Căutare

Share this article

Viața lui Anaïs Nin, una dintre cele mai interesante scriitoare ale secolului trecut, începe să se contureze în jurnalele sale din momentul în care a conștientizat abuzul și abandonul tatălui ei.

Fire extrem de sensibilă, cu sânge latin din frumoasa Spanie, Anaïs Nin a fost abuzată și abandonată de un tată afemeiat care a părăsit-o pe ea și pe mama ei, fugind după o studentă de-a sa extrem de bogată. Mama ei, devastată de durere, nu a știut ce să facă altceva în afară de a o duce pe Anaïs și pe frații ei mai mici în America. Pe vaporul ce o ducea spre o nouă viață, Anaïs a început să compună o scrisoare lungă, adresată tatălui ei, pe care îl implora să se întoarcă la familia lui. Această scrisoare a fost prima filă din ceea ce urma să devină jurnalul ei intim – o imagine idealistă a vieții lui Anaïs Nin la care a muncit 63 de ani și din care au rezultat o serie de cărți ce au făcut-o faimoasă.

Micuța Anaïs a crescut încercând din greu să devină o soție bună pentru viitorul ei soț, însă o depresie existențială era deja instalată în sufletul ei. Abandonul tatălui ei a fost ceva peste care nu a putut trece niciodată, singura alinare fiind jurnalul ei intim.

Jurnalul a fost acel instrument prin care Anaïs Nin și-a ținut vii fanteziile, în care și-a încapsulat visele de frumusețe și fericire și de a fi iubită și adorată. Adevărul este că a fost condamnată la o viață în care doar a visat la o iubire ideală.

Ajunsă adult, când Anaïs și-a reîntâlnit tatăl, a fost șocată să descopere că el nu a știut nimic despre faptul că i-a distrus copilăria și a fost incapabil să arate cea mai mică urmă de remușcare.

Astfel Anaïs Nin a realizat că tatăl ei a fost un om oribil, un egoist, fără nici o legătură cu zeul pe care ea l-a descris în jurnal. Așa că a făcut ceea ce orice femeie fatală ar fi făcut: și-a pus inima pe stop și l-a abandonat.

Apoi, într-o răsucire fascinantă, Anaïs Nin, copilul cândva rănit, a preluat personalitatea tatălui ei ca seducător duplicitar și creativ. A avut zeci de iubiți și a devenit în cele din urmă o femeie bigamă, în timp ce croniciza aventurile ei pline de farmec în jurnalul ei.

De asemenea, a produs zeci de lucrări în proză, extrem de frumoase, publicând ceea ce azi sunt cunoscute drept unele dintre cele mai importante scrieri ale eroticii feminine moderne, precum „Delta of Venus” și „Little Birds”.

Jurnalele lui Nin au fost publicate în cele din urmă, fiind apreciate extrem de tare de public, iar ea a devenit o muză pentru mii de adepți care au decis să-i urmeze exemplul și să „plece din vis”.

Viața lui Anaïs Nin, o viață încărcată cu fapte la care majoritatea dintre noi nici nu îndrăznim să ne gândim

În ultimii ani de viață, Anaïs Nin a dat instrucțiuni clare despre cum să fie publicate jurnalele ei și, chiar fiind cenzurate, aventurile ei amoroase și trăirile exprimate în cuvinte, i-au scandalizat pe critici – un semn că a intrat și ea în legendara categorie a femeilor fatale.

Jurnalele lui Anaïs Nin reprezintă de fapt o remarcabilă operă de artă. Deoarece ea a crezut întotdeauna că „stratul superior al personalităților noastre nu este nimic”, jurnalul cronicizează viața ei interioară, „visul necenzurat și inconștientul liber”. Este un document profund personal, unul care nu numai că dezvăluie topografia psihologică a unei femei, ci unul care dezvăluie ceva din viața interioară a tuturor femeilor, a tuturor oamenilor. Jurnalul necenzurat a fost publicat abia după moartea ei și a soțului ei.

Anaïs Nin alături de soțul ei, bogatul bancher, Hugh Guiler

Povestea ei începe cu tatăl ei, un respectat compozitor spaniol, Joaquin Nin, care, așa cum spuneam, și-a abuzat copiii, iar apoi și-a abandonat familia, căsătorindu-se cu o studentă de-a lui de la Conservator, extrem de bogată, care i-a asigurat o viață de lux prin Europa. Anaïs avea 11 ani când a părăsit Franța împreună cu mama și cu frații ei, navigând către America.

Mirajul din viața lui Anaïs Nin se deschide odată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial când, împreună cu soțul ei, bancherul Hugh Guiler, se întoarce în Europa, la Paris, unde avea să locuiască timp de 15 ani.

Anaïs Nin s-a căsătorit cu „Hugo” în 1923 și, deși el o iubea foarte mult, iar ea avea încredere în el, a descoperit că această uniune era complet nesatisfăcătoare pentru ea. În ciuda acestui fapt, anii ’30 i-au dezvăluit o perioadă idilică pe care a continuat să o descrie în jurnal.

Într-un moment în care părea șocant să facă asta, Nin a scris o analiză lungă a cărților de ficțiune ale lui D. H. Lawrence, incluzând-o pe cea a controversatei „Lady Chatterly Lover ”, analiză care a fost publicată. De asemenea, a scris și o lucrare de proză suprarealistă, intitulată House of Incest.

