Cum să-ți duci cățelușa pe plajele din Europa și să-ți faci cele mai frumoase amintiri de vară.
Chipul Sabrinei se luminează complet când vine vorba de câini sau când e în proximitatea lor. Sau poate e doar personalitatea ei, optimistă și solară – dacă ai o zi proastă e suficient să îți zâmbească o dată și s-a rezolvat. Winnie, labradoodle-ița Sabrinei, e unul dintre cei mai norocoși câini: a înotat în lacurile din Elveția, a alergat în Toscana, iar vara asta a fost din nou în concediu la plajă.
Însă cât de ușoare sunt concediile cu un cățel și cum reușește Sabrina să se organizeze pentru vacanțele cu ea?
Cum a apărut Winnie în viața ta?
Winnie a apărut exact în momentul în care am simțit că sunt cu adevărat pregătită pentru ea. Am crescut cu un cățel foarte asemănător ei, Jackie, care mi-a fost alături în primii 15 ani de viață și a fost, fără exagerare, cel mai bun prieten al meu. Așa că am știut mereu că, la un moment dat, voi avea din nou un câine.
Mai târziu, am devenit alergică la animale. Dar asta nu m-a împiedicat niciodată să pup toți cățeii, pisicile, căluții și orice alt animal îmi iese în cale, însă a însemnat că umblu mereu cu o pastilă antialergică în portofel. De aceea, când a venit momentul să aleg rasa, am optat pentru un Labradoodle – combinația dintre Labrador și Poodle, o rasă extrem de inteligentă, jucăușă și afectuoasă, și, în același timp, hipoalergenică. Winnie nu năpârlește aproape deloc, pentru că, practic, are păr, nu blană, ceea ce a fost soluția perfectă pentru mine.
Cum e experiența de a o lua cu voi în călătorii?
Ne este din ce în ce mai greu să ne imaginăm vacanțele fără Winnie. Face parte din familie și, automat, face parte și din aventurile noastre, pe cât de mult posibil.
Lucrurile pe care le câștigi sunt infinit mai valoroase decât micile compromisuri pe care le faci. Să te trezești dimineața și să primești o sesiune de pupat matinală, să o vezi alergând cu „zoomies” pe o plajă, înotând într-un lac sau descoperind locuri noi alături de tine, toate acestea au devenit unele dintre cele mai dragi amintiri nouă.
Am descoperit că e surprinzător de ușor să călătorești cu un câine prin Europa. La început sunam înainte la fiecare hotel și restaurant ca să verific dacă acceptă animale. După câteva opriri mi-am dat seama că, de cele mai multe ori, întrebarea nici nu mai era necesară. Nu doar că sunt acceptați, ci sunt primiți cu adevărat bine: găsești boluri cu apă, uneori chiar și recompense sau pătuțuri pregătite pentru ei. Am simțit de multe ori că Winnie este tratată ca un oaspete, nu ca o excepție.
Sigur, ajută și faptul că ea este un cățel foarte echilibrat și ascultător. Labradoodle sunt extrem de inteligenți, iar Winnie, petrecând atât de mult timp cu noi, a învățat foarte repede cum să se comporte în restaurante, hoteluri sau locuri publice.
Din păcate, nu pot spune același lucru despre vacanțele în România. Aici încă ne este destul de greu să găsim locuri în care să fim primiți împreună cu ea, iar asta mă întristează și mâhnește tare. Cred că există încă prejudecata că un câine înseamnă automat probleme.
În același timp, înțeleg că este și un cerc vicios. Avem nevoie de mai multă responsabilitate din partea stăpânilor: să își educe câinii, să strângă întotdeauna după ei, să îi curețe înainte de a intra într-un hotel sau într-un spațiu comun și să aibă grijă ca prezența lor să nu îi deranjeze pe ceilalți. Doar așa vom putea schimba, în timp, și mentalitatea proprietarilor de hoteluri și restaurante.
Care sunt mâncărurile ei favorite?
Winnie este un cățel atipic atunci când vine vorba de mâncare și, în afară de câteva absolute favourites, pentru care ar face orice, cum ar fi o bucățică de brânză, este extrem de mofturoasă. De asemenea, pentru noi a fost foarte important să îi oferim o alimentație de cea mai bună calitate. Există o întreagă filozofie care promovează ideea că și animalele ar trebui să mănânce „mâncare adevărată” (există chiar și lanțuri de restaurante specializate pentru căței în California!), preparată din ingrediente reale, nu doar hrană ultraprocesată. Sigur, multe dintre variantele clasice de pe piață sunt formulate de nutriționiști veterinari și conțin nutrienții necesari, însă rămân produse cu un grad mare de procesare și cu un termen de valabilitate suspect de lung.
După mult research și la recomandarea crescătoarei lui Winnie din Olanda am ales să îi oferim mâncare gătită special pentru câini. Nu înseamnă, însă, că mănâncă din farfuria noastră. Din contră, câinii au nevoi nutriționale complet diferite și nu pot consuma multe dintre ingredientele pe care noi le folosim zilnic, precum sarea sau zahărul.
Din fericire, am găsit un brand românesc pe care îl iubim foarte mult, Dog Nomz, care gătește meniuri personalizate pentru nevoile fiecărui câine, în funcție de vârstă, greutate, grad de activitate, boli sau preferințe. Winnie mănâncă de aproape trei ani de la ei și îi place enorm, se simte extraordinar și trece cu brio analizele de sânge anuale de fiecare dată.
În rest, slăbiciunile ei sunt destul de clare. Dacă mușc dintr-un măr, este instantaneu lângă mine și așteaptă câteva bucățele. Iubește afinele, iar brânza sau cașcavalul sunt imposibil de mâncat în casă fără să negocieze și ea o porție. Din când în când, cu ocazii foarte speciale, mai primește și câte o bucățică de pâine, deși știe că nu face parte din meniul ei obișnuit. Iar când gătim, de cele mai multe ori i se pregătește și ei separat o bucată de carne sau o miniomletă, fără condimente, pregătite special pentru ea, iar ea e cea mai fericită.
Unde doarme când sunteți acasă?
Winnie are multe locuri preferate pentru somn, favorizând de cele mai multe ori colțurile mai răcoroase ale casei. Din păcate pentru noi, asta înseamnă că nu își prea dorește să doarmă în pat cu noi, deși încercăm să o convingem de fiecare dată. Vine în fiecare dimineață să ne trezească cu pupat matinal, iar seara ne spune „noapte bună”, petrece puțin timp cu noi în pat sau pe canapea, după care pleacă într-unul dintre locurile ei preferate.
Are însă și două pătuțuri pe care le adoră. Sunt făcute la comandă de un brand românesc care se numește Tashenka Comfort Zone (pe care îi puteți găsi doar pe Instagram) pe care l-am descoperit în urmă cu câțiva ani și de care am rămas foarte atașată, pentru că i-au plăcut din prima. Între timp am ajuns să avem două acasă, iar unul dintre ele vine cu noi în aproape toate vacanțele.
Există în ziua de azi însă o multitudine de opțiuni pentru accesorii de căței și mărturisesc că am un crush pe paturile de la brandul nordic HAY, care se găsește la TheEdit, dar și pentru Poldo Dog, brand pe care îl întâlnim des în vacanțele noastre.
Un secret behaviour al lui Winnie, pe care îl are doar cu tine și care reflectă conexiunea dintre voi.
Este foarte amuzant de observat cum se comportă diferit cu mine, cu soțul meu sau cu părinții mei. Practic, vorbește „limba” fiecăruia. Nu răspunde neapărat la comenzi standard precum „șezi”, dar dacă eu îi spun „ia un loc, te rog” sau „poți să te așezi puțin?”, înțelege instant. Nu reacționează la „stai”, ci la „așteaptă, te rog”. Nu știe „dreapta” sau „stânga”, dar știe perfect ce înseamnă „nu o luăm pe aici” sau „mergem puțin mai încolo”. Fiecare dintre noi și-a creat, fără să își dea seama, propriul limbaj cu ea, iar Winnie l-a învățat pe fiecare în parte.
Când te face să zâmbești?
Cred că unul dintre lucrurile pe care le iubesc cel mai mult la ea este faptul că are impresia că este un om în miniatură. Are ritualurile ei, preferințele ei, se supără, se bucură, negociază, iar expresiile feței ei spun întotdeauna exact ce gândește.
Ca să înțelegeți la ce mă refer, iată câteva dintre lucrurile care ne fac să râdem aproape în fiecare zi:
- îmi fură locul în pat de fiecare dată când mă ridic, chiar și pentru câteva secunde
- fiecare jucărie are un rol bine stabilit: una este pentru când vrea afară, alta este cadoul de bun-venit când ne întoarcem acasă, iar alta înseamnă pur și simplu „hai să ne jucăm”
- își „sărbătorește” fiecare masă rostogolindu-se fericită pe canapea, cu lăbuțele în aer
- își pierde complet mințile de fiecare dată când ajunge pe o plajă sau vede zăpadă
- zgomotul unei mușcături dintr-un măr o poate trezi și din cel mai adânc somn
- fiecare întoarcere dintr-o vacanță fără ea începe cu o inspecție minuțioasă a bagajelor, în speranța că vom fi adus o jucărie nouă. Iar dacă nu găsește nimic, își ia singură „despăgubirea”: o șosetă murdară.
Nu există o singură poveste care să o definească, pentru că farmecul ei stă tocmai în toate aceste momente mici, aparent banale. Winnie reușește să transforme fiecare zi într-una mai veselă și cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care ni le-a făcut.
Care sunt locurile preferate de plimbare în București?
În București mergem cel mai des în Parcul Herăstrău și în Parcul Kiseleff, dar cred că locul ei preferat rămâne Pădurea Băneasa. Acolo se transformă complet: aleargă fără oprire, explorează fiecare potecă și este, pur și simplu, în elementul ei. Pentru noi, acelea sunt plimbările în care o vedem cel mai fericită.
Există momente în care îți e greu cu ea?
Sincer, nu. Chiar și momentele care, teoretic, ar putea fi mai puțin plăcute, cum sunt plimbările în viscol, ploaie torențială sau pe vreme foarte rece, ajung, până la urmă, să fie distractive.
Dacă există totuși o perioadă care îmi dă puține emoții, este cea care urmează. Sunt însărcinată și foarte curând vom deveni părinții unui băiețel. Va fi o schimbare uriașă pentru toată familia noastră, inclusiv pentru Winnie.
Nu îmi este teamă că îmi va fi greu cu ea, ci îmi doresc din tot sufletul să nu simtă că și-a pierdut locul în familia noastră. Sper să ne reorganizăm firesc, să îi oferim în continuare aceeași iubire și atenție și să trecem cu bine împreună prin această nouă etapă.
Îmi imaginez foarte des momentul în care băiețelul nostru va crește alături de Winnie și sper să aibă relația pe care am avut-o eu cu Jackie, cățelul copilăriei mele. Mi-ar plăcea ca Winnie să îi fie cea mai bună prietenă, iar peste ani să vorbească despre ea cu aceeași dragoste cu care vorbesc eu astăzi despre câinele cu care am crescut.
Veterinari pe care îi recomanzi, cu care ai avut experiențe bune.
Pentru controalele și consultațiile obișnuite mergem la Urban Vet, la domnul doctor Alex Prosi, și la Răzvan Rolea, de la clinica VetZone din Pipera. Sunt oameni în care avem încredere și alături de care am construit o relație pe termen lung.
La un moment dat, însă, Winnie a trecut printr-un episod foarte dificil. Un accident i-a provocat câteva probleme neurologice și atunci am ajuns la Clinica de Endoscopie Veterinară. În ciuda numelui, este o clinică multidisciplinară, cu medici ultraspecializați, mulți dintre ei cu doctorate și competențe foarte specifice în domeniile lor.
A fost unul dintre acele momente în care am descoperit un nivel de profesionalism și de implicare pe care, sincer, nu știam că îl putem găsi și în medicina veterinară din România.
În același timp, cred că alegerea unui medic veterinar este și una foarte personală. Dincolo de competență, este important să găsești un om cu care rezonezi, care îți cunoaște animalul și alături de care poți construi o relație în timp. Eu cred foarte mult în continuitate. Exact cum ai un medic de familie pentru tine sau pentru copilul tău, cred că și animalele au nevoie de un veterinar care le cunoaște istoricul și pe care îl pot vedea constant de-a lungul vieții.
Foto: arhiva personală
