Sebastian Burduja, în caz că mai e cineva care nu știe, este cel mai tânăr ministru din Guvernul României, fost mister Balul Bobocilor, școlit în America la Stanford și Harvard, întors în țară, spune el, din nevoia de implicare în societate.
A început prin a-și face un partid nou, într-un final trecând la PNL. Azi conduce ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării – a cărui denumire se ambiționează să o implanteze în conștiința publică – , e responsabil de cazierul judiciar online și visează o țară inovatoare și progresistă ce ar putea da tonul în Europa.
Se hrănește cu visuri și idealuri, are planuri și credință în Dumnezeu, încercând cumva să uite de durerea pe care i-a dat-o viața.
Cu câteva zile înaintea protestului diasporei din Piața Victoriei, 10 august 2018, fiica sa cea mică s-a dus la îngeri. Presa scrie că a fost lăsată nesupravegheată și s-a înecat în piscina familiei. O durere mult prea mare pentru a putea fi răscolită cu o întrebare jurnalistică.
Am vorbit însă despre părinți, preoții din familie, școală, despre cum a ajuns în America, despre povestea de dragoste cu Holly, încercând să facem suma experiențelor care l-au format omul de azi. Și puțină politică
Sunteți ministrul celui mai „pretențios” minister. Are o denumire greu de reprodus. De ce ați alege politica într-o perioadă în care oamenii par să nu mai creadă în politicieni?
Tocmai de asta! Pentru că fără politică nu există viitor pentru nicio națiune. Și fără implicarea politică în viața publică a fiecărui român, nu va exista un viitor nici pentru România.
Mai mult decât atât, cred că din mediul public, din arena publică poți să faci bine – și rău – pentru un număr cât mai mare de oameni, mult mai mulți decât în mediul privat, mult mai mulți decât în societatea civilă.
Majoritatea dintre noi, cei care ar avea background-ul dumneavoastră legat de studii și experiență în străinătate, nici măcar nu s-ar mai fi întors în România, darămite să intre în politică… Puteați să fiți angajat la o ditamai compania, cu un salariu cu multe zerouri…
Eram angajat la Banca Mondială și acum șapte ani de zile câștigam de trei ori mai bine decât câștig ca ministru.
Dar nu despre asta e vorba. Mentorul meu de la Harvard, Steve Jarding ne dădea un exemplu la orele de curs (era un curs despre nevoia de implicare în viața publică): toată averea lui Bill Gates e cheltuită de guvernul Americii în două săptămâni. Ca reprezentant în mediul public ai pârghiile ca să ai un astfel de impact. Cred că e o comparație similară pe care o putem face și între guvernul României și unul dintre cei mai bogați români. Cât să faci în mediul privat într-o viață întreagă, ca să ai impactul pe care îl poți avea asupra semenilor tăi dintr-o poziție publică.
Sebastian Burduja: „Bunicul era preot, iar din partea tatălui mai erau încă vreo 12 preoți în familie”
