Life StoriesMovies
Life StoriesMovies
Ana Lungu: “Este foarte greu pentru filmul românesc în condiţiile în care nu prea mai avem cinematografe în afara de mall-uri”
Andreea Toma
|Reading time: 6 mins
Share this article

Acum trei ani, Ana Lungu lansa Autoportretul unei fete cuminţi, un debut regizoral puternic care ne amintea de începutul anilor 2000, de ceea ce se numea Noul Val al Cinematografiei Româneşti şi de succesul internaţional pe care le-a avut atunci filmul românesc. Pelicula Anei nu a fost foarte bine primit, fiind câştigătorul premiului pentru cel mai bun film la Festivalul Internaţional de Film Bucureşti, din 2015. Iar în această toamnă, regizoarea ne invită încă o dată la film. De data aceasta pentru a vedea noul său proiect – Un prinţ şi jumătate.

Scenariul filmului, scris de Ana Lungu împreună cu Iris Spiridon, spune povestea a trei prieteni ajunşi la vârsta adultă şi care nu reuşesc, din diverse motive, să îşi întemeieze fiecare o familie. Ca o soluţie împotriva singurătăţii, Iris, Marius şi Istvan aleg, pentru moment, să locuiască împreună într-un apartament închiriat în Bucureşti. Echilibrul – deja sensibil – al universului celor trei este năruit atunci când Iris se îndrăgosteşte de un scriitor maghiar născut în Transilvania. Gelozia, sentimentul de abandon, nesiguranţa, frica de respingere îşi fac drumul în familia celor trei, iar “familia fericită” este în pericol de a se destrăma.

Protagoniştii filmului Un prinţ şi jumătate sunt actorii: Iris Spiridon, Marius Manole, István Téglás, László Mátray, Emilian Oprea, George Gâdei, Răzvan Krem Alexe. Alături de ei, apar în roluri episodice: regizorul de teatru, Radu Afrim şi coregraful Răzvan Mazilu.

Despre Un prinţ şi jumătate am avut şi noi ocazia să vorbim în interviul de mai jos. Iar în Autoportretul unei fete cuminţiera o replică: „te consumi cu toate căcaturile şi ignori lucrurile cu-adevărat importante”, nu aş vrea să facem şi noi astfel. Deci, să vorbim cu Ana despre filmul pe care îl lansează acum, Un prinţ şi jumătate, despre cinematografia românească, dar şi puţin despre viaţă:

Din 7 septembrie o să găsim Un prinţ şi jumătate în cinematografele din toată ţara, de ce ar trebui să mergem să-l vedem? 

Pentru Iris Spiridon care joacă rolul principal, deşi nu este actriţă, ci regizoare de teatru. Pentru Marius Manole. Pentru doi actori maghiari superbi, István Teglas şi László Mátray, pe care nu i-aţi mai văzut în filmele româneşti. Pentru scenele cu cai pe care le-am filmat in Covasna. Pentru Radu Afrim si Răzvan Mazilu care apar şi ei in film. Pentru că „Un prinţ şi jumătate” e într-un fel diferit şi s-ar putea să vă placă.

Ai scris filmul împreună cu Iris Spiridon, cum v-a venit idea? 

Iris Spiridon îmi este prietenă apropiată. Acum trei ani ne-am apucat să scriem un scenariu inspirat de evenimente din viaţa ei şi am hotărât de la început că ea va juca rolul principal.

Cât de actuală şi întâlnită crezi că este situaţia din film în România?

În film este vorba despre trei tineri ajunşi la vârsta adultă care nu reuşesc, din diverse motive, să-şi întemeieze o familie. Ca o soluţie împotriva singurătăţii aleg, pentru moment, să locuiască împreună alcătuind un surogat de familie în care fiecare îndeplineşte diverse roluri. În jurul meu, familia în forma ei “aşazis tradiţională” se întâlneşte din ce în ce mai rar. Se conturează o generaţie care a împlinit 30 de ani şi care nu mai respectă regulile tradiţionale ale maturităţii. Sper ca această generaţie să se regăsească în film.

Cum ai ales echipa de actori cu care ai lucrat acum?

Am scris de la început scenariul gândindu-mă la ei. Marius Manole, István Teglas şi László Mátray sunt actori pe care ii admir de ani de zile în teatru.

Pentru Autoportretul unei fete cuminţi ai lucrat şi cu actori amatori … există vreo diferenţă între actorii profesionişti şi cei amatori? Care sunt beneficiile lucrului cu fiecare dintre ei?

Îmi place să lucrez neprofesionişti pentru că ei ai au dezvoltat mai puţin capacitatea de a se controla în faţa camerei şi se expun cu toate defectele şi imperfecţiunile care îi fac să fie mai vii, mai umani.

Rămânând puţin la filmul tău, Autoportretul unei fete cuminţi, acesta a fost primit foarte bine atât la noi, cât mai ales la festivalurile din afară. Cum te aştepţi să fie primit Un prinţ şi jumătate?

Sper că cel puţin la fel de bine. A fost un proiect mai greu, mai elaborat şi sper că se va vedea.

Ce înseamnă premiile / selecţiile în festivalurile de profil pentru un film?

Cred că ajută filmul să capete mai multă vizibilitate.

Şi cât de greu este pentru un film românesc să intre în cinematografele de la noi?

Este foarte greu în condiţiile în care practic nu prea mai avem cinematografe în afara de mall-uri.

Ce înseamnă succes pentru un film românesc? 

Depinde de film. Pentru unii poate să fie o nominalizare la Oscar sau un premiu la Festivalul de la Cannes, pentru alţii poate fi un succes chiar şi finalizarea proiectului.

Dar pentru tine?

Pentru mine e important să placă oamenilor pe care-i apreciez, în a căror părere am încredere.

Ana Lungu în faţa viitorului său

Cu cine ţi-ai dori să lucrezi?

Cu oricine mi se pare talentat şi serios.

Ce te entuziasmează cel mai mult la un proiect nou? 

Ce e diferit faţă de ce am mai făcut.

Ce îţi doreşti cel mai mult de la Un prinţ şi jumătate?

Să vină lumea să-l vadă.

Ce îţi doreşti cel mai mult de la următorii 10 ani?

Nu îmi fac genul ăsta de planuri.

Şi ce ai spune dacă ai câştiga Premiul Oscar pentru Un prinţ şi jumătate?

Premiile Oscar recompensează un alt gen de cinema, unul de tip entertainment. Nu sunt la curent cu aceste premii, nici nu ştiu cine a câştigat anul trecut.

Povesteşte-ne puţin despre viaţa artistică a Anei Lungu.

Când ai ştiut că vrei să te faci film?

În anul I de facultate, citind cărţile de teorie de film ale lui Eisenstein.

Cât de greu (sau poate nu) este să faci film în România? Şi cât de greu este pentru o femeie regizor în cinematografia de la noi?

Pentru mine este foarte greu. Sunt la al treilea film, am făcut până acum un mediu metraj şi două lungmetraje, nici unul nu a avut finanţare, toate trei au fost realizate independent.

De unde îţi vine inspiraţia pentru filmele pe care le faci?

Din viaţă, din cărţi, din filme.

Dacă nu ar fi fost filmul, ce ar fi făcut Ana Lungu acum?

Psihanaliză. Înainte de UNATC am absolvit Facultatea de Psihologie şi apoi am făcut 4 ani o analiză personală de formare. Am întrerupt acest demers în 2004 când am început să lucrez în domeniul cinematografiei.

Şi la final, atunci când nu munceşti la un film, ce îţi place să faci?

Să citesc.

Aşadar, din 7 septembrie, ne vedem la film. Ca să convingeţi că merită să vedeţi filmul, găsiţi mai jos şi trailerul:  

În prima săptămână, filmul poate fi vizionat în Bucureşti la: Cinema Eforie, Cinema Union, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Ţăranului, Hollywood Multiplex, Grand Digiplex Băneasa, Cinema City Cotroceni.

În ţară, Un prinţ şi jumătate va rula în prima săptămână la Cluj (Cinema Victoria), Constanţa (Cityplex), Sfantu Gheorghe (Cityplex), Iaşi (Cinema Ateneu), Târgu Mures şi Gura Humorului. Ne vedem acolo!

Life StoriesMovies
Share this article