Carina Chițu are 22 de ani și o maturitate care nu vine din teorie, ci din ani întregi trăiți în mijlocul unui business real, cu oameni, responsabilități și decizii care contează. Crescută literalmente într-un salon de înfrumusețare, printre programări, cliente și ritmul intens al unui business de familie, Carina Chițu a ales să nu ia nimic de-a gata, chiar dacă ar fi putut.
La 16 ani, când alți adolescenți își petreceau weekendurile la petreceri, Carina Chițu machia mirese de la prima oră a dimineții, își reinvestea primii bani și învăța, pas cu pas, ce înseamnă munca, responsabilitatea și relația cu oamenii. Astăzi, este studentă la o facultate internațională de business, trăiește în București și coordonează partea de marketing și dezvoltare online pentru Apostroph – un concept care duce mai departe o moștenire construită de trei generații de femei.
Acesta nu este un interviu despre beauty sau make-up, ci despre ambiție, curaj și decizia de a construi ceva al tău fără să negi trecutul, dar nici să te ascunzi în spatele lui. Povestea Carinei Chițu este despre cum transformi copilăria într-o fundație solidă, nu într-o scuză, și despre cum crești un business cu răbdare, viziune și foarte multă muncă.
Carina Chițu, spune-mi, câți ani ai?
Am 22 de ani.
Și de când ai ales drumul acesta către make-up?
Partea de make-up a început destul de devreme, pe la 16 ani. Inițial, nici nu a fost o decizie foarte clară, ci mai degrabă o nevoie apărută în salon.
Într-o vară, mai multe fete au plecat în vacanță sau au renunțat, a mai rămas o singură persoană care nu făcea față programărilor. Iar în salon, mai ales pentru evenimente, programările se fac cu mult timp înainte. Cumva, a fost nevoie de ajutor și atunci am început eu.
Nu veneam cu o idee foarte clară, dar îmi plăcea. Eram copil, eram fată, ideea de make-up mi se părea interesantă. Am început ca ajutor, iar pe parcurs mi-am dat seama că îmi place foarte mult, mai ales partea de comunicare cu femeile. Îmi plăcea să le ascult, să le înțeleg nevoile și dorințele pentru evenimentul respectiv.
Ulterior, make-up-ul a devenit o pasiune. Am făcut mai multe cursuri și, treptat, pasiunea a crescut. Inițial a fost un hobby, dar apoi s-a transformat într-un lucru mult mai serios, pe care îl fac și acum, chiar dacă într-un ritm diferit.
Cam de vara trecută am început să reduc mult partea de make-up, pentru că este un job care te obosește destul de tare. Programul nu este cel mai prietenos – practic îți ocupă toate weekendurile, iar în sezonul de evenimente ajungi să muncești continuu.
Carina Chițu a crescut într-un salon, a ales munca înaintea confortului și construiește un brand cu viziune
La 16 ani, tu ce căutai într-un salon? Al cui era salonul?
Totul începe, de fapt, cu bunica mea, care a fost coafeză. În 1995, împreună cu bunicul, au deschis o consignație – prima consignație din Piatra Neamț. De acolo sunt eu, din Piatra Neamț, chiar dacă acum locuiesc în București.
Ulterior, consignația s-a transformat și într-un coafor. Mama mea s-a întors din Iași, după facultate, și împreună cu bunica au deschis un salon de înfrumusețare. Se numea Salon Sanda, după numele bunicii mele.
Era un salon care oferea servicii complete: coafor, manichiură, cosmetică. A fost printre primele din oraș care a adunat toate aceste servicii într-un singur loc. Salonul s-a deschis în 1998.
În 2010, s-a făcut un pas și mai mare: s-a deschis Ana Spa Care, un centru mult mai complex. A funcționat într-un spațiu al primăriei, într-o clădire care fusese înainte baie comunală. Ana Spa Care a fost deschis timp de 10 ani.
După acești 10 ani, contractul cu primăria nu a mai continuat. Nu neapărat din dorința noastră, dar lucrurile nu au mai mers în direcția respectivă. Atunci ne-am întors în casa noastră, acolo unde fusese inițial Salon Sanda. Casa fusese construită de bunicul meu, iar ulterior i s-a făcut o extensie pentru salon.
Și așa a apărut Apostroph?
Exact. Apostroph este ultimul concept pe care l-am creat. Un concept complet nou, cu un design diferit, în care am reunit toți specialiștii care rămăseseră din echipa Salonului Sanda, dar și o parte din cei de la Ana Spa.
Practic, echipele s-au unit. Astăzi, Apostroph este un salon cu aproape 40 de angajați, din toate domeniile: coafor, barbering, manichiură, cosmetică, servicii pentru bărbați și, bineînțeles, make-up.
Dar tu nu mai ești acolo full time, pentru că locuiești în București, nu?
Da, eu locuiesc în București, dar Apostroph rămâne locul meu de muncă. Cam de două ori pe lună merg acasă, pentru că încă sunt implicată direct.
În prezent, eu mă ocup de tot ce ține de marketing: prezența online a salonului, comunicare, imagine. Iar din luna iunie a acestui an am lansat și un magazin online.
Carina Chițu, ce fel de magazin online?
Vindem produse de beauty și ne dorim să oferim o experiență cât mai personalizată. Ideea este ca oamenii să nu cumpere la întâmplare, ci să fie ghidați de experți către produsele care li se potrivesc cu adevărat.
Avem mai multe branduri internaționale în shop, dar și două branduri pe care le-am adus noi și le distribuim exclusiv în România.
Unul este un brand cu produse pentru păr și față, iar celălalt este un brand dedicat exclusiv corpului – geluri de duș, creme, produse de îngrijire. De acest proiect mă ocup tot eu.
Și de aici a venit desprinderea de make-up?
Da. Având toate aceste proiecte în paralel, a fost firesc să mă desprind, treptat, de partea de make-up. Dar make-up-ul rămâne începutul. A fost primul lucru care m-a făcut să simt că sunt pe drumul meu.
Toate experiențele astea – salonul, make-up-ul, marketingul, magazinul online – m-au adus unde sunt acum.
Dar de ce ai plecat? Puteai să faci marketing și din Piatra Neamț.
Am plecat pentru facultate. Sunt în anul 4 acum. Urmez o facultate de business, cu specializare în antreprenoriat. Este o facultate din Amsterdam care are și o extensie în București.
Ce mi-a plăcut foarte mult aici este că toată facultatea este aplicată. Toți profesorii pe care îi avem sunt experți activi în domeniile lor.
Cumva, toți profesorii și toți oamenii din business pe care îi avem în acest network ne ajută individual, fiecare pe business-ul lui. Deși muncesc foarte mult pentru Piatra Neamț, pentru ce se întâmplă acasă, resursele, informația și oamenii de care am nevoie ca să pot construi business-ul sunt aici, în București. De asta stau aici.
În plus, ne-am dorit să ne extindem și în zona Bucureștiului. În ultimele șase luni am organizat cinci evenimente aici, împreună cu colaboratori, centre de pilates, alte branduri aflate la început de drum. Ne-am unit mai mulți tineri și am făcut evenimente de wellness, unde noi venim cu partea de consultanță: recomandăm oamenilor produse care li se potrivesc.
Ce drăguț. Deci tu ești copilul crescut în salon, printre coafeze și manichiuriste, care și-a transformat copilăria într-un business de viitor.
Da. Și sincer, la început, cel puțin în primul an și jumătate de facultate, am refuzat ideea asta. Mi se părea, în mintea mea de atunci, că ar fi varianta ușoară: să iau ce am deja la îndemână și să fac din asta un drum.
