A copilărit înconjurată de natură, s-a bucurat de fiecare clipă a copilăriei presărată cu poveștile bunicii. S-a dezvoltat într-un cadru curat, iar în clasa a XI-a știa că vrea să devină medic.
Florina Vîrnă a creat încă de când era studentă prima asociație care să stimuleze donațiile de sânge, apoi și-a dorit să creeze o platformă de promovare a sănătății mintale încă din primul an de rezidențiat în psihiatrie. Florina a ales această specialitate cu gândul și visul de a aduce psihoeducația în comunitate. Ulterior, a realizat că sănătatea mintală nu înseamnă doar intervenția psihiatrului, ci este o întreagă echipă de specialiști care să abordeze omul în toată complexitatea lui. Așa a luat naștere proiectul Holistic Mental Health, locul unde specialiști din sănătatea mintală creează articole în care promovează importanța igienei emoționale și a psiho-prevenției. Pe lângă Holistic Mental Health, Florina are și un „club de carte vindecătoare”. Sabrina, fiica și mentorul ei este cea care a învățat-o să trăiască aici și acum și care a reușit să scoată la lumină femeia curajoasă și autentică, cea care poate „alerga cu lupii” sau poate lua pauză de la toate din cauza unui burnout.
Florina, cum arată viața ta acum, în acest moment?
Trăiesc cea mai frumoasă viață de până acum. Sunt în armonie cu ce fac, simt și gândesc. O am în brațe pe fetița mea Sabrina, care îmi colorează viața de 3 ani, fac parte dintr-o comunitate de femei de la care îmi iau puterea și curajul. Lucrez în cel mai frumos domeniu din lume unde pot fi în slujba oamenilor, iar pasiunea îmi este călăuză în tot ce creez cu oamenii, pentru oameni.
Ești psihiatru și mi se pare straniu ca eu sa vin cu întrebări la care tu ai răspunsuri dinainte de a termina fraza. Copilăria e cea care ne face oameni mari. Traumele din copilărie mereu ne vor urmări. Ce copilărie ai avut tu?
Răspunsurile la tot ce trăim și ni se întâmplă se găsesc în primii ani de viață. De aici și ideea de a concepe o conferință pentru părinți despre sănătatea psiho-emoțională a copiilor în primii 2 ani. Pentru că adevărata prevenție de acolo începe. Copilăria mea a fost una la care visez mult și pentru fetița mea. Am crescut în contact cu natura, iar joaca afară a fost metoda de parenting perfectă. Copilăria mea a însemnat libertate. Iar imaginea pe care o văd când mă imaginez mică este cu bunica mea care mi-a relatat toate poveștile neamului meu. Mi-am găsit unele răspunsuri în poveștile ei. Cred că de la ea am luat curajul. Mi-e dor de poveștile ei, de acea conexiune în care eu mă simțeam auzită, văzută și iubită. Fără să fiu sau să fac ceva pentru asta.
