Vinul rozé are o culoare încântătoare, e foarte fresh şi e foarte „en vogue” de vreo doi ani încoace. Nu care cumva să credeţi că rozé-ul este un amestec de vin alb cu puţin roşu! Aţi înfuria orice connaisseur de rozé, iar producătorii v-ar putea acuza de blasfemie.
Vă scriu despre rozé şi trendurile în legătură cu acest vin, de pe o terasă din Bordeaux, locul unde nu găseşti nicio masă fără măcar un iubitor al acestei culori. Ştiu francezii ce ştiu, pentru că rozé-ul e un vin versatil, ce se poate combina cu orice tip de mâncare, de la fripturi la grătar şi peşte până la paste sau salate. Aşadar, să stăm relaxaţi, să bem un pahar de rozé şi să citim, pe îndelete, 8 lucruri de ştiut despre cel mai căutat vin al momentului:
- Un vin rozé se obţine din struguri negri ce au stat foarte puţin timp timp la macerat, cât să se extragă puţină culoare, deoarece aceasta se regăseşte în pieliţa bobului de strugure. Vă daţi seama că aici intervine mâna enologului, iar decizia lui este cea care stabileşte culoarea vinului.
- Dacă în anii trecuţi am observat pe piaţa României vinuri rozé cu o culoare mai puternică, spre zmeuriu, ceva mai recent, nuanţele la modă sunt cele care merg către roz deschis, foaie de ceapă, grepfrut roz, mandarină sau pepene, foarte asemănătoare cu vinurile tradiţionale din Provence – patria rozé-urilor, locul unde aceste vinuri au fost create şi lansate în lumea mare.
- Consumul de rozé a explodat în ultimii 10 ani şi a ajuns la 8 milioane de hectolitri la nivel mondial, dar 80% din producţie este asigurată tot de Franţa.
- Atunci când spui rozé spui Provence, câmpuri parfumate de lavandă, cărţile lui Peter Mayle, Saint Tropez şi moda anilor ’70. Rozé-ul este un vin de vară, cu tuşe franţuzeşti, convenabil ca preţ, ce trebuie musai consumat până la campania următoare de vinificaţie, fiind nerecomandat pentru învechire. Unele site-uri specializate chiar îndrumă cititorii să nu plătească mai mult de 15$ pe butelia de rozé.
- La Vinexpo, am găsit un vin rozé baricat, unic în această categorie de vinuri, pe care, dacă îl găsiţi, e musai să-l încercaţi: Estandon Legende.
- La acelaşi târg de la Bordeaux am găsit şi alte sortimente de vin rozé baricat, primele încercări de a oferi consumatorului „rozé-uri de gastronomie”. Unii producători s-au gândit la ceva care să se potrivească şi unor mâncăruri mai elaborate, cu sos (care aveau nevoie de ceva mai multe taninuri) şi au decis să creeze un vin care să aibă o paletă mai largă de asocieri, dar în acelaşi timp să rămână un rozé şi să păstreze tradiţia.
- Am văzut astfel de vinuri rozé baricate şi la spanioli, dar mai intens colorate, înspre roşu pal.
- În România, avem un producător care a făcut un rozé baricat, dar nu a avut succes. Nu sunt sigură că nivelul de educaţie al consumatorului a ajuns, la noi, atât de departe încât acest tip de vin să poată fi apreciat – şi mă refer aici la decizia de a-l comanda la masă. Voi ce spuneţi?
