Ai merge la un spectacol fără să știi cine urcă pe scenă?

Ana Ularu la Who's On Stage? Foto: Anca Arambașa

Ai merge la un spectacol fără să știi cine urcă pe scenă?

De Stela Nadoleanu
Distribuie articolul
11 min de citit
Salvează pentru mai târziu

Cum arată o seară în oraș când cumperi biletul fără să știi cine urcă pe scenă.

Ne alegem spectacolele după nume, recomandări și preferințe. Dar cât loc mai lăsăm pentru o experiență nouă, pentru un artist despre care nu știm nimic?

În ultima vreme ies atât de rar seara în oraș, încât evenimentul – fie el concert, spectacol sau întâlnire – trebuie să fie „de neratat”. Merg ca să mă simt bine și vreau să știu sigur că o să-mi placă. Știu cine o să urce pe scenă și ce actori o să văd în spectacol (poate chiar am citit câteva cronici înainte). Mi se pare cumva firesc atunci când timpul liber trebuie împărțit între atâtea lucruri. Însă admit că asta mă face să trăiesc într-o „bulă culturală”. Aleg aproape mereu ce știu deja că-mi place și foarte rar mai ajung să descopăr ceva nou. 

Când am aflat despre conceptul Who’s On Stage?, m-am gândit că seamănă cu un blind date. Îți cumperi bilet fără să știi pe cine vei vedea pe scenă. Uneori, chiar și adresa rămâne o necunoscută până în ziua evenimentului. Am aflat mai apoi că la una dintre edițiile trecute a cântat Ana Ularu, acompaniată de soțul ei, Marc Rissmann, și de Oigăn. În programul altei ediții au încăput momente de pictură live, un concert de cvartet și un spectacol de teatru-dans. Și, recunosc, mi-ar fi plăcut să merg.

Am stat de vorbă cu Cristina Choleva, antreprenoare culturală și cofondatoare a proiectului Who’s On Stage?, despre surpriză ca parte din spectacol și despre exercițiul de încredere pe care îl propune publicului.

Cum a apărut ideea Who’s On Stage? și ce v-a făcut să credeți că publicul va gusta un astfel de concept?

Proiectul a pornit dintr-o curiozitate și din dorința de a face lucrurile puțin diferit. Suntem o mână de oameni, la propriu: eu, Anca Arambașa, Răzvan Patachi, Marina Budău și Bogdan Munteanu. Având deja alte proiecte prin care organizăm evenimente, ne-am întrebat cum ar fi să invităm oamenii fără să le spunem exact ce urmează să vadă. Să le propunem o experiență în care să renunțe pentru câteva ore la nevoia de a controla totul și să se lase surprinși.

Cristina Choleva, antreprenoare culturală și cofondatoare a proiectului Who’s On Stage?

Ne-am dorit să creăm un context în care artiștii să poată fi descoperiți altfel, dincolo de notorietate, de numărul de urmăritori sau de etichetele pe care le asociem, de obicei, unui anumit tip de spectacol. Recunosc că, la început, a existat și o doză de curaj, poate chiar și un pic de nebunie. Până la urmă, le ceream oamenilor să cumpere un bilet pentru ceva ce nu puteau evalua în mod obișnuit înainte. Dar am avut încredere în calitatea artiștilor pe care îi putem aduce împreună și în faptul că există un public curios, care își dorește experiențe noi.

De ce aleg cei din public să vină la o seară despre care știu atât de puține?

Cred că îi atrage, în primul rând, curiozitatea. Trăim într-o perioadă în care avem foarte multe informații la dispoziție și în care știm, de cele mai multe ori, aproape totul despre un eveniment înainte să ajungem acolo. Uneori, e frumos să nu știi. Unii sunt atrași de concept și vor să vadă cum funcționează. Alții sunt deja familiarizați cu proiectul și au încredere în selecția noastră. Sunt și oameni care pur și simplu vor să iasă din rutina obișnuită și să facă ceva diferit într-o seară.

Nu trebuie să fii specialist în teatru, muzică, dans sau arte vizuale ca să participi. Trebuie doar să fii deschis la experiență. Faptul că nu știi exact ce urmează creează un tip de emoție pe care nu îl mai întâlnești atât de des atunci când mergi la un eveniment cu programul deja cunoscut.

Cum construiți o ediție: porniți de la artiști, de la spațiu sau de la o idee care leagă momentele serii?

Nu avem chiar o rețetă fixă și cred că tocmai asta ne ajută să păstrăm fiecare ediție vie și diferită. Uneori, pornim de la un spațiu care ne inspiră și ne imaginăm ce fel de experiențe artistice ar putea prinde viață acolo. Alteori, întâlnim un artist sau o formă de expresie pe care ne dorim foarte mult să o aducem în fața publicului și construim seara în jurul acelei întâlniri.

Ne uităm foarte mult la felul în care momentele pot dialoga între ele. Ne dorim o experiență care să aibă un fir roșu, un anumit ritm, o energie și o anumită logică, chiar dacă spectatorul nu o cunoaște dinainte. În pregătirea unei ediții există destul de multă muncă invizibilă: discuții cu artiștii, vizionări de locații, adaptare din punct de vedere tehnic și logistic, organizare și foarte multe detalii care trebuie să funcționeze în seara evenimentului. Îmi place să mă gândesc la fiecare ediție ca la un puzzle pe care îl construim fără să știm întotdeauna de la început cum va arăta imaginea finală.

Concret, ce se întâmplă după ce cumpăr biletul?

Spectatorul își cumpără biletul, iar noi păstrăm secretă identitatea artiștilor până în momentul întâlnirii. În cazul edițiilor în care locația este secretă, aceasta este comunicată în ziua evenimentului, prin e-mail.

Pentru mine, locația este o parte importantă din experiență. Un spațiu poate schimba complet felul în care percepem un moment artistic. Poate crea intimitate, poate amplifica emoția sau poate transforma o reprezentație obișnuită într-o întâlnire cu totul specială. Ne place să scoatem arta din contextele în care publicul se așteaptă să o găsească. La ediția din 19 noiembrie, de exemplu, ne întâlnim la Centrul Cultural Armean. Ne-am construit această ediție în jurul locației și a ceea ce poate ea să ofere.

Concert Ana Ularu, Marc Rissmann și Oigăn.

Un loc nu trebuie să fie neapărat o sală de spectacol ca să poată găzdui artă. Uneori, tocmai spațiile care nu au fost gândite pentru asta au cel mai mare potențial. Pentru artiști, un astfel de context poate însemna libertatea de a experimenta și de a-și adapta actul artistic la o altă atmosferă. Pentru spectatori, înseamnă să renunțe la anumite așteptări și să intre într-un spațiu cu ochi proaspeți.

Printre locurile neobișnuite pot aminti mansarda unui institut, Galeria Madrigal, o piațetă publică din Râșnov, în cadrul Festivalului de Film și Istorii Râșnov, sau garajul de care vorbeam. Îmi place ideea că putem schimba temporar relația oamenilor cu locurile din jurul lor. Un spațiu pe lângă care poate au trecut de zeci de ori poate deveni, pentru o seară, locul în care au trăit o experiență memorabilă.

Ce combinații de artiști sau forme de artă au surprins publicul la edițiile de până acum?

La una dintre ediții, Ana Ularu s-a prezentat pe scena noastră cu un moment muzical, destul de neașteptat pentru publicul larg, și a fost acompaniată de doi artiști și instrumentiști: Marc Rissmann, soțul ei, și Oigăn. La o altă ediție, la ICHIGO, într-un garaj urban, am avut un moment de live painting susținut de Lavinia Falcan pe tot parcursul serii. Pe scenă s-au perindat un cvartet, cu un recital de muzică clasică și nu numai, și un performance de teatru-dans susținut de artista Cristina Tudor.

