Căutare

Share this article

Adrian Leu este CEO al celei mai importante agenţii de digital din UK. Nu o spun numai eu, ci sunt suţinut şi de cei de la BBC care i-au atribuit  agenţiei  INITION titlul de „cea mai inovativă” companie din Londra, iar Adrian este în vârful ierarhiei.

Ne-am întâlnit faţă în faţă la ICEEFest, vobisem pe e-mailuri înainte, când i-am făcut invitaţia să participe la conferinţe, şi îmi aduc aminte că era sceptic cu privire la organizarea şi amploarea evenimentului. Şi, totuşi, echipa festivalului a reuşit să îl convingă că România a evoluat mult.

De atunci, am rămas prieteni şi discutăm, când avem timp, despre tehnologie şi piaţa din România. A plecat de mult de aici, dar are încă mintea la UNATC şi Transilvania.

Are 49 de ani şi a cucerit Marea Britanie şi, în scurt timp, şi lumea cu ideile inovatoare, dar în primul rând cu echipa strânsă în jurul lui. Pentru că este un exemplu de succes, mi-am permis să aflu mai multe despre povestea lui. Iat-o pe scurt, urmată de un interviu pe care sper să îl găsiţi interesant.

Născut în Bucureşti, dar cu sufletul legat de Transilvania. În Anglia din 1995. Înainte de a părăsi România a înfiinţat o agenţie digitală şi a fost unul dintre fondatorii facultăţii de Multimedia din cadrul UNATC. Locul unde a învăţat arta creativităţii şi a înţeles puterea imensă a exprimării vizuale. Doctorat în Anglia, în domeniul vizualizării de date medicale. Locuieşte la Cambridge, dar lucrează în Londra. Pasionat de jazz, vinuri, arte marţiale şi, normal, tehnologii. Nu neapărat în această ordine. Student permanent. CEO Inition.

Adrian Leu eşti unul dintre oamenii de succes din Londra… cât de leu trebuie să fii pentru a reuşi acolo? Cât de mult ţi-a ajutat ce ai învăţat şi ce ai făcut în România să te descurci în UK?

Nu ştiu dacă trebuie să fii „leu”, pentru că leii  sunt în general leneşi, dar ştiu sigur că trebuie să munceşti, să fii perseverent şi să îi respecţi pe cei din jur. Astea au fost întotdeauna câteva dintre principiile mele de bază.

Cât de grea a fost despărţirea de România? Acum cât timp s-a produs?

Foarte grea. Acum 21 de ani, în octombrie îmi luăm valiza şi plecăm să fac un doctorat în Swansea. Nu auzisem de acest oraş, nu ştiam unde este, ştiam doar că trebuia să mă sui în Naţional Express (autobuz) la Heathrow în direcţia Ţarii Galilor. Iar universitatea mi-o alesesem în urmă unei poze de pe o broşură pe care am luat-o de la Consiliul Britanic din Bucureşti. Arăta bine, cu soare şi ocean. Soarele nu l-am văzut prea des (este Ţară Galilor – Wales – doar!) însă oceanul mi-a ţinut companie vreo trei ani de zile. Subestimez un pic condiţiile în care am plecat, sigur am avut un interviu şi o descriere a cursului şi a profesorului cu care urma să-mi dezvolt doctoratul. Asta m-a atras de asemenea.

A fost grea despărţirea şi mărturisesc pentru prima oară în scris că vreo 6 luni de zile mi-am ţinut bagajele făcute cu idea continuă că voi pleca înapoi. În Bucureşti îmi erau prietenii, familia, un job care îmi plăcea – eram unul din fondatorii Facultăţii de Multimedia în cadrul UNATC (fosta Academie de Teatru şi Film) şi îmi lansasem şi firma proprie, una dintre primele agenţii digitale din Bucureşti.

Dar dacă nu rişti şi nu profiţi de ocaziile care ţi se oferă, trăieşti tot timpul cu regretul de a nu şti „ce ar fi fost dacă?”.

Cum eşti privit acum un CEO român „şef” peste englezi?

În primul rând firma noastră are mai mult de jumătate dintre angajaţii săi veniţi din diferite colţuri ale Europei – Grecia, Italia, Spania, Turcia. Sunt şi englezi şi nu am probleme din acest punct de vedere. Să vedem ce va aduce decizia Brexit în următoarele 6 -12 luni. Nu ştiu dacă sunt privit într-un fel sau altul. Cred că modul în care eşti privit este suma unora dintre calităţile pe care trebuie să le ai că să fii un lider – empatie pentru cei din jur, profesionalism, idei (un mod de gândire pragmatic, dar în acelaşi timp „ieşit din comun”), încredere în sine şi în ceea ce vrei să realizezi, în business şi capacitatea de a-i face pe cei din jurul tău să creadă în asta. Fără consimţământul şi ajutorul celor din jur este mult mai greu să realizezi ceea ce vrei. Succesul este rezultatul unei munci de echipa.

