fbpx

Căutare

Share this article

Oare cum reacționăm ca părinți atunci când copilul minte? Ne înfuriem? Ne supărăm și îl pedepsim? Suntem dezamăgiți? Oare noi, adulții nu mințim? Și dacă da, de ce o facem? Copiii au diverse motive pentru care apelează la minciună, iar rolul nostru este să îi ajutăm să corecteze acest comportament, înțelegând, în primul rând, motivele care stau în spatele lui.

Confruntarea cu minciuna copilului

„Fiul meu minte și nu are decât cinci ani. Este normal să mintă la vârsta asta?”

„Fiica mea de 13 ani mă minte că nu fumează, iar eu nu știu cum să dovedesc că fumează?”

„Fetița mea de șase ani minte că are prieteni la școală și inventează povești despre ei. E normal să se comporte astfel?”

„Când copilul minte, mă gândesc că eu ca părinte fac ceva greșit!”

Citește și: 11 semne prin care îți poți da seama că este nevoie să îți duci copilul la psiholog

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care ni le adresăm și cu care mergem la psiholog, uneori pentru a căuta răspunsuri, alteori pentru a înțelege și a ne liniști.

Atunci când minciuna este minoră nu ne îngrijorăm, nu pare o problemă, uneori chiar ne distrăm pe seama lor, spunând doar „ce le mai trece prin minte copiilor”. „Doar nu a făcut nicio infracțiune majoră, nu?”

Totuși, chiar și o minciună banală ar trebui să ridice întrebări semnificative în mintea părinților, bunicilor, familiei. De regulă, abia când minciuna devine o constantă în viața copilului ar trebui să începem să ne îngrijorăm.

Citește aici articolul integral „Ce învață copiii de la părinți furioși și care sunt efectele pe termen lung.”

Ce este minciuna

Minciuna este o strategie socială aplicată la scară largă, de oricine, de orice vârstă, în orice tip de împrejurare. Cine spune că nu minte niciodată, minte!

Fie că o numim minciună diplomatică, omisiune, uitare, greșeală, în fapt, ea tot minciună este. De cele mai multe ori, o folosim în context social, evitând să numim anumite „adevăruri” inconfortabile, care nu ar aduce niciun rezultat favorabil: „Îți stă oribil coafura aceasta” ține de o părere subiectivă, iar persoana în cauză cu certitudine este de o altă părere. La ce bun să spunem exact ce credem?

Când încep să mintă copiii

Copilul minte începând cu vârsta de 3 ani. Acesta este momentul în care copiii încep să-și dea seama că tu nu ești un „cititor al minții”, așa că pot spune lucruri care nu sunt adevărate fără ca tu să știi mereu.

Pe măsură ce copiii cresc, pot minți cu mai mult succes fără a fi prinși. Minciunile lor devin, de asemenea, mai complicate, deoarece copiii învață mai multe cuvinte și înțeleg mai bine cum gândesc alții.

Până la adolescență, copiii spun în mod regulat minciuni albe pentru a evita rănirea sentimentelor altor persoane.

Citește continuarea articolului aici

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO