Mai puține aplicații, mai multe butoane. De ce îmi doresc gadgeturi retro

Mai puține aplicații, mai multe butoane. De ce îmi doresc gadgeturi retro

De Ilinca Dan
Distribuie articolul
4 min de citit
Salvează pentru mai târziu

Am suficiente aplicații. Acum vreau muzică pe vinil, imagini printate și un telefon care nu le știe pe toate.

Am un telefon care face fotografii bune, îmi stochează toate playlist-urile și mă ține conectată la întreaga lume. Și totuși, mi-aș dori un pick-up, un aparat foto pe film și un telefon din acela vechi, cu butoane. De ce-aș da banii pe toate aparatele astea când un smartphone face deja același lucru? Bună întrebare!

Știu, acum le am pe toate în propriul buzunar. Dar aș vrea să ascult muzică și atât – fără să verific notificări sau să citesc știrile zilei. Mi-aș dori să fac o fotografie fără s-o pun imediat pe Instagram. Cât despre telefonul cu clapetă… mi-l doresc pentru că e roz. Nu fac doar cumpărături raționale. 🙂

Un pick-up, ca să ascult cu adevărat muzica

Ascult muzică în autobuz, când lucrez sau când fac curat. Sunt tot timpul cu căștile pe urechi, însă, uneori ajung la finalul albumului fără să fi ascultat cu adevărat toate piesele.

Așa am ajuns să-mi doresc un pick-up. Îmi place ideea de a alege un disc, de a-l scoate din copertă și de a-l pune pe platan. Nu-mi fac iluzii că voi sta nemișcată până la ultima piesă. Probabil că tot o să găsesc ceva de făcut prin casă. Dar, măcar pentru câteva minute, aș putea spune că sunt atentă la muzică.

Cred că un pick-up mi-ar mai tempera nerăbdarea. Poate n-aș mai sări atât de repede peste piesele care nu mă cuceresc de la primul acord. Pe telefon, degetul meu e mai grăbit decât urechea.

Pick-up Muse MT-207 DGB, evoMAG, 425 lei

O fotografie pe film, fără postare imediată

Pe telefon, fac o fotografie și mă uit imediat dacă a ieșit bine. Dacă nu, mai trag cinci cadre. La un aparat pe film nu poți verifica pe loc. Aș face poza și aș merge mai departe. Instagramul poate să aștepte până developez filmul.

Îmi plac culorile, umbrele și aspectul fotografiilor care îmi amintesc de începutul anilor 2000. Nu caut neapărat o imagine mai clară decât cea pe care mi-o face telefonul. Dar mi-ar plăcea să încerc și altceva decât fotografia căreia-i tot pun filtre până mă declar mulțumită.

Mi-am propus să caut un aparat foto într-un târg de vechituri. Mă încântă ideea că a mai trecut prin mâinile cuiva, că a mai surprins și alte vieți, alte vacanțe. Dacă nu găsesc acolo un Smena funcțional, voi economisi ca să-mi cumpăr un Pentax 17. La prețul acesta, sper să-mi placă fotografia pe film și după ce am consumat prima rolă.

Aparat foto pe film Pentax 17, F64, 2.795 lei

Un telefon pe care să-l pot închide dintr-un gest

Acum câțiva ani mai aveam zile în care reușeam să stau departe de telefon. Aveam ceas, nu era nevoie să aflu ora de pe ecran. Îl deschideam abia seara, câteva minute, ca să le spun celor care îmi scriseseră că sunt bine și nu le dau ignore. Era mai simplu și de explicat, și de luat o pauză.

Acum cred că mi-ar ieși pauza asta doar dacă l-aș uita acasă. Nu neg, uneori chiar îmi este util: citesc și găsesc online lucruri interesante. Însă nu-mi place deloc când mă pierd în acel scroll infinit și mă trezesc că a trecut o oră, fără să pot spune cu ce anume mi-am pierdut timpul.

Așa am ajuns să mă gândesc serios la un telefon cu butoane și clapetă. Să răspund, să vorbesc și apoi să-l închid. Mi-e dor și de gestul acela hotărât cu care încheiai o conversație. Pe un ecran, oricât de tare ai atinge butonul roșu, parcă nu e același lucru. Și, după cum spuneam, îl vreau roz. Cu timpul petrecut pe telefon sunt dispusă să negociez. Cu nuanțele, nu.

Telefon Nokia 2660 Flip, eMAG, 355 lei

Foto principală: Pexels

Salvează pentru mai târziu
Distribuie articolul