fbpx

Căutare

Share this article

Alina Ceușan are 28 de ani și este regina neîncoronată a influencerilor de modă de pe Instagram. Mai mult de 850.000 de oameni îi urmăresc postările și mulți dintre ei îi urmează recomandările.

Dacă nu o știți de pe Instagram, ați văzut-o, împreună cu prietena și colega ei, Carmen Grebenișan în producția Antenei 1, Asia Express, ori o știți din poveștile de dragoste și de familie, care se îmbină armonios cu cele despre modă și frumusețe de pe blogul ei, www.alinaceusan.net.

Alina Ceușan are un copil, Rock, un soț despre care crede că este genul de bărbat pe care îl întâlnești o dată în viață, o familie unită și o mână mică, foarte mică de prieteni adevărați.

Iată povestea ei!

Cum ai devenit influencer?

Alina Ceușan: Blogul meu, întregul proiect, de fapt, a început în facultate. Eu am terminat studii de comunicare și PR în Cluj-Napoca și la cursul de IT am primit temă să creăm un blog.

Norocul meu a fost, cred, un profesor și am mai spus asta, că trebuie să le dăm profesorilor recunoștința pentru meritul lor de a ne fi încurajat sau provocat la un moment dat.

Alina Ceușan

Mă gândesc acum la câțiva pedagogi care mi-au arătat direcția într-un fel sau altul, de la învățătoarea mea, care se uita la părul strâns în coadă și-mi spunea: „ce-o să se aleagă de moțul tău, Alina?!”, asta și pentru că nu eram deloc interesată de matematică sau alte materii importante pentru doamna învățătoare, dar fără să vrea neapărat, ea m-a ambiționat să arăt ce aveam mai bun în mine. Trebuie să spun apoi de profesoara de română, Raluca Popa, care, în liceu, mi-a inspirat dragostea pentru scris, pentru literatură bună, așa încât am ajuns până la olimpiada națională de limba română, dar și de profesorul de engleză care mi-a fost diriginte în liceu și care mi-a fost tare drag. Apoi, la facultate am ajuns la cursul domnului profesor Deac, iar asta se poate numi un noroc, fiindcă numele meu începe cu C, Ceușan, și doar cei din grupa noastră au avut această temă: să creeze un blog.

Știam ce înseamnă blogul, eram interesată de subiect și căutam adesea informații pe site-uri ca Chictopia sau Lookbook, dedicate consumatorilor de fashion; acolo mi-am găsit locul în liceu, într-o perioadă în care la noi nu era foarte dezvoltată această zonă de blogging, nu se știa și nu se vorbea foarte mult despre asta.

Acolo le-am descoperit pe Kristina Bazan, pe Chiara Ferragni și alte nume foarte cunoscute din industrie. Am văzut ce făceau ele, dar nu aveam curajul să fac și eu la fel.

Atunci când am primit tema însă am realizat că venise momentul să creez și eu ce văzusem în alte părți și-mi plăcea. M-a ajutat și îndemnul unor prietene care îmi urmăreau postările pe Facebook, unde puneam linkuri către aceste bloguri internaționale.

Așa am creat un blog în wordpress, de la zero, am învățat să lucrez în meta, să administrez panoul de admin, să fac câteva postări, adică nimic extraordinar. Dar proful mi-a zis la finalul examenului: „ține blogul că s-ar putea să faci bani din asta!”. Dar eu nu m-am gândit la ce s-ar gândi cititorii tăi acum, adică la reclame, cu branduri mari, ce se întâmplă astăzi cu Dior, Givenchy, Avon sau H&M, ori google ads.

Lucrurile s-au legat apoi foarte firesc în acest jurnal online, fiindcă mi-am redescoperit dragostea pentru scris, care s-a combinat cu zona de fotografie, fashion și beauty care cred că, într-un fel sau altul, este caracteristic oricărei femei. Așa am ajuns să postez mai departe pe blog ani de zile după aceea, în vreme ce alți colegi ai mei s-au oprit, fiindcă creaseră conținut de nișă, de pildă un blog despre un anumit tip de medicamente.

Am început să scriu despre ce se întâmpla în jurul meu, făceam și niște ședințe foto, chiar cu Carmen, prietena mea cu care colaborez și acum. Amândouă veneam din Târgu-Mureș și aveam aceleași interese și pasiuni.