Cred că publicul începe să înțeleagă că nu vine la noi pentru un anumit gen artistic. Vine pentru experiența în sine și pentru posibilitatea de a întâlni ceva la care poate nu s-ar fi gândit să participe separat. Reacțiile cele mai frumoase sunt cele în care oamenii pleacă vorbind despre un moment sau despre un artist pe care nu îl cunoșteau înainte.

Cum reacționează artiștii la ideea de a apărea în fața unui public care nu a venit special pentru ei?

Da, în mod obișnuit, publicul vine la un spectacol pentru că știe cine urcă pe scenă, are deja o relație cu artistul sau este familiarizat cu genul artistic respectiv. La Who’s On Stage?, întâlnirea începe de la zero. Artistul nu are în față neapărat publicul lui obișnuit, iar spectatorul nu vine cu o imagine prestabilită despre cel care urmează să performeze.

Am întâlnit mult entuziasm din partea artiștilor și cred că îi atrage și posibilitatea de a ieși din formatele cu care sunt obișnuiți. Au ocazia să ajungă la oameni noi și să se exprime într-un context diferit. Pentru noi, ca organizatori, una dintre cele mai frumoase surprize este să vedem cum se schimbă energia unei săli pe parcursul serii. Nu poți anticipa fiecare reacție și nici nu îți dorești asta. O parte din farmec vine tocmai din lucrurile care se întâmplă spontan.

Care e publicul Who’s On Stage?

Publicul nostru este destul de divers. Avem oameni din zona culturală, jurnaliști, oameni care lucrează în industrii creative, dar și spectatori care pur și simplu sunt curioși și vor să încerce ceva diferit. Cred că ne unește mai degrabă o anumită atitudine decât un profil demografic. Există și spectatori care revin, iar pentru mine acesta este un că au încredere în concept și că sunt dispuși să ne acorde din nou credit, fără să știe ce le pregătim de data aceasta.

Pe o parte dintre participanți îi vedem devenind ușor-ușor fanii artiștilor de la vreuna dintre ediții și revenind la spectacolele, concertele sau expozițiile lor. Se întâmplă să fim și noi în sală, să mergem la artiștii respectivi ca să îi susținem sau să îi revedem. Mă emoționează foarte mult momentele în care oamenii ne spun că au găsit ceva nou și că, altfel, probabil nu ar fi ajuns niciodată la acel artist sau la acea formă de artă. Pentru mine, acesta este unul dintre cele mai frumoase rezultate ale proiectului.

Ce ați învățat despre limitele surprizei? Cum faceți ca experiența să se potrivească celor care cumpără bilet?

Am învățat că surpriza funcționează foarte bine atunci când este construită pe încredere. Misterul trebuie să fie o invitație, nu un motiv de neliniște. Este important ca spectatorii să înțeleagă filosofia proiectului: cumpără un bilet la o seară construită în jurul diversității artistice.

Nu ne dorim să păcălim așteptările nimănui și nici să transformăm misterul într-un truc de marketing. Ne dorim ca oamenii să știe de la început ce fel de experiență aleg, chiar dacă nu cunosc toate detaliile ei.

Ce ne poți spune despre următoarele evenimente, dincolo de ediția din 19 noiembrie?

Mi-ar plăcea să explorăm cât mai mult: de la spații culturale cu o istorie aparte până la locuri neconvenționale, de la artiști consacrați la voci noi, de la performance și teatru până la muzică, dans, film și arte vizuale. Ne dorim să continuăm să construim colaborări și să explorăm și alte orașe. Ce pot să promit este că nu ne dorim să repetăm aceeași seară la nesfârșit. Vrem să păstrăm curiozitatea vie, inclusiv pentru noi.

O nouă ediție Who’s On Stage? are loc pe 19 noiembrie 2026, la Centrul Cultural Armean din București. Biletele sunt disponibile pe iabilet.ro, iar detaliile sunt anunțate pe pagina evenimentului. Proiectul este organizat de Asociația Banda Culturală.

Foto: Anca Arambașa

Salvează pentru mai târziu
Distribuie articolul