Andra Geangu, mama ce a ales lumea să le fie școală celor trei copii ai ei. Ce înseamnă conceptul de worldschooling și cum e să călătorești aproape tot timpul și să îți educi copiii în afara pereților unei clase - LIFE.ro

Căutare

Share this article

M-am întrebat de câteva ori de ce scriu oamenii cărți, sau pe un blog, în ziar sau într-o revistă. Unii au talent, alții au fobia de a vorbi în public și-și exprimă gândurile doar pentru a se ajuta pe ei. Unele o fac pentru posteritate, pentru că vor, pentru că pot, iar altele căci au multe de zis. Andra Geangu (căs. Cazacu) se încadrează perfect în ultima categorie de oameni. Împărtășește permanent impresii pe blogul Momadica cum e să călătorești alături de soțul său, Alex, și de cei trei copii atunci când vrei. Nu s-au despărțit de cei mici nici măcar când aveau câteva luni de viață. I-au luat peste tot. Nimic nu ar fi mai prețios decât ca o familie să fie împreună și să aleagă felul în care doresc să trăiască dincolo de normele sociale. 

Lumea este școala copiilor săi

Pe Andra, în prezent am găsit-o acasă, în București, după ce a explorat o lună Mexicul. Aproximativ cinci luni din an este pe drumuri. Cară în spate un bagaj plin de aspirații, dorință de cunoaștere și deschidere către necunoscut și se întoarce mereu acasă mai bogată. Nu i s-a făcut lehamite de a împacheta și despacheta lucruri, mai ales când știe câte amintiri se pun la suflet.

 Lumea este școala copiilor săi. A decis împreună cu Alex că pentru ai săi copii e necesară mai întâi o formă liberă de educație, worldschooling, petrecând mult timp în aer liber și făcându-le cunoscută lumea întreagă și frumoasă care ne înconjoară, ca mai apoi să-i integreze într-un grup școlar și social. Primul băiat avea doar 3 luni când a „gustat” din România. Mijlociul a zburat prima oară peste ocean la patru luni, iar cea mică avea doar două luni.

Mai multe detalii despre worldschooling și cum educația prin călătorii a devenit un stil de viață, în rândurile de mai jos.

Momadica: „Cred că e o pasăre sufletul meu, dornică să exploreze locuri necunoscute”

Unde vă găsim în momentul prezent, Andra, și cum vă găsim?

Am ajuns de curând în București, la noi acasă, după o lună de aventură în Mexic. Suntem bucuroși că vine primăvara, ne place mult cum se transformă orașul în această perioadă. 

Cum arată sufletul tău? Cum arăta sufletul tău înainte de a-ți întemeia această familie închegată și cât de colorat este acum?

Ce întrebare drăguță, nu m-am gândit niciodată la asta. Cred că e o pasăre sufletul meu, o pasăre mică, cu aripi poznașe, dornică să exploreze locuri necunoscute, dar și cu doruri de cuibul său din când în când. Mi-am dorit cu sinceritate și pasiune tot ce am acum și cred că sufletul meu este mai colorat ca niciodată. Familia este bucuria mea cea mai mare.

Cât de fain este să ai libertate și această libertate s-o împarți cu copiii și soțul tău?

Nu cred că există ceva mai prețios pentru noi ca familie, decât să putem fi împreună și să ne alegem felul în care o facem. Ca orice alegere, vine cu compromisurile ei, însă pentru noi libertatea și flexibilitatea sunt valori principale, pentru care suntem dispuși să muncim în plus.

Momadica: „Călătorim continuu încă de când primul nostru băiat avea doar trei luni și jumătate”

Ce înseamnă pentru tine să călătorești cu familia? Când ați început să călătoriți în 4?

Călătoriile cu familia sunt singurul mod în care am călătorit de când îi avem pe cei mici. Călătorim continuu încă de când primul nostru băiat, Carol, avea doar 3 luni și jumătate. Am început cu o plimbare de probă, un tur prin România de 3-4 săptămâni, care ne-a deschis apetitul și ne-a confirmat că ni se potrivește mănușă. Între timp, am devenit o familie de patru, iar acum, recent, o familie de cinci. Cu mijlociul am zburat prima oară peste ocean la patru luni, iar cu cea mică, la doar două. 

Câte luni pe an sunteți plecați? 

4-5 luni pe an. 

Sunt momente când vă este dor de casă? Unde este acasă pentru voi?

Când obosim, când ne este greu, când ceva nu ne iese așa cum ne așteptam. Sigur că sunt lucruri pe care abia le așteptăm la întoarcere, atunci când suntem plecați, cum ar fi bucătăria, cada și pasiunile de acasă, dar nu ne lipsesc neapărat în călătorii, pentru că știm la ce ne înhămăm atunci când plecăm. Ne bucurăm din plin de fiecare experiență, celebrăm diferențele din deplasare, asta ne face să ne simțim vii și fericiți. Acasă pentru noi este acolo unde suntem împreună. 