Eşti managerul unei companii de proiecte digitale inovatoare „Inition” care sunt priectele tale de preferate de acolo?

Ahhhh, greu de spus. Într-adevăr Inition este o companie foarte inovativă. Recent am fost numiţi de către BBC Focus Magazine „cea mai inovativă, de ultimă oră” („cutting edge”, în engleză) companie din Londra. Sigur suntem deosebit de fericiţi să primim acest apelativ, însă asta nu face altceva decât să ne ambitioneze şi mai mult. Lucrăm cu o gamă de clienţi foarte diversă, de la British Aerospace, Honeywell, la Unicef, de la Zaha Hadid Architects la Vodafone, Jaguar Land Rover etc. În general sunt interesat şi pasionat de proiectele care aduc o anumită contribuţie. Combinaţie de inovaţie şi aplicaţie. De acea sunt foarte încântat de proiectele pe care le facem momentan cu două organizaţii non-guvernamentale mondiale pentru o campanie în ţările în curs de dezvoltare. Am filmat în 360/3D recent în India şi Kenya şi proiectele vor fi lansate la ONU în septembrie/octombrie. În continuare „face valuri” proiectul pe care l-am realizat cu Top Shop acum aproape 2 ani.  Am transmis live, pentru prima oară în UK, în format Virtual Reality un spectacol de modă („fashion catwalk”) din cadrul London Fashion Week între Tate Modern (sala unde avea loc) şi magazinul Top Shop din Oxford Street. Şi sunt multe altele: prima filmare stereoscopică a unui concert la Abbey Road în Londra (Keane), prima filmare stereoscopică a unui meci de rugby în UK, primul simulator VR a unei experienţe de skydive etc.

Explică-mi de ce astăzi toată lumea vorbeşte despre Virtual Reality? Cu ce ajută tehnologia în comunicare?

Hmmm. Unul dintre motivele pentru care toată lumea ştie şi vorbeşte despre Virtual Reality este faptul că este o tehnologie foarte mediatizată. De asemenea sunt câteva firme mari care o promovează, începând cu Facebook care a cumpărat Oculus Rift acum doi ani pentru o sumă foarte mare, Google care promovează din greu tehnologia, Samsung care a creat primul headset pentru experienţa VR cu telefonul mobil, HTC Vive, Sony care va intră „în joc” în octombrie etc. Pe de altă parte, în fiecare zi suntem bombardaţi cu statistici şi noutăţi despre investiţii (de obicei cu multe zerouri în coadă) în acest domeniu. Este fără îndoială o tehnologie care are capacitatea de a transformă modalitatea în care comunicăm. Datorită faptului că “ia prizonier” simţul nostru vizual şi se „joacă” cu creierul nostru creează o stare foarte puternică de „remote presence” (adică prezenţa de la distanţă). Mie îmi place să-i spun „un Alice moment” cu referinţă la Alice în Wonderland şi prima ei experienţă în acea lume. Tehnologia nu este nouă şi a existat de câteva decenii însă de câţiva ani a fost miniaturizată şi redusă că preţ că să poată fi experimentată de oricine care are un telefon mobil şi un Google cardboard ce poate fi cumpărat foarte ieftin online. Sigur asta este la nivelul cel mai de jos al experienţei.

Foto: iStock

La ce poate ajuta? Datorită acestui efect de „remote presence” şi puterii de a crea o stare de empatie cu ceea ce vedem, realitatea virtuală are aplicaţii clare în simulare şi training, în domeniul medical (este deja cunoscut prin experimente ce au mare succes în tratamentul unor fobii, PTSD – post traumatic stress syndrome), jocuri interactive, marketing – poate cerea acea mult căutată relaţie empatetica între firma şi client, film (nu sunt în că sigur care este nouă gramatică de film în acest mediu, dar sunt sigur că mulţi specialişti sunt în căutarea ei), procesul educaţional etc.

De asemenea sunt nenumărate experiemente la nivel de startup care produc prototipuri foarte interesante în spaţii convergente realităţii virtuale şi argumentate. Unele creează modalităţi simple de generare de conţinut vizual pentru aplicaţii, altele explorează simularea unor altor simţuri – olfactiv, auditiv etc. Vom vedea câte dintre aceste experimente vor reuşi să vadă „lumina zilei”. La Inition, avem o mantra foarte clară. Suntem agnostici din punct de vedere technologic. Asta ne dă capacitatea de a crea experienţe care folosesc orice tehnologie care serveşte cu adevărat aplicaţia finală.

Previziunea ta de viitor este Augmented sau Virtual Reality? Şi în ce domenii?

Ambele îşi au aplicaţiile lor. Augmented Reality este o tehnologie încă în dezvoltare deşi ultimele proiecte de la Microsoft (Hololens), Meta sau Magic Leap vor lansa tehnologia cu adevărat spre sfârşitul anului acesta sau la începutul anului viitor. Este interesant cum recent Pokemon care pretinde a fi AR (nu este cu adevărat, în sens strict!) a făcut că lumea să afle despre această tehnologie. Aplicaţiile tehnologiei vor fi nenumărate şi, spre deosebire de realitatea virtuală (VR), mai ales în domeniile în care utilizatorul are nevoie să perceapă şi să vadă realitatea fizică, înconjurătoare, în acelaşi timp. Ambele tehnologii sunt parte din ceea ce numim „mixed reality”, un concept care va deveni frecvent folosit într-o lume în care informaţia de care avem nevoie zilnic este din ce în ce mai complexă şi în cantitate din ce în ce mai mare. Vom avea nevoie de astfel de tehnologii pentru a naviga spaţiul informaţional şi a lua decizii corecte.

Ai fost de curând în România şi ai fost în contact cu piaţă de advertising de aici prin ce e diferită de cea din UK?

Da, am fost la ICEE Fest 2016 că speaker. Nu am cunoştinţe foarte detaliată despre piaţa de advertising din România însă, ceea ce am putut observa este că este foarte tradiţională. Ziarul, spotul comercial TV încă ocupă un loc central. De asemenea, din câte am auzit bugetele sunt mult mai mici decât cele cu care suntem obişnuiţi în UK.

În UK, piaţă de advertising este într-o continuă transformare. Canalele de advertising s-au schimbat şi diversificat – social media, bots, AR/VR, TV on demand etc. Este mult mai greu să mizezi pe un singur mod de advertising. Pe deasupra, clientul a devenit şi el mult mai sofisticat. Timpul în care poţi ţine captată atenţia unul client a devenit din ce în ce mai scurt. Există o competiţie între „mad men” – cei ce în continuare mizează pe idee şi creativitate că „armă” de competiţie – şi „math men” – cei ce se bazează pe programmatic advertising, algoritmi matematici de programare media, analiză statistică a datelor (dată analytics) etc. În realitate, succesul este o combinaţie a ambelor. În plus, şi aici lucrurile încep să devină foarte interesante, cîteva dintre firmele tradiţionale de advertising oferă recent servicii de business transformation, adică un nivel de consultanţă care vizează modalităţile prin care o firma poate rămîne competitivă folosind tehnologiile digitale. Sau cum spunea un prieten de-al meu, un adevărat business guru în domeniu, Andy Law, „how can established businesses outsmart start ups and how to ensure start ups can out-gun the big-dogs”. Un domeniu care până acum prin excelenţă aparţinea firmelor de consultanţă (Accenture, McKinsey, PwC etc).

Foto: iStock

Cum se vede viitorul digital din fruntea unei companii care foloseşte ultimele tehnologii în domeniu?

În primul rând, „digital” ca termen va dispărea. În opinia mea este deja un „pleonasm”. (Aproape) totul este digital. Însă, în viitor, când vom vorbi despre „digital” ne vom referi la optimizare în primul rând. Succesul în a rămâne competitiv pe piaţă va fi influenţat din ce în ce mai puţin de „capacitatea digitală” şi mai mult de modalitatea de a crea o piaţă, o reţea de utilizatori a serviciilor tale. Odată creată şi loială unei firme, această reţea poate fi folosită pentru a promova orice alte servicii. Uită-te la modul în care AirBnb, Uber sau Amazon funcţionează. Primele două nu deţin în proprietatea lor nici hoteluri (AirBnB), nici taxiuri (Uber). Însă au perfecţionat un model de business care îi poziţionează că brokeri între cei ce folosesc aceste servicii şi cei ce le oferă. Ambele firme oferă o platforma care face legătură între cele două pieţe într-un mod intuitiv, simplificat la maxim (şi esenţă) şi atractiv. Tehnologiile de comunicare moderne îşi vor găsi o aplicaţie deosebit de benefică financiar în dezvoltarea unor astfel de platforme. Alte două domenii unde tehnologiile vor avea un impact maxim sunt cel medical şi educaţional.

Cât de speriaţi trebuie să fim de „homo tehnologicus” şi lipsa interacţiunii umane pe viitor?

Nu cred că interacţiunea umană va dispărea. Cred că doar se va transforma. Tehnologiile moderne vor automatiză treptat interacţiunile care nu au neapărată nevoie de efectul uman. Asta ne va oferi câştigul unui nou timp. Ce vom face cu el depinde de ambiţiile fiecăruia.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO