În dimineața în care scriu acest text s-a nimerit să lucrez de acasă. Două mașini puse la spălat mai târziu, încă eram departe de a-l termina.
De ce se întâmplă asta?
Deși în majoritatea timpului merg la birou, am zile în care lucrez de acasă. Mă consider printre cei norocoși – nu am un regim obligatoriu și îmi pot face programul de work from home sau mers la birou după cum am nevoie. În zilele în care e mai mare nevoie de muncă în echipă, mergem toate în redacție. În cele în care avem nevoie de liniște pentru scris sau de ore de creație neîntrerupte, rămânem acasă, unde deseori textele ne ies mai bine.
Cu toate astea, în anumite dimineți, working from home is not really working… pentru mine.
Să luăm această dimineață ca exemplu.
M-am așezat la birou pentru a scrie un articol. Zece minute mai târziu, ochii îmi cădeau pe o pânză imensă de păianjen din colțul din dreapta sus al camerei, o lucrare impresionantă a unei arahnide care a fost dedicată muncii mai mult decât mine în ultimele zile. M-am oprit din scris, am pus mâna pe mătură și am eliminat Sagrada Familia pe care păianjenul o ridicase în biroul meu.
M-am reapucat de scris. Un sfert de oră mai târziu eram în baie îndesând rufe în mașina de spălat.
Alte treizeci de minute mai încolo mă aflam în fața blocului încercând să explic curierului unde să mă găsească pentru a-mi livra cea mai nouă comandă online.
Premisa de la care pornesc mereu e că acasă nu voi fi întreruptă – de ședințe, de colegi, de meetinguri spontane. Dar ce am descoperit e că, uneori, capacitatea mea de a mă întrerupe singură cu activități deloc urgente e mult mai mare.
M-am reapucat de scris. Un sfert de oră mai târziu eram în baie îndesând rufe în mașina de spălat
Ca să aflu cum s-a schimbat munca de acasă după atâția ani și cum preferă lumea să lucreze în 2026, am stat de vorbă cu Mihai Zânt, Business Coach, trainer și partener Innersis și Career Shift HUB.
Ce sistem de lucru e de dorit în 2026?
„Angajații preferă în continuare flexibilitatea. Deci, dacă întrebi oamenii ce își doresc îți spun că de acasă, evident. Dar știi vorba aia «dacă întrebam oamenii ce-și doresc îmi spuneau o căruță mai rapidă, nu o mașină». Oamenii nu vor să piardă două ore pe zi în trafic doar pentru ca organizația să poată spune că i-a adus înapoi la birou. Aud că îi costă mai mult să mănânce la birou și că sunt mai puțin productivi că… sunt întrerupți.” explică el.
Însă există și un alt aspect al „costului” muncii de acasă, care ține de relația pe care o avem cu colegii, încrederea pe care o construiesc interacțiunile direct în mediul de lucru, iar asta se reflectă inclusiv asupra productivității, spune Mihai.
„Suntem ființe sociale. Ne reglăm inclusiv prin interacțiunea cu ceilalți. O conversație de zece minute, o cafea cu un coleg, faptul că vezi expresia omului cu care vorbești, o glumă, o discuție informală după o ședință — toate acestea par neproductive dacă le măsurăm strict în task-uri. Dar ele construiesc încredere, iar încrederea face ulterior munca mai rapidă. În full remote există riscul ca relațiile să devină mult mai tranzacționale: „am nevoie de asta”, „trimite-mi asta”, „de ce nu ai făcut asta?”. Când relația dintre noi se subțiază, interpretăm mai ușor negativ un mesaj, avem mai puțină răbdare și colaborarea devine mai grea.”, explică Mihai.
Suntem ființe sociale. Ne reglăm inclusiv prin interacțiunea cu ceilalți
Bunăstarea mentală e mai crescută în WFH?
Când vine vorba de bunăstarea mentală a angajaților, se întâmplă uneori efecte care pot părea paradoxale. Uneori, angajații care lucrează exclusiv remote pot avea productivitate ridicată, dar wellbeing-ul lor nu e neapărat mai bun. „Gallup a numit fenomenul chiar «remote work paradox»: mai mult engagement nu înseamnă neapărat o stare generală mai bună. De aceea cred că întrebarea bună nu mai este «De unde vrei să lucrezi?», ci «Ce tip de muncă faci cel mai bine de acasă și ce tip de muncă facem mai bine împreună?». Mihai Zânt numește asta «un hibrid cinstit». Companiile au început să tragă oamenii înapoi către birou, uneori două zile, alteori trei sau chiar mai multe. Cred însă că există două moduri foarte diferite de a face asta. Primul este: «Veniți trei zile la birou pentru că așa am decis noi.» Al doilea este: «Haideți să stabilim când și pentru ce merită să fim împreună.»”, descrie Mihai o posibilă variantă câștigătoare.
Cum să nu mai tot punem rufe la spălat când lucrăm de acasă?
La final, explicându-i lui Mihai Zânt problema cu care mă confrunt des, respectiv impulsul de a face și alte lucruri când lucrez de acasă (treburi casnice, scrollat pe Instagram, plasat comenzi online), ajungând în final să muncesc de fapt mai multe ore în ziua respectivă decât aș fi făcut-o de la birou, l-am rugat să ne lase câteva sfaturi care să ne ajute.
Iată ce mi-a răspuns.
„Când lucrăm de acasă foarte mult timp, viața profesională și cea personală încep să se amestece. Nu mai avem drumul spre birou care marca începutul zilei și drumul spre casă care marca finalul ei. Laptopul este permanent acolo și apare senzația că suntem tot timpul (și) la muncă. Câteva lucruri simple pot schimba experiența:
Creează limite fizice și temporale. Începe și termină ziua de lucru în mod deliberat. Îmbracă-te ca la muncă și ulterior în haine de casă. Închide laptopul. Ieși din cameră. Fă o plimbare. Avem nevoie de ritualuri care să spună creierului: munca s-a terminat.
Nu transforma fiecare interacțiune într-un mesaj. Dacă schimbi zece mesaje cu cineva, sună-l. Cinci minute de conversație pot rezolva ceea ce 20 de mesaje complică. Telefonul este încă cel mai eficient și… overrated instrument de comunicare. 3-5 minute sincron la telefon acum salvează șapte minute tastând pentru un call la o distanță de zile sau săptămâni.
Programează și conectarea, nu doar task-urile. Vorbește cu colegii și atunci când nu ai nevoie de ceva de la ei. Relațiile nu sunt o pierdere de productivitate; sunt infrastructura colaborării.
Separă deep work de collaborative work. Folosește casa pentru perioade reale de concentrare și întâlnirile — virtuale sau fizice — pentru lucrurile care chiar necesită alți oameni.
Ieși din casă. Mișcarea, lumina naturală, schimbarea mediului și contactul cu alți oameni contează enorm. Uneori răspunsul la „nu mai am chef de muncă” nu este încă o tehnică de time management. E o plimbare, e un call sau un telefon dat în mers. Este o ședință în mișcare sau un prânz cu un coleg, client sau partener.
Și, poate cel mai important, nu încerca să rezolvi singur totul. Dacă te-ai blocat, vorbește cu cineva. Nu doar cu AI. Oamenii cu care lucrăm sunt și un mecanism de autoreglare. Uneori o conversație de 15 minute cu un coleg ne ajută mai mult decât încă două ore în fața laptopului și AI research.
Foto: Profimedia