Am încercat și alte idei, m-am pus în alte medii, am vrut să văd ce îmi place cu adevărat. Și, de fiecare dată, tot acolo m-am întors. Atunci mi-am dat seama că aveam, de fapt, o bază foarte solidă.
Ai mei nu m-au obligat niciodată să fac ceva în business. Dar m-au lăsat să văd tot ce se întâmplă acolo, atât părțile frumoase, cât și pe cele mai grele. Și, în timp, am realizat că fix asta îmi place și asta îmi doresc să fac.
Bunica mai este?
Nu. Bunica a murit în 2019, chiar înainte de pandemie, cu câteva luni înainte.
Îmi pare tare rău. Poți să-mi spui puțin povestea lor? Cum s-au cunoscut bunica și bunicul? Cum au ajuns să facă acest salon?
Bunica și bunicul au avut povești de viață foarte diferite. Bunica a avut o copilărie extrem de grea. A fost adoptată, a crescut într-un mediu dificil, a avut un frate pe care l-a crescut ea. Viața ei nu a fost ușoară deloc.
Nici educația nu a fost una extinsă. Din câte îmi amintesc din povești, a făcut doar cinci sau șase clase. În schimb, bunicul venea dintr-o familie mai așezată. Avea rădăcini din Germania, din partea străbunicilor, și a crescut într-un mediu complet diferit.
S-au cunoscut în Piatra Neamț. Bunica avea un talent extraordinar și asta a făcut toată viața: a fost coafeză. Era foarte bună în ceea ce făcea și era recunoscută pentru asta.
Bunicul, în schimb, a fost mereu „capul” în sensul de viziune. El era cel care vedea lucrurile pe termen lung, care avea curajul să gândească înaintea vremurilor. Fix după Revoluție, el a fost cel care a vrut să facă ceva pe cont propriu, să construiască…
El înainte de Revoluție ce făcea?
Cumva, și înainte de Revoluție, bunicul avea acces la altceva. Având rude în Germania, putea să călătorească și să iasă din ceea ce se întâmpla în țară. Venea de acolo cu tot felul de produse pe care le vindea în România.
După ce lucrurile au început să se mai așeze, a apărut consignația. Acolo aducea în continuare televizoare, produse electronice, absolut orice se putea vinde. Era genul de om despre care se spunea că, dacă îi dădeai un pachet de chibrituri, găsea o modalitate să-l vândă. Așa a fost mereu: extrem de descurcăreț, cu un simț comercial foarte dezvoltat.
Și mama ta?
Mama a preluat foarte mult din energia bunicului. De multe ori spun că mama este bunicul în picioare. A preluat exact mindset-ul acela: „putem face orice, iar dacă e greu, mai tragem puțin”.
Mama a fost singurul copil. De fapt, ar fi trebuit să fie al șaselea. Au existat cinci sarcini pierdute înainte ca ea să se nască, deci a fost un copil extrem de așteptat. Cred că asta a influențat foarte mult felul în care a fost crescută și, mai târziu, felul în care ne-a crescut și pe noi.
Carina Chițu, ai spus că atunci când s-a deschis salonul, mama ta tocmai se întorcea de la facultate. Ce a studiat?
A plecat la facultate fără un gând foarte clar. A studiat ceva din zona agricolă, legat de mediu – nu mai știu exact denumirea, o să revin cu informația corectă. Oricum, nu era ceva care să o împlinească cu adevărat.
A făcut facultatea pentru că „așa trebuia” atunci. Nu pentru că era neapărat ce își dorea. Bunicul, pe partea asta, a fost destul de strict. Mama era deja căsătorită cu tata, îl aveau și pe fratele meu, care era foarte mic, un an sau doi. Ei își doreau să rămână în Iași, pentru că li se părea că sunt mai multe oportunități acolo. Și chiar erau, Iașiul era mult mai dezvoltat decât Piatra Neamț, și atunci, și acum.
Dar bunicul a fost foarte ferm. I-a spus clar că, dacă rămâne la Iași, nu o va mai ajuta cu nimic. Era un mindset destul de rigid, specific generației lui. Mama s-a întors acasă, supărată, dar știa că există consignația și a zis că se întoarce să vadă ce poate construi de acolo.
Doi sau trei ani mai târziu, a apărut salonul.
Cine este Carina Chițu, tânăra care nu a luat nimic de-a gata și a transformat moștenirea într-un viitor
Din ce îmi spui acum, ai putea părea copilul crescut „în puf”. Salon, spa, consignație, bani, stabilitate. Ce te-a făcut, totuși, să stai printre coafeze și să te apuci de meserie? Nu era mai simplu, la 16 ani, să mergi în cluburi decât să machezi mirese în weekend?
Ba da, sigur că era varianta mult mai simplă. Clar. Și era și la îndemână.
Dar, chiar dacă am avut tot ce ne-am dorit, nu a existat niciodată sentimentul că „nu trebuie să fac nimic”. Au fost momente grele și situații complicate, chiar dacă din exterior părea că totul merge bine.
Eu am fost mereu foarte curioasă. Iar curiozitatea asta mi-a fost hrănită, mai ales de mama. Mama are o minte extrem de creativă, la fel ca bunicul. Tata, în schimb, este foarte muncitor, dar mai rezervat, mai speriat de schimbări. Mama îmbrățișează noul, provocările, greul, cu ambele brațe.
Cred că asta m-a determinat. Curiozitatea și dorința de a face ceva al meu. Banii pe care îi câștigam din make-up erau banii mei. Nu conta că nu mergeam la petreceri sau la majorate, că aveam programare de make-up de la 6 dimineața. Știam că banii aceia îmi dau o libertate și un sens.
Nu am fost niciodată foarte petrecăreață. Pierdutul nopților nu mi-a stat în fire. Mereu am avut dorința asta de a face mai mult, de a ajunge la mai mulți oameni. Și cred că asta m-a hrănit mai mult decât orice distracție.
Carina Chițu, ce ți-ai luat din primii bani? Dacă spui că era atât de important să fie banii tăi, ți-i amintești?
Da, dacă îmi amintesc bine, prima dată mi-am cumpărat alte produse de make-up. Voiam să îmi extind paleta, să am mai multe opțiuni, să pot oferi un serviciu mai complex și mai interesant. Prima mea reacție a fost să reinvestesc.
Cred că a fost o decizie destul de inteligentă, chiar dacă atunci nu o vedeam neapărat ca pe o strategie. După aceea, sincer, am strâns destul de mulți bani. Pentru că, atunci când am împlinit 18 ani, am început să călătoresc. Asta a fost mereu plăcerea mea cea mai mare.
De ziua mea, în primul an în care am făcut 18 ani, am zburat undeva. Și de atunci asta m-a motivat cel mai mult. Aș da toți banii pe călătorii, dacă aș putea. Chiar și înainte, când eram mai mică, mergeam la festivaluri, plecam cu prietenii, orice însemna să ies din rutină și să văd altceva.
Ce drăguț. Dar clienții ce spuneau când vedeau că îi machează o „fetiță”? Se dusese vorba sau ajungeau la tine întâmplător?
Nu, nimeni nu știa cine sunt eu. Nici atunci, nici mult timp după. De fapt, nici în ziua de azi nu știe toată lumea. Abia de când am început să apar mai mult în online, pe site-ul Apostroph, și am devenit mai vizibilă ca imagine, oamenii au început să mă asocieze.
Înainte de asta, nu eram „fata șefilor”. Eram un simplu angajat. Și asta ne-a ajutat foarte mult. M-a ajutat pe mine enorm, pentru că am înțeles din interior cum funcționează lucrurile. Nici clienții nu mă tratau diferit.
Au existat, ce-i drept, câteva momente la început în care eu eram mai nesigură pe mine și simțeam că unele cliente profitau de asta. Comentarii sau nemulțumiri care veneau mai degrabă din prisma vârstei mele decât din munca în sine.
Dar am avut noroc că am învățat repede că, în momentul în care îți arăți încrederea și știi ce faci, lucrurile se schimbă. Știam să machiez, nu asta era problema. Era vorba de a învăța să gestionez insecuritățile altora.
Pentru multe femei, make-up-ul vine cu așteptări foarte mari. Se văd într-un anumit fel, își doresc o anumită versiune a lor. Iar când așteptările nu sunt îndeplinite exact cum își imaginau, frustrarea se poate întoarce foarte ușor spre persoana care a prestat serviciul.
Mi-a luat puțin timp să înțeleg asta și să empatizez. Cred că în primul an am avut câteva situații de genul acesta. După aceea, am învățat să comunic foarte clar de la început: ce urmează să fac, ce se poate obține, ce nu se poate schimba radical dintr-o dată.
Pentru multe persoane era prima experiență de make-up profesional și aveau nevoie să li se explice procesul. Că frumusețea se construiește pas cu pas, că scoatem în evidență ce e natural, nu transformăm complet un chip. Asta m-a ajutat enorm.
De fapt, mai mult decât skill-urile de make-up, experiența asta m-a învățat comunicare. Să ascult, să înțeleg nevoile reale ale oamenilor.
Când termini facultatea, ce faci? Se repetă istoria? Te cheamă mama înapoi la Piatra Neamț sau te întorci de bunăvoie?
Nu. Chiar recent am avut o discuție despre ce master aș vrea să fac. Am decis că nu îl voi începe chiar acum. Aveam câteva idei în minte, inclusiv MBA-uri, dar bugetele sunt destul de mari și vreau să fiu pregătită financiar pentru asta.
Nu o să mă întorc acasă în viitorul apropiat. Ai mei sunt încă foarte în putere, sunt implicați zilnic și își doresc să continue. Depinde și de ziua în care o întrebi pe mama: sunt zile în care spune că ar vrea să se oprească, și zile în care știu sigur că îi place încă foarte mult ce face.
Așa că, pentru moment, continuăm formula asta: eu la București, ei la Piatra Neamț. Ne concentrăm foarte mult pe extinderea online, pe magazinul online, iar aici, în București, am mult mai multe resurse, oameni și informații de la care pot învăța.
Dacă m-aș întoarce acum la Piatra Neamț, nu aș avea acces la același ritm de creștere. Așa că, momentan, aici e locul meu.
Carina Chițu, ți-ar plăcea să aduci brandul Apostroph cândva în București? Sau chiar la nivel național?
Da, clar că ne dorim asta. Doar că ne dorim să o facem sub o altă formă.
Toată experiența pe care am avut-o într-un salon mare, cu foarte mulți angajați, ne-a arătat cât de greu este să susții un astfel de business. Să lucrezi cu mulți oameni, să comunici constant, să gestionezi echipe mari – mai ales într-un business de servicii – presupune să fii aproape tot timpul acolo. Sunt multe situații care, din păcate, pot fi rezolvate doar de tine.
De aceea, tindem să ne gândim mai degrabă la concepte mai mici, mai bine definite, care să îmbine partea de wellness, frumusețe și vânzare de produse într-o experiență diferită. Nu neapărat un salon clasic, așa cum îl știe toată lumea.
Nu aș vrea, cel puțin nu acum, să replicăm la București exact modelul salonului din Piatra Neamț. Acel business s-a construit în timp, în ani, într-un oraș mai mic, unde avem și avantajul că suntem printre puținii care oferă toate serviciile sub același acoperiș.
În București, ar fi ca și cum am lua-o de la zero. Și chiar dacă știu că livrăm servicii de calitate și suntem în topul saloanelor din România, simt că aici ar trebui să venim cu ceva diferit, cu un concept nou, adaptat orașului.