Cred că prima campanie pe blog a ajuns undeva la 100 de euro astăzi. (râde)

Iată! Când ți-ai dat seama că blogul poate deveni o alternativă de carieră?

Alina Ceușan: Nu m-am gândit la asta, îți dai seama. Când am deschis eu blogul, în România, în zona de fashion, mai activau Ana Morodan și Fab Muses, Alina și Diana. În plus, o știam pe Doina Ciobanu, care locuia și muncea ca influencer la Londra.

Deci, nu m-am gândit nicio clipă la potențialul financiar al poveștii, ci a început din această pasiune pentru modă. Iar pasiunea se vede și astăzi, în contractele pe care le primim.

Dacă ne uităm un pic în urmă, povestea se leagă foarte firesc. Dar atunci îmi imaginez că era multă nesiguranță, lipsă de predictibilitate, că te-ai dus la facultate visând să faci PR la vreo companie. Este un parcurs cu multă tenacitate și forță, dar aș vrea să știu cum l-ai construit?

Alina Ceușan: Cred că aici au ajutat ambiția și acel scop cu care te trezești în fiecare dimineață în minte, că trebuie să faci ceva.

E adevărat! Acum, când mă uit în spate, mi-e mai ușor să analizez drumul până aici, dar, dacă e să dau cuiva un sfat sau un îndemn, ar fi ceva ce mi-a spus mama de foarte multe ori: „ce-i al tău e pus deoparte!”. Nu știi cum, iar pe parcurs e foarte greu să-ți dai seama de asta, dar lucrurile se adună. Iar pentru o perioadă bună de timp ar fi înțelept să spui da cât mai multor provocări. Fiindcă, chiar dacă acele provocări nu te duc pe drumul pe care vrei tu să mergi, te ajută să te dezvolți. Pe mine m-a ajutat.

Alina Ceușan, împreună cu mama ei, Adriana

La începuturile noastre, când spuneam da majorității propunerilor, fiindcă știam că este esențială în această zonă partea de network, adică să te faci cunoscut cât mai multor oameni, mergeam de două pe lună de la Cluj-Napoca la București, la evenimente, iar majoritatea lor însemnau participări fără niciun ban. Dar știam că aceste întâlniri au foarte mult impact.

Sfatul meu către oricine își dorește ceva este să țină ochii deschiși și să cântărească foarte bine toate oportunitățile, fiindcă ușile sunt deschise de cele mai multe ori, iar tu trebuie doar să le vezi.

Și mai e ceva foarte important: nimeni nu va veni la tine să te întrebe dacă vrei să faci un proiect cu ei. La noi nu este foarte încurajat conceptul de pitching, dar contează foarte mult să te propui celor care ar putea fi interesați de ce faci, să le arăți că faci bine și te pricepi și să vorbești fără modestie disimulată despre asta.

Același mesaj îl transmitem și noi către foarte multe banduri: „e aproape imposibil să vedem toate mesajele, toate emailurile, să vă căutăm. Dar dacă voi insistați, ieșiți în față cumva, ne veți atrage atenția și poate vom colabora!”.

Pe tine cine te-a învățat această lecție: „bagă-te în seamă! Lasă modestia la o parte, că nu este pentru tine!”?

Alina Ceușan: Să știi că am învățat-o din mers. M-a învățat Bucureștiul. Ajunsă acolo, ca fată din provincie, chiar dacă nu am locuit acolo, dar am făcut naveta într-acolo foarte des, m-am prins din mers de aceste lucruri. Vorbeam cu Carmen despre asta, și ne spuneam: „noi nu suntem așa, agresive, nu ne putem băga noi în seamă!”, dar am realizat că, fără a fi de o insistență agasantă, este nevoie pur și simplu să-ți știi locul, să recunoști pentru tine și să le spui și celorlalți că ești bun la ce faci și să lași modestia deoparte, atunci când nu-și are rostul.

Alina Ceușan și Carmen Grebenișan, în Asia Express

Pe mine, Bucureștiul m-a școlit din acest punct de vedere. I-am văzut pe mulți cum ies în față, chiar dacă nu aveau un conținut de calitate sau livrau în grabă și neglijent, dar aveau acest talent de a vorbi mult și apreciativ despre ce făceau, de a ieși în față.