Andra, direct întreb, din ce bani reușiți să călătoriți? Ce lucrați și în ce domeniu activați?

Cel puțin unul din noi lucrează și în timpul călătoriilor, de obicei Alex, pentru că se pare că avem întotdeauna copii mici-mici de iubit și îngrijit. Soțul meu este programator get-beget, de la studii la profesie, eu sunt mai multifuncțională, am studii în domeniul geografiei și al sistemelor informaționale geografice, apoi m-am orientat mai mult pe product&project management (pe partea de tech startups), dar și pe content creation. Lucrăm, în general, pe proiecte, ca să ne păstrăm flexibilitatea.

Momadica: „În călătoriile lungi, avem combinate zile libere cu zile în care se lucrează”

Vă faceți un program strict pe zile întrucât să reușiți și să lucrați, dar și să vă bucurați de tot ce aveți în împrejur?

Mie îmi place foarte mult să organizez, să fac tot felul de planuri și liste, dar nu multe dintre ele ajung și să se întâmple în forma pe care ne-am imaginat-o. E foarte fain să avem totul gândit de acasă, pe zile și pe locuri, însă, ni s-a întâmplat de multe ori ca imaginea pe care am avut-o despre un loc atunci când am citit și cercetat despre el din fața cărților sau a ecranelor, să nu corespundă cu ce am găsit atunci când am pășit pe pământ adevărat. De asta, încercăm să ne trasăm linii în mare despre cum ne-ar plăcea să decurgă călătoriile, fără un program rigid. Tot acesta este și motivul pentru care preferăm rezervările cu anulare gratuită. Cel mai des, în călătoriile lungi, avem combinate zile libere cu zile în care se lucrează, sau în care lucrează doar Alex. Apelăm și la câteva trucuri pentru a găsi acest echilibru între lucru și călătorie – ne trezim cât mai dimineață ca să terminăm ce avem de făcut cât mai repede, combinăm plaja sau cafenelele cu lucrul, în timp ce copiii se joacă și încercăm să avem activități cât mai variate, ca măcar unul dintre noi să fie în compania copiilor.

Care dintre voi a venit cu ideea de a face un ocol al Pământului și când ați început aventura aceasta? Care este frumoasa poveste a escapadei voastre?

Hehe, eu sunt motorul de explorare a familiei. Și Alex, soțul meu, iubește mult călătoriile și tot ce facem, însă nu e la fel de pasionat de organizarea lor. Totul a început când Carol era bebeluș. Doamne, câte lucruri se schimbă când copiii apar în viața noastră! Am visat de la început ca puii noștri să copilărească cu sens, să creăm amintiri frumoase, să cunoaștem lumea împreună, să le arătăm că nu au de ce să se teamă și cât de multe sunt de iubit pe pământ. Road trip-ul de 4 săptămâni din România despre care vorbeam mai sus a fost ca un trial, un proces pe care l-am trecut cu brio, așa că, oficial, am plecat într-o aventură în Insulele Canare, în formulă de 3, pe când primul nostru pui avea 7 luni. Am rămas acolo timp de 4 luni, timp în care ne-a devenit din ce în ce mai clar că vrem să ne petrecem viața așa, cât de mult se va putea. 

Momadica: „Împreună cu copiii am călătorit în 25 de țări, iar învățarea nu trebuie să se rezume la pereții unei clase”

În câte țări ați călătorit până acum? Câte țări și câte orașe au văzut picii voștri?

Noi preferăm să călătorim long-term, să cunoaștem țările în detaliu, să ne întâlnim cu oameni de acolo, să învățăm cât mai multe despre tradițiile, cultura, obiceiurile, dar mai ales despre natura din locurile respective, este absolut fascinant. Noi, ca adulți, avem ceva mai multe țări strânse pe listă, însă împreună, până acum am reușit să vizităm 25 de țări, în unele petrecând luni întregi, în altele 1-2 săptămâni, în altele doar 2-3 zile (cum ar fi cele în care am făcut tranzit).

Citește și: File din jurnalul unui călător fără frontiere. Dezvăluirile lui Codrin Roman, un tânăr antreprenor, care în trei luni a călătorit în 17 țări

Cum faceți voi worldschooling? De ce ați ales acest concept de învățare pentru ai voștri copii? 

Ne pregătim intens înainte de fiecare călătorie, citim, scotocim după experiențe autentice, căutăm grupuri sau familii care vor fi în aceeași zonă în același timp, discutăm și îi încurajăm pe copii să pună întrebări, învățăm puțin din limba și despre cultura țării respective, facem experimente și proiecte științifice și, mai nou (pentru că încercăm să îi ținem cât mai departe de ecrane) proiectăm și videoclipuri sau documentare despre locurile pe care urmează să le vizităm. Cot la cot cu cei mici, punem la punct câte o mapă cu fotografii, informații, trasee pentru vânătoare de comori, hărți despre zona pe care o vom vizita. Ei