Când un festival propune 36 de spectacole în 10 zile, cum decizi la care să mergi?
Pentru mine, Festivalul Național de Teatru (FNT) reprezintă unica ocazie când pot să văd spectacole din orașe în care nu ajung, precum Satu Mare sau Cluj, sau chiar să revăd altele pe care le-am văzut la festivaluri sau în alte orașe din apropiere.
Ediția a 36-a, organizată de UNITER în perioada 16-25 octombrie, explorează ideea de (im)perfecțiune umană într-o lume hipertehnologizată și fragmentată.
Ca să nu te pierzi în programul stufos, am adunat mai jos 11 spectacole pe care le-am văzut deja sau sau care se conturează ca repere ale acestei ediții.
1. De Profundis
Este o reverie în pași de tango. Un spectacol elegant în stilul caracteristic lui Răzvan Mazilu, bazat pe textele lui Oscar Wilde, care are în centru o iubire interzisă și distructivă. Sala Oglinzilor, scenografia și muzica contribuie semnificativ la o lume de basm, însă suferința și fragilitatea umană rămân ancorate în lumea reală.
2. Familia Tót
Mi-au plăcut spectacolele regizate de Hunor Horváth la secția Germană a Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, așa că sunt curioasă să-l văd și pe acesta, montat la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timișoara. În plus, mă interesează subiectele care pleacă de la contexte istorice – în acest caz al Doilea Război Mondial – chiar dacă ulterior poveștile sunt ficționale.
3. Iubitul meu dușman
Nu te lăsa păcălit de titlu, pentru că nu e nimic cu tentă romantică în poveste. Dimpotrivă, Gianina Cărbunariu face o documentare temeinică asupra mecanismelor dezinformării și ale polarizării sociale, pornind de la cercetări realizate în România și Slovacia.
4. Lirda
Pentru că avem nevoie și de o comedie :). „Lirda” explorează cu umor universul feminin contemporan, mai exact, ce este în mintea femeii moderne.
5. Livada de vișini
Cu greu vorbesc despre acest spectacol, regizat de Andrei Măjeri – și nu pentru că nu mi-a plăcut. Dimpotrivă, mi-a plăcut atât de mult încât aș vrea să-l țin doar pentru mine, pentru că se joacă într-un spațiu mic, într-o atmosferă cehoviană intimă. Livada aceasta nu se (mai) vede, dar se simte, uneori în franceză, alteori în rusă (nu e cu supratitrare, dar nici nu aș vrea să dezvălui mai multe, pentru a nu strica surpriza) și pe tot parcursul ei în română.
6. Rostopasca
Avem umor, dar cu mult limbaj licențios. De fapt, tot show-ul este însoțit de acest limbaj, așa că simt nevoia să fac din start acest disclaimer – poate nu îl tolerezi. „Rostopasca” lui Alex Tocilescu este despre grupul artistic omonim format la sfârșitul anilor ’90, plin efervescență și nonconformism.
7. Regele moare
Probabil că fragilitatea umană nu a fost nicicând mai profundă în teatrul absurdului. În montarea lui Gábor Tompa, tema rămâne actuală: prăbușirea unei lumi și iluzia puterii, pe fundalul crizelor contemporane.
8. Sopro – Șoapte din umbră
Un spectacol despre memoria teatrului, văzută prin figura sufleorului, persoana aproape invizibilă care păstrează în memorie spectacolele, actorii și replicile unei lumi pe cale să dispară. Este o producție a Teatrului de Nord Satu Mare – Trupa „Harag György”, așadar sunt șanse extrem de mici să-l revezi în București.
9. Supernormali
Îmbină comedia neagră cu realismul nemilos abordând un subiect tabu: sexualitatea persoanelor cu dizabilități. Spectacolul vorbește și despre infantilizare, abuz, lipsa independenței, discriminare și nevoia de a fi privit ca un adult complet, cu dorințe și drepturi.
10. Tristețe și bucurie în viața girafelor
Un spectacol duios, ca un pansament pentru suflet. Când m-am așezat pe scaun, înconjurată de jucării de pluș, m-am simțit mică-mică, ca în copilărie, când lumea era colorată și veselă. Este un spectacol emoționant despre o fetiță care pornește o călătorie în căutarea sensului vieții. Nu cel al lui Viktor Frankl, ci cel care o privește pe ea și pe părinții ei. Este un proiect coprodus de Asociația Tangent, Teatrul Mic din București și Teatrul „Alexie Mateevici” din Chișinău.
11. Zborul de la cuib
Universul lui Radu Afrim recreează lumea satului ardelean cu frământările ei: relațiile de familie, atașamentul față de pământ și provocările vieții. Tema dominantă este pierderea, atât metaforic, cât și literal.
La finalul acestor recomandări, nu uita să consulți programul FNT și să-ți faci o scurtă documentare înainte de a cumpăra biletele, pentru că, dincolo de specificații mai mult sau mai puțin tehnice, fiecare act artistic ajunge în cele din urmă subiectiv.