Să ne întoarcem un pic la cuvintele mamei tale, care te-au inspirat: „Ce-i al tău e pus deoparte!”. Ce muncește ea? Cum te-a inspirat?

Alina Ceușan: Mama, ca și tata, este tâmplar de meserie, dar după ce ne-am născut noi, eu și sora mea, mama a rămas să ne crească.

Mama este un om căruia nu aș zice că i-a fost extrem de greu în viață, dar nici foarte ușor.

La un moment dat, eu și Raul am ajuns la concluzia că și părinții mei, ca și părinții lui sunt niște copii care s-au întâlnit și au încercat să ia viața în piept, să vadă ce iese. Așa facem și noi. De departe văzând, ni se pare că ei sunt părinți, deci le știu pe toate, dar nu e deloc așa. Și ei le-au încercat pe toate, și ei au greșit, dar ne-au dat sfaturile cu iubire.

Am o relație foarte faină cu mama, iar ea m-a inspirat întotdeauna din modul în care a fost mereu acolo pentru noi și prin tot ce a făcut pentru noi.

Cred că mama a făcut magie din fiecare clipă cu noi.

Alina mică suflând în lumânări

Care sunt cele mai faine sărbători de iarnă pe care le-ai petrecut tu când erai mică?

Alina Ceușan: Cele mai frumoase sunt cele de acum, cu Raul și cu Rock. Dar dacă vorbim de copilărie, atunci trebuie să-ți spun că vin dintr-o familie numeroasă, care nu pierde nicio ocazie să se întâlnească, așa încât cele mai frumoase sărbători sunt cele petrecute la cabana noastră din Sălard, cu părinții, unchii, mătușile și verii noștri.

Cabana este și într-un loc destul de izolat, cu peisaje numai bune de joacă pentru copii, iar ai noștri se pricepeau să facă acele zile spectaculoase, cu jocuri, cu tombole, fără minut de plictiseală.

Am niște amintiri tare faine de atunci. Zilele astea vorbeam cu mama și mi-a adus aminte când am protestat că l-am văzut pe Moș Crăciun care purta cizmele cuiva din casă. Era evident unchiul meu. (râde)

Iar zilele trecute am comentat pe Instagram la poza unui coleg din agenție, care are un bebe și la care a ajuns BRomania cu cadouri, îmbrăcat în Moș Crăciun, dar încălțat în pantofi sport. Am spus atunci: „ce aveți voi, Moș Crăciunii, de nu vă cumpărați o pereche de ghete cum se cade?!” (râde)

Sora ta ce muncește?

Alina Ceușan: Sora mea este studentă la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, este în ultimul an, la secția de design de produs.

Voiam și eu în liceu să merg la o școală de artă, dar ai mei m-au ghidat către un liceu prestigios, la Unirea, în Târgu-Mureș, unde am studiat filologie. Dar uite că până la urmă tot la artă și design am ajuns. (râde)

Dar tu ce visai? Le-ai exprimat alor tăi ce voiai tu cu arta sau te-ai lăsat dusă de val?

Alina Ceușan: Ca toți părinții, ai mei știau că portretele în Vama Veche nu produc bani. Așa că m-au orientat spre altă direcție. Doar că în 2021 putem vorbi despre artă la alt nivel; acum există atâtea moduri de a te exprima artistic, inclusiv zona de foto-video.

Cum te-a schimbat „mămicia”? Ai avut acel gând că trebuie să mai aștepți până să dai naștere unui copil?

Alina Ceușan: La noi lucrurile au venit foarte simplu și natural. Sunt mai tradiționalistă din fire și mi-am dorit să facem întâi nunta, fiindcă știam că avea să fie un eveniment cu mult stres.

Am identificat apoi această dorință în stare latentă, pe care nu am împărtășit-o neapărat cuiva, dar știam în sinea mea că undeva la 28 de ani aș vrea să am un copil.

Așa s-a întâmplat, fără mari eforturi.

Gândește-te că noi am participat și în Asia Express, iar acesta a fost un proiect care a interferat cu toată această perioadă. Iar Rock a venit la momentul potrivit. Copilul a venit exact când trebuia să vină, iar asta le spuneam și celor care-mi scriau pe Instagram, ca răspuns la postarea în care anunțam că sunt însărcinată. Multor femei care-mi spuneau că încearcă din răsputeri să rămână însărcinate, le spuneam să nu se mai gândească atât de mult la neputință, ci să aibă încredere că micuțul va veni când va fi clipa potrivită pentru el.

Este o nouă viață și trebuie să aibă loc să vină. Tu trebuie să te gândești dincolo de tine și să-i faci loc.

Eu mă simt foarte bine de când a venit Rock în viața noastră; e adevărat că a fost și pandemia, dar eu nu am suferit nici că am refuzat proiecte, nici că nu am mai avut evenimente sau petreceri. Am spus nu multora și m-am simțit bine, fiindcă a avea un copil te împlinește într-un mod greu de explicat în cuvinte, iar mamele știu ce spun.

Cum i-ați ales numele copilului?

Alina Ceușan: Numele lui Rock a venit către noi.

Am căutat mult un nume pentru o fetiță, fiindcă inițial asta știam că port în burtică. Ne-am decis la un nume, Amira, dar atunci am aflat că va fi băiețel. Și am luat-o de la capăt.

Raul s-a întors către mine pe canapea și a zis: „nu există un nume pentru băiatul nostru!”. „Ok, am zis eu. Dar copilul vine și noi tot trebuie să-i găsim un nume.” (râde)

Aș zice că noi suntem din categoria acelor oameni care și-au numit primul copil după numele cățelului, pisicii sau purcelului. Cam așa.

Aveam pe listă Filip, Amir, Skyler, dar lui Raul nu i-au plăcut și mi le-a desființat din prima și a zis la un moment dat: „cum ar fi Rock!?”. În condițiile în care pe câinele lui, care stă la părinți, o cheamă Rogue. Mama soacră i-a spus Rocuța. Și așa i-a rămas numele. (râde)

Mi s-a părut foarte tare numele ăsta, dar nu știam cum o să reacționeze oamenii. Așa că am decis să-l ținem secret până când s-a născut, în ideea că dacă faci legătura între chip și nume nu mai ai a face vreun comentariu deplasat.

Dar reacții tot au fost. Mă întrebau: „dar cum îl cheamă, de fapt?” (râde) Rock Tișa îl cheamă! Exact așa.

Cum te-a cucerit pe tine Raul? Cum ți-ai dat seama că el este bărbatul cu care vei avea copiii?

Alina Ceușan: Cred că am povestit chiar atunci pe blog trăirile din acele momente.

M-au cucerit nebunia lui, nonșalanța, faptul că e un artist. Mi-a plăcut de el și fizic, dar mi-a plăcut și mai mult modul în care gândește.

În câteva seri a reușit o altă perspectivă către lume. Mi s-a părut că ne-am înțeles din prima.

Alina alături de soțul ei, Raul Tișa

Există un moment în viață când, fie că vorbim despre un cuplu ori de o simplă prietenie, stai o noapte, pe o canapea cu cineva și-i povestești întreaga viață. Se creează atunci o legătură pe viață.

Acela a fost momentul meu cu Raul. Am stat o noapte, în apartamentul în care locuiam la acea vreme cu chirie în Eroilor, și am povestit onest și deschis despre noi, despre planurile pe care le avem; mi-a povestit cum vrea să scrie o carte din zona de hair-styling, un conținut foarte tehnic, dar e visul lui și l-am încurajat; am spus și eu ce plănuiesc să fac, iar atunci, în acea noapte s-a legat ceva ce nimeni și nimic nu poate dezlega.

Raul este un bărbat complet și extraordinar. Spun în continuare acest lucru: e cineva foarte greu de găsit într-o viață de om.

Cum te-a cerut în căsătorie?

Alina Ceușan: Este o poveste complicată, care presupune mai multe etape.

Prima dată s-a întâmplat în același apartament, chiar în dormitorul lui Carmen, într-o zi în care i s-a părut lui că nu mi-au mers lucrurile foarte bine. Deși avea un inel pregătit, s-a gândit să mă ceară exact atunci, cu un inel cu piatră albastră. Or, mie nu-mi place deloc culoarea albastră.

M-am uitat la el și am crezut că glumește. Am zis da, dar am întrebat ce era cu piatra aceea, mai ales că aveam așteptări mari de la el, fiindcă îl știam o fire artistică și creativă.

Așteptări mari = nu mă ceri pe pat, dude! Oriunde, dar nu pe pat! (râde)

Am trecut peste acest episod, iar în ziua următoare mi-a adus un inel despre care am aflat că era foarte valoros. Și ce dacă era? Mie nu mi-a plăcut deloc!

Alina Ceușan și Raul Tișa

M-am uitat o zi la el, după care am sunat-o pe mama și, plângând, i-am zis că nu pot ține o viață acel inel pe mână și să spun că-mi place, când eu, de fapt, îl detest.

L-am sunat și i-am spus ce simțeam. L-a luat și a venit a treia oară cu inelul adevărat.

Iar adevărata cerere în căsătorie s-a petrecut în Veneția, pe podul îndrăgostiților, cu inelul pus în înghețata de pepene pe care mi-o luasem, dar pe care i-am dat-o să o țină pentru câteva secunde, cât aveam nevoie să fac o poză.

Iar în acele secunde, nu știu cum a făcut, s-a întors și a înfipt inelul, iar eu am văzut doar ceva sclipind prin obiectiv.

În jurul nostru oamenii văzuseră ce se întâmpla, așteptau emoționați și cu sufletul la gură, se simțea o tensiune a așteptării în aer, eu nu pricepeam ce se întâmplă, dar în cele din urmă mi-am dat seama, am auzit și s-a întâmplat momentul mult așteptat de cei care erau lângă noi.

E o foarte frumoasă prietenie cu Carmen și mă întrebam cum îți păstrezi tu prieteniile și cum și dacă celebritatea ta afectează cumva vechile relații?

Alina Ceușan: Am foarte puține prietene, le pot număra pe degetele de la o mână. Carmen este, într-adevăr, cea mai bună prietenă și va rămâne acolo pentru totdeauna. Lucrurile între noi decurg foarte natural, avem perioade când ne vedem la două-trei săptămâni și e ok; de când a venit Rock ea se ocupă mai mult de firmă și am ajuns la un consens că voi face și eu la fel pentru ea când va avea nevoie.

Așa trebuie să fie o prietenie, cred. Nu trebuie să suni în fiecare zi, nu trebuie să ieși în fiecare zi, iar toate prietenele mele care au avut nevoie de acest gen de atenție, nu mai sunt acolo.

Alina Ceușan și Carmen-Grebenișan

Consider că prietenia înseamnă altceva, că dacă te sun la 2:00 noaptea că am nevoie de tine, vei sări și la fel voi face și eu pentru tine.

Sora mea îmi este confidentă și de mare, foarte mare ajutor cu multe lucruri și am mare încredere în ea. Apoi sunt mama, rudele, dar dacă mă întrebi de ies la cafele cu prietenele, trebuie să-ți spun că nu.

Nu am timp să ies la cafele. Ori de câte ori mă sună cineva să ieșim, lucrez ceva și nu pricep cum de alții nu folosesc acel timp irosit pentru un alt proiect, sau pur și simplu, pentru a crea ceva.

Pot să spun că pe cât sunt de populară în online, în offline îmi place mult să petrec timpul cu ai mei sau singură, lucrând.

Cum a venit povestea cu moda și frumusețea în viața ta, mai ales în liceu, când o fată își definește și-și șlefuiește feminitatea, senzualitatea? Te rog să-mi spui cum s-a întâmplat la tine, dacă au fost episoade de bully-ing și cum ai ajuns să faci din asta o profesie?

Alina Ceușan: Profesia mi-a fost pusă în brațe, cum ziceam mai devreme. Iar eu am fost omul potrivit, la locul și momentul potrivit.

Fashion și beauty erau o mare pasiune a mea, fiindcă în adolescență nu te gândi că aveam acces la produse cosmetice sau haine speciale.

Foarte multe dintre haine veneau de la verișoara mea mai mare și era o sărbătoare când ajungea la noi sacul cu haine de la ea și puteam să îmi aleg ce voiam.

Așa erau vremurile atunci, primeam haine de la rude. Sau mi le făcea nașa mea după indicațiile pe care i le dădeam. Uniforma de la liceu atât am purtat-o și remixat-o, stilizat-o, și eu și prietena mea din școală, până când profa de engleză, care era și director-adjunct, ne-a oprit pe hol și ne-a zis: „What’s wrong in this picture?”, adică se uita la ce stilizasem noi, când ne-am întors fusta plisată cu pliurile la spate, să fie fustă mini și nu una banală.

Ce vreau să spun? Trebuie să te folosești de ce ai la început. Și de acolo trebuie să pornești. Mă gândesc că foarte multe tinere care s-ar orienta acum către online, către promovare, ar spune că nu au bani pentru haine sau cosmetice. Și e adevărat, sunt niște bugete enorme, dar poți să începi de undeva cu bucuria de a le face, care vine din pasiune dar și cu certitudinea că la un moment dat vor veni și banii.

Dacă ție îți place să te-mbraci, să știi că undeva în lume există o revistă sau un brand care va avea nevoie de tine.

Și nici nu cred că mai contează atât de mult aparatura, filtrele, tehnica foarte sofisticată, ci viteza cu care răspunzi creativ și inedit la o solicitare.

Pe blog, cred că am câștigat și prin faptul că am avut o abordare jurnalistică, adică mergeam la un eveniment și, de multe ori, plecam mai devreme, pentru a avea timp să scriu și să am postarea făcută înaintea tuturor.

Voiam să țin o legătură instantanee cu comunitatea mea, ca și cum ai scrie azi unei prietene pe whatsapp. Făceam poze, le descărcam rapid la hotel și în câteva minute erau sus pentru comunitatea mea. Iar această manieră instantanee de a comunica a prins foarte bine la public și blogul a devenit din ce în ce mai urmărit, fiindcă ei s-au simțit conectați la acel eveniment sau la mine.

Ai anticipat întrebarea: cum ai ajuns la această comunitate impresionantă de urmăritori pe Instagram și cum ai avut flerul de a alege această rețea care, acum, este mai „hate-free” decât Facebook?

Alina Ceușan: Mi-am făcut contul de Instagram în luna august a lui 2012, cam la jumătate de an după ce am deschis blogul. Un prieten din Mureș mi-a recomandat Insta ca pe o rețea ce va crește, văzusem că aveam deja foarte multe conturi false, așa că am decis, și eu și Carmen, să intrăm și în această rețea.

Pe Facebook acționam deja, apăruse acea zonă de agresivitate, cu oameni care răspundeau cu ură, lucru care se întâmplă și azi pe Instagram.

Agresivitatea online este constantă, întotdeauna vor exista oameni cărora nu le convine ce faci, cum îți câștigi banii sau care cred că toate lucrurile îți vin de-a gata.

Și ce le spui?

Alina Ceușan:  Sincer? Nu le mai răspund, dar ce le-aș spune este asta: „încearcă să te pui în pielea mea! Îți dau o săptămână din viața mea, încearcă să te descurci cu toate și mai vorbim!”

Toți cred că este foarte simplu să postezi o poză, doar că în spatele ei sunt 5-6 aprobări din birourile de presă, 300 de alte poze respinse, multe ore de pregătiri, de ședințe foto, de lucru. S-a perpetuat această percepție că influencerii nu fac nimic altceva decât o poză, și un paragraf de text, iar conotația cuvântului a devenit una negativă de îndată ce a devenit foarte cunoscut.

Vorbești cu detașare acum. Cum ai reușit să o câștigi?

Alina Ceușan: La început, și eu, și Carmen, le răspundeam, dar, după multe bătălii care nu se termină niciodată, am ajuns la concluzia că tăcerea e cel mai bun răspuns. Și am ales să ne concentrăm pe mesajele relevante, pozitive, constructive.

Ce fac acești oameni care aruncă cu noroi pe internet, la adăpostul liberei exprimări, nu este nici pe departe ceea ce legea spune că este liberă exprimare. Știm foarte bine aceste detalii juridice, ne-am documentat, iar aceasta nu este altceva decât ură.

Iar în privința copiilor de 12-13 ani sau pre-adolescenți, care comentează deplasat pe social-media mi se pare de foarte bun simț să-i dai o lecție, dacă nu știu unde să pună nici măcar o virgulă, fie să-i dai block, fără niciun avertisment.

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO