Toți cunoscuții mei își amintesc ce au făcut cu primii bani câștigați, ca și cum s-ar fi întâmplat ieri.
Primul meu salariu a fost 6 milioane de lei (600 lei actuali). Aveam 19 ani, eram la primul job în presă, iar anul era 2006. Am sunat toți prietenii, i-am adunat în apartamentul din Dristor unde locuiam în chirie cu încă trei fete și le-am dat tuturor de băut.
A doua zi, cu absolut toți banii rămași, am mers la mall și am cumpărat un ceas Fossil argintiu, cu pietre strălucitoare încrustate pe margine și zale mari, masculine – un mastodont pentru încheietura mea mică.
Îl am în continuare în noptieră. Ceasul acela a fost încununarea tuturor dorințelor mele: să fiu autonomă, să lucrez la o revistă, să nu depind de nimeni. Desigur, deoarece cheltuisem tot salariul a doua zi după primirea lui, a trebuit să mă împrumut de bani pentru mâncare tot restul lunii. Dar senzația de independență nu mi-a mai luat-o nimeni.
De ce ne amintim așa bine ce am făcut cu primii bani?
Nimeni nu îți spune cât de important se va simți primul salariu. Ana Cristina Predescu, psihoterapeut și psiholog clinician, explică: „Primul salariu nu rămâne în memorie pentru valoarea lui financiară, ci pentru cea simbolică. Este unul dintre acele momente de tranziție în care identitatea noastră face un salt vizibil. Până atunci, munca este asociată cu învățarea, cu pregătirea, cu dependența parțială de familie sau de sprijin extern. În clipa în care apare prima remunerare, efortul devine recunoscut social. Iar această recunoaștere produce o schimbare profundă în felul în care ne vedem pe noi înșine.”
Un costum de schi despre care încă se povestește
Dacă faci un experiment și îți întrebi prietenii: „Ce ai făcut cu primul salariu?”, e posibil să descoperi că, pentru mulți dintre ei, momentul e adânc întipărit în minte, indiferent de câți ani au trecut. Elena Bululete, Founder & Managing Partner Conan PR, spune că e un moment despre care vorbește foarte des: „Din primul salariu câștigat cu carte de muncǎ (6 milioane de lei la vremea aceea – da, am prins perioada de dinainte de denominare) mi-am cumpărat un costum de schi de 7 milioane de la Himalaya. Diferența mi-au «împrumutat-o» pǎrinții mei. Era un costum foarte bun, portocaliu cu un pic de gri, mǎ vedeai foarte ușor pe orice pârtie! L-am purtat 10 ani şi cred cǎ l-am mai pǎstrat încǎ 10. M-am despǎrțit greu de el, era simbolul independenței pentru mine.”
La vârsta primului salariu, identitățile noastre sunt încă în construcție, iar frământările legate de un job vin cu nesiguranță la pachet și o multitudine de întrebări. „Sunt suficient de bun?”, „Mă voi descurca?”, „Este acesta drumul potrivit?”. Primul salariu funcționează ca un răspuns concret la aceste frământări. Nu este doar o recompensă, ci o validare externă a competenței interne. Pentru mulți, este prima dovadă clară că pot produce valoare în mod autonom”, explică psihologul Ana Predescu.
Primul salariu nu e doar o recompensă, ci o validare externă a competenței interne
Inspecția tehnică periodică a propriei persoane – o alternativă
Ce e și mai interesant este ce alegem să facem cu acei bani câștigați. Dacă unii dintre noi investesc într-un obiect care să consolideze schimbarea de rol și să marcheze intrarea în lumea autonomiei, alții au priorități diferite.
Vlad Basarabescu, actor, regizor și cofondator al Cuibului Artiștilor, își amintește zâmbind de primii bani câștigați din teatrul înființat. „Țin minte că la vreo trei ani de la înființarea Cuibului Artiștilor am câștigat primii mei 2500 de lei. Undeva prin 2016 erau mulți bani. Jucam atât de mult încât am plecat cu banii respectivi la un spital din Moinești – eram obosit cronic după vreo 60 de spectacole în două luni, plus spectacolele de licență de la facultate. Am închiriat o pensiune și mi-am făcut tot «ITP-ul» la spital timp de o săptămână. M-am întors la București cu 500 de lei, dar eram sigur că sunt perfect sănătos. Obosit, dar sănătos.”
Ușurarea resimțită în astfel de momente se explică printr-un termen pe care psihologia cognitiv-comportamentală îl numește „autoeficacitate”, respectiv credința că acțiunile tale chiar duc la rezultate concrete. „Când tânărul adult vede că efortul său produce consecințe reale, nivelul de anxietate legat de viitor scade, iar încrederea în deciziile proprii crește”, lămurește Ana Predescu. Iar alegerea „investiției” nu e întâmplătoare, ci e ghidată de modul în care noi definim reușita – „Comportamentul reflectă valorile și nevoile dominante: siguranță, apartenență, afirmare sau recompensă”, continuă psihologul.
Când tânărul adult vede că efortul său produce consecințe reale, nivelul de anxietate legat de viitor scade
Cum sărbătorești dublarea bruscă a veniturilor
Unele persoane își amintesc nu neapărat primii bani câștigați, ci primul salariu din care au reușit să facă mai mult decât să trăiască. Ala Dumitrache, fondatoare Balls București, e una dintre ele. „Prima amintire a fost când aproape mi-au dublat salariul pentru că munceam practic nonstop. Și, pentru că munceam tot timpul, nu aveam când și unde să cheltui nici salariul vechi, darămite salariul nou – așa că imediat mi-am luat nu una, ci DOUĂ perechi de sneakerși de la un coleg care vindea pantofi sport de colecție din portbagajul mașinii. Pe unii i-am ales că aveau mare hype și mi se părea amazing să îmi permit ceva cu hype. Iar pe ceilalți pentru că mi-au plăcut enorm, i-am purtat mulți ani în prostie, până îmi ieșeau degetele din ei și cred că nici acum nu i-am aruncat. Era o ediție super limitată Adidas cu un boutique store din Japonia, mă oprea lumea pe stradă să mă întrebe de ei”, povestește Ala râzând.
O râșniță care funcționează și în prezent
Nici Sorana Savu, Managing Partner Premium PR, nu a uitat obiectul cumpărat din primul salariu, cu atât mai mult cu cât e funcțional și în prezent: „E vorba despre o râșniță de cafea foarte frumoasă, pe care o am și acum. Sunt Taur și pentru mine casa – ca și cafeaua – e cea mai importantă. Altădată aș fi zis că poate n-ar fi înțelept să vorbesc despre râșnițe când lumea își cumpără cărți, bijuterii sau cine știe ce alte amintiri din primul salariu, dar m-a liniștit un fragment din autobiografia lui Cher – tot Taur – care povestea că, pentru prima ei casă, și-a cumpărat două seturi complete de electrocasnice, ca să fie sigură că are și dacă se strică ceva. Ambele am fost copii săraci, așa știam noi să compensăm. Dar, cum ziceam, râșnița e frumoasă în continuare și mai merge și azi”, povestește ea.
Primul salariu nu se uită niciodată
Inclusiv în ziua de azi, oricând am un moment de încredere scăzută, de pesimism, de lipsă de perspectivă, scot ceasul cumpărat din primul salariu, îi admir pietrele (sau ce a mai rămas din ele), strălucirea, cadranul și îmi spun că, dacă am reușit atunci, o să reușesc și acum, orice ar fi.
„În esență, primul salariu este o intersecție între identitate, competență și autonomie. Dincolo de suma în sine, el marchează începutul asumării. Este momentul în care adultul tânăr începe să se vadă nu doar ca potențial, ci ca realitate. Iar această trecere, odată trăită, devine un reper interior care rămâne cu noi mult timp”, încheie psihoterapeutul Ana Cristina Predescu.
Sunt curioasă – voi ce povești aveți cu primul salariu?
Foto principală: Roman Samborskyi / Alamy / Profimedia
