că a murit. Asta a determinat primul abandon al proiectului.

Gilliam nu se lasă, rescrie scenariul şi caută alţi investitori pentru film. În noul scenariu personajul din zilele noastre nu mai e un lucrător în publicitate, ci un tînăr cineast frustrat. Pentru rolul lui Don Quijote a fost contactat Robert Duval, iar rolul contemporanului nostru ar fi urmat să fie jucat de Ewan McGregor. Ghinion, Gilliam nu găseşte finanţarea, aşa că renunţă, din nou, temporar, la proiect.

În 2011 proiectul pare că are din nou şanse, tot cu Robert Duval în rolul Cavalerului din la Mancha, dar cu Owen Wilson în locul lui McGregor. Gilliam nu reuşeşte, din nou, să adune un buget pe măsura filmului, aşa că toarnă Teorema Zero, film care a ieşit în 2013.

În 2014, o nouă idee de distribuţie: John Hurt (Don Quijote) şi Jack O’Connell (Toby Grossini). Scenariul se schimbă şi el, iar acţiunea se petrece doar în zilele noastre: cineastul se întoarce la un vechi loc de filmare a lui Don Quijote şi constată că episodul filmării a distrus viaţa localităţii, unii au devenit alcoolici, au înnebunit sau se prostituează! (Gillian a fost acuzat că, într-o tentativă de filmare a distrus un monument istoric în Portugalia).

În lipsa fondurilor, Gilliam renunţă pînă în 2016 cînd vrea să reia proiectul avînd în distribuţie un membru Monty Python, pe Michael Palin, şi pe Adam Driver (în rolul cineastului). Ghinionul atacă din nou, în acelaşi loc: nu pot fi adunate fondurile necesare.

Ultima tentativă are loc anul acesta, filmările începînd în Spania, în 6 martie, continuă în Portugalia şi Canare. Subiectul este schimbat faţă de început, iar distribuţia îi cuprinde pe Jonathan Pryce (care a mai jucat pentru Gilliam în filmul cult Brazil), Adam Driver (personajul tînăr, care, din nou, lucrează în publicitate!) şi Olga Kurylenko.

Da, filmările au fost terminate dar, zicea lumea pe reţelele de socializare, asta nu înseamnă că filmul chiar va ieşi în săli, cine ştie ce se poate întîmpla cu pelicula!

Încrezător, ghinionistul Gilliam a declarat, după filmare, potrivit Le Figaro: „Să torn versiunea mea de Don Quijote era o obligaţie medicală, este o tumoare cerebrală pe care a trebuit să o extirpez!”

Nu ştiu cînd va ajunge filmul în sălile din România, dar vă dau un sfat prietenesc: înainte de a intra la film, nu strică să vă faceţi, discret, o cruce cu limba în cerul gurii. Nu se ştie niciodată!