Încă din copilărie, Csilla Manolatos a știut că materialele pot spune povești. Din bucăți mărunte de textile, mâinile ei dădeau formă nu doar hăinuțelor pentru păpuși, ci și unor lumi imaginare în care creația era limbajul principal. Astăzi, acea joacă s-a transformat într-un demers artistic matur, în care lâna brută, apa, săpunul și răbdarea se întâlnesc într-un ritual al transformării.
Jurist de profesie și artist prin vocație, Csilla Manolatos trăiește la intersecția dintre rigoare și visare, dintre reguli și libertate. Pălăriile și gențile sale nu sunt simple accesorii, ci obiecte cu suflet, născute dintr-un dialog viu cu materialul și dintr-o relație profundă cu timpul, detaliul și emoția. Într-o lume grăbită, creațiile ei ne invită să încetinim și să privim mai atent.
În acest interviu, vorbim despre copilărie, despre privirea exigentă și tandră a tatălui, despre lână ca ființă vie, despre conflict și armonie în procesul de creație și despre bucuria aproape vindecătoare a formei desăvârșite. Un dialog despre artă ca stare de spirit și despre frumusețea lucrurilor făcute cu sens.
Csilla Manolatos, care este prima amintire din copilărie în care ai simțit că mâinile tale pot „spune o poveste” prin materiale?
Încă din copilărie îmi plăcea să improvizez hăinuțe pentru păpuși din tot felul de bucățele de materiale pe care le aveam la îndemână. Migăleam cumva ceva și în acest timp se nășteau în imaginația mea povești în care păpușa purta noua „creație”.
Cum te-a influențat privirea critică, dar tandră, a tatălui tău în formarea ta ca artist?
În familia noastră, tata era autoritatea în materie de estetică și era pretențios când cumpăra îmbrăcăminte. O studia cu atenție și o întorcea pe toate fețele. Când în primii ani de liceu am început să-mi cos haine, în faza de creație nu se implica deloc, aveam deplină libertate. Însă la final urma privirea lui atentă și critică dar totuși tandră. Pe chipul lui se ivea acel zâmbet discret, aproape imperceptibil, din care deslușeam cu bucurie un amestec de apreciere și uimire, dar totodată și o îngăduință caldă. În felul lui blând, atât de caracteristic, îmi spunea că o haină trebuie să arate bine și pe dos atunci când este dezbrăcată — un detaliu pe care, la început, îl treceam cu vederea. A reușit astfel să mă facă și să dau frâu liber imaginației dar și să dau atenție detaliilor.
Ai ales Dreptul ca profesie și arta ca pasiune. Cum coexistă aceste două lumi în tine?
Dreptul prin rigurozitatea sa, mă aduce câteodată prea brutal cu picioarele pe pământ. Pasiunea îmi dă aripi și prin ea reușec să mă înalț. Și totuși, poate și profesia are rolul ei pentru ca măcar atunci când aterizez din zborul pasiunii mele și pășesc din nou pe pământ o fac cu… dreptul.
Despre material și tehnică cu Csilla Manolatos
Ce te-a atras la lâna brută, în forma ei neîmblânzită?
Ceea ce m-a fascinat cel mai mult la această tehnică este faptul că îți permite să creezi, în același timp, atât pâsla, cât și produsul final — o pălărie, de pildă. Totul se realizează doar cu apă caldă, săpun și forța mâinilor, fără să tai sau să coși.
Datorită proprietății lânii brute, netoarse, de a se încâlci, obiectele pot fi realizate dintr-o singură bucată, fără cusături, lucru cu adevărat remarcabil pentru cineva obișnuit cu cusutul tradițional.
Tot fără cusătură, tehnica permite integrarea unor materiale diverse, precum mătasea, care se contopește cu lâna și dă naștere unei texturi cu un aspect unic, greu de imitat, oferind o libertate de creație aproape nelimitată. În lână pot fi încorporate pietre sau mărgele, care rămân vizibile, dar sunt fixate fără a fi cusute. De asemenea, diferite accesorii din lână parțial împâslite pot fi unite cu obiectul final, dând impresia că parcă au crescut din el.
Cum ai descrie lâna ca material, dacă ar fi o ființă vie?
Generoasă, maleabilă și… caldă.
Într-o lume a producției rapide, ce mesaj transmite un obiect creat integral manual?
Ia-o mai încet și fă ceva mereu diferit!
Creația manuală are nevoie de mult mai mult timp și asta te învață să ai răbdare și perseverență dar te răsplătește cu faptul că de fiecare dată, chiar dacă faci același lucru, mereu iese ceva diferit și astfel se risipește monotonia.
Spuneai că pălăriile și gențile apar mai întâi ca „viziuni”. Cum arată acel moment interior în care se naște o nouă formă?
Arată izbitor de asemănător cu forma finală din realitatea palpabilă. Am mereu senzația că noua formă este exact așa cum arăta și cea din viziunea mea.
Există un dialog între tine și material în timpul împâslirii?
A, da! Mă mai cert cu ea când se supune greu.
Ce emoții trăiești în clipa în care obiectul prinde forma finală?
Mulțumire și de multe ori și uimire. La final, stau și mă uit cu drag. S-a întâmplat ca de drag să-mi treacă chiar și o durere de cap care se furișase în zbuciumul creației.
Ți s-a întâmplat ca materialul să „refuze” ideea inițială și să te ducă într-o altă direcție?
Rar mă duce în complet altă direcție și doar atunci când am renunțat din cine știe ce motiv să insist. S-a întâmplat să încep o pălărie și la final să iasă două deoarece accesoriul care refuza supunerea a primit o altă direcție și a fost transformată într-o a doua pălărie. Dar și azi direcția inițială a acelui proiect încă mă bântuie, așa că, sigur o să fac o nouă încercare.
Până la urmă în toate acestea e și un mare câștig pentru că în aceste situații, după o forfotă interioară găsesc o soluție inovatoare și salvatoare, de multe ori atât de surprinzătoare încât ajung să fiu recunoscătoare refuzului care m-a făcut să mă străduiesc. Frumos este că mereu există soluție.
Csilla Manolatos: „Sunt foarte critică cu mine”
Cum ai defini stilul tău în trei cuvinte?
Mă blochează întrebarea. De regulă sunt foarte critică cu mine însămi.
În ce măsură tradiția este pentru tine un punct de plecare și nu o limită?
Se spune că, tot ce facem și gândim este inspirat, venit, luat de la cineva, de undeva, cândva. Totul are amprenta mediului în care ne-am format. În felul acesta există o tradiție la care adaug ceva personal și în felul acesta este un punct de plecare dar nu mă limitez la ea.
Ce simbolizează pălăria pentru femeia contemporană?
Eleganță și rafinament.
Crezi că pălăria poate fi un act de curaj vestimentar?
În zilele noastre am observat că da și tocmai de asta mă bucur mult că mai există femei curajoase.
Cui se adresează, de fapt, creațiile tale: purtătoarei sau privitorului?
Și purtătoarei, și privitorului.
Este eleganța un lux sau o formă de rezistență în lumea de azi?
Eleganța conferă o ținută care te constrânge cumva spre o atitudine demnă și un standard de comportament în societate. Dacă e așa, ar merita să nu o sacrificăm pentru ceva poate mai ieftin.
Slow fashion-ul poate schimba mentalități?
Pentru a produce calitate este nevoie de timp și asta poate să te facă să înveți nu numai răbdarea ci și să folosești cu grijă pentru ca să dureze. Iar cum toate experiențele lasă o amprentă în felul nostru de a gândi, cu siguranță chiar și slow fashion-ul poate schimba mentalitatea umană.
Ce a însemnat pentru tine momentul selecției la Interdesign Timișoara?
Una dintre experiențele cele mai satisfăcătoare având în vedere că am participat alături de designeri profesioniști consacrați. A însemnat mult pentru mine și faptul că pozele care au fost solicitate la selecție erau făcute de fiul meu și asta a adus un plus de validare. Erau chiar reușite.
Cum se schimbă percepția asupra propriei munci atunci când este validată internațional?
În prima fază simt că sunt pe drumul cel bun și că e apreciat ce fac. Dar după puțin timp uit această validare și apare din nou îndoiala a cărei energie mă împinge iar și iar spre noi încercări.
Csilla Manolatos: „Se spune că, fiecare din noi, când privim ceva, vedem trecutul nostru”
Expozițiile sunt finalul unui drum sau începutul altuia?
Clar începutul. Ce se întâmplă acolo te propulsează.
Ce vis artistic încă nu ai îndrăznit să formulezi cu voce tare?
Am avut demult un vis din acela pe care îl trăiești cu ochii deschiși. Interesant este că avea legătură tocmai cu o expoziție. Era în București și vedeam inclusiv clădirea.
Ce ai vrea să simtă o femeie atunci când poartă o creație semnată Csilla Manolatos?
Că este deosebită.
Întrebare de final, dacă ar fi să lași o singură „pălărie” moștenire, ce poveste ai vrea să spună ea despre tine?
Se spune că, fiecare din noi, când privim ceva, vedem trecutul nostru. Totul vedem prin lentilele pe care le-am primit de la cei pe care i-am avut aproape. În felul acesta, orice privitor al oricărei pălării făcute de mine își vede propriile povești pe care i le spune propriul său trecut. Sigur nu povestea mea. Pe mine mă bucură dacă îl pot provoca astfel.
Citește și: Fiecare bijuterie păstrează în ea un moment. Cum s-a născut Chromatic Pearls, un brand care înseamnă rafinament, curiozitate și o legătură autentică cu natura
Interviul cu Andra Danciulescu face parte din proiect „Povestea mea” ❤️
Antonia Bogdan este trainer de limba română pentru expați și franceză, lingvist, traducător, Art lover, Fashion Addict, World traveler.
„Sunt Antonia și dintotdeauna am fost pasionată de limbi străine și de călătorii, fiind conștientă de importanța lor pentru toți, indiferent de cultura sau mediul în care trăim. Cred cu tărie că stăpânirea mai multor limbi deschide uși către noi oportunități și creează punți între culturi, facilitând comunicarea și înțelegerea reciprocă. Limba este nu doar un instrument de comunicare, ci și o cale de a înțelege gândirea, obiceiurile și perspectivele altor oameni.
În activitatea mea de trainer, îmi propun să transmit această pasiune și să arăt cursanților cum învățarea limbilor străine poate îmbogăți nu doar viața profesională, ci și experiențele personale. Fie că este vorba despre a învăța o limbă pentru muncă, călătorii sau dezvoltare personală, sunt dedicat să ajut fiecare persoană să își atingă obiectivele lingvistice și să descopere cât de important este să poți comunica eficient în mai multe limbi.
Pe lângă faptul că vorbesc mult în cadrul sesiunilor de training, îmi place să și scriu despre lucrurile care merită
Toată lumea are o poveste, ne lipsește doar imboldul să o împărtășim
Într-o lume care se află mereu în mișcare, îți oferim un loc în care să te bucuri de lucrurile și, mai ales, de oamenii care contează cu adevărat. Descoperim împreună povești incredibile de viață care să ne inspire înspre o viață mai bună. „Povestea mea” devine spațiul în care vorbim onest și deschis despre orice.
Fii parte din comunitatea LIFE.ro. Spune-ți povestea și lasă-ne să te cunoaștem, să învățăm împreună și să-i motivăm pe ceilalți să fie schimbarea de care avem nevoie.
Ai trăit câțiva ani în străinătate, acum te-ai întors și vrei să ne spui de ce. Ai învins o boală și acum vrei să fii inspirație pentru oamenii care se luptă cu aceeași situație. Ți-ai schimbat job-ul. Ai trecut printr-o despărțire sau trăiești o mare iubire. Spune-ne povestea ta în noul proiect LIFE.ro, „Povestea mea”.
Spune-ți povestea. Lasă-ne să te cunoaștem. Și inspiră-i pe ceilalți.