Un moment de mare întorsătură în viața lui Anaïs Nin a fost anul 1931, când l-a cunoscut pe Henry Miller și pe soția lui, June. Așa cum este detaliat în jurnalul necenzurat, Nin și Miller au pornit o competiție literară și astfel au ajuns să aibă o aventură. Anaïs și soțul ei chiar au suportat costurile financiare pentru tipărirea romanului lui Miller, „Tropic of Cancer”.

Anaïs Nin și Henry Miller

În 1933, Anaïs și-a reîntâlnit tatăl după 20 de ani de despărțire, însă erau ca doi străini: el un Don Juan notoriu, ea o femeie de 30 de ani. Cu aceste date, au intrat într-o aventură incestuoasă scurtă, pe care Nin o descrie în cel de-al doilea volum al jurnalului ei, „Incest”.

La scurt timp după acest episod, Anaïs Nin a încercat să se psihanalizeze cu ajutorul lui Otto Rank, un coleg apropiat al lui Sigmund Freud, însă el s-a îndrăgostit de ea, iar această poveste este descrisă în detaliu în următorul jurnal, „Fire”.

În volumul „Nearer the Moon”, Anaïs Nin spune povestea unei relații amoroase intense pe care a trăit-o alături de marxistul de stânga, Gonzalo More, alături de care este profund implicată și la începutul următorului jurnal, „Mirages”.

„Mirages” începe în 1939, odată cu sosirea lui Anaïs Nin în America și se termină în 1947, când îl întâlnește pe cel care ar fi putut fi „alesul”, amantul care ar fi putut să-i satisfacă plăcerea nesătulă de conexiune. Urmează o perioadă pe care Nin o descrie „iad”, în timpul căreia trăiește un fel de nebunie erotică, un delir care îi alimentează căutarea iubirii.

În acest volum, Nin scrie emoționant despre „boala” ei, se supune unor analize de sine și profesionale repetate și ajunge periculos de aproape de anihilare. La final, acest jurnal ajunge să semene cu o călătorie a Persefonei secolului al XX-lea, printr-o lume interlopă.

În cele din urmă, după ce l-a cunoscut pe Rupert Pole la începutul anului 1947, Nin se va bucura în sfârșit de o relație ce o împlinește, una care va pune capăt căutării ei frenetice de iubire, deși povestea nu se încheie aici.

Din abandon, durere imensă și „mare foame”, Anaïs Nin a creat de-a lungul vieții o operă de artă care este inegalabilă, una care rupe falsele bariere între ficțiune și non-ficțiune, jurnal și roman, conștient și inconștient, social – sancționat și nesancționat -, public și privat.

Nin a avut curaj să scrie despre ceea ce există dincolo de cuvinte, într-o perioadă a unei asemenea cenzuri.

Finalul din viața lui Anaïs Nin

După ce a întâlnit marea dragoste în persoana lui Rupert Pole, Anaïs nu a reușit să divorțeze de Guiler așa că, nepunând mare preț pe legi, s-a căsătorit cu iubitul său, chiar dacă era încă legată prin acte de fostul soț.

În următorii ani în care a trăit o iubire extrem de intensă, Nin a scris o serie de nuvele, un fel de continuare a jurnalelor ei, prin care transforma în ficțiune experiențele trăite. Aceste nuvele au fost publicate sub titlul „Cities of the Interior”.

În timp ce ducea o viață duală în New York și Los Angeles, în timpul anilor ’60, Anaïs a luat decizia riscantă de a permite ca jurnalele sale să fie publicate, deși a decis să scoată cele mai intime detalii ale relațiilor ei amoroase. Prima apariție a văzut lumina tiparului în 1966 și a apărut sub titlul „Jurnalul lui Anaïs Nin”. A avut un succes imediat. Deși era o lucrare profund personală, a atins un subiect universal, în special pentru femei. Astfel la vârsta de 60 și apoi 70 de ani, Nin s-a trezit jucând rolul unei embleme feministe internaționale.

Anaïs Nin alături de soțul ei, Rupert Pole

Lucrarea a avut în final șapte volume care au apărut până la finalul vieții ei, în 1977, când Anaïs Nin a murit de cancer, în Los Angeles, alături de cel care a fost lângă ea până la finalul vieții, Rupert Pole.

Înainte de moarte a decis ca toate jurnalele ei să fie publicate în forma lor inițială, precum și lucrarea erotică pe care a scris-o în anii ’40.  Prin urmare, au apărut romanele Delta of Venus, Little Birds și jurnalele copilăriei sub titlul „Lonotte”, precum și colecția de trei volume „The Early Diary of Anaïs Nin”. Pe patul de moarte, Nin a luat o decizie care a stârnit multe controverse: ea l-a rugat pe Rupert Pole să publice și părțile secrete ale jurnalelor deja lansate. Primul jurnal necenzurat s-a numit „Henry & June” și include materialele scoase din primul volum publicat de Nin, care a fost și ecranizat într-un film. Au urmat apoi celelalte volume, Incest, Fire, Nearer the Moon, Mirages și Trapeze.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO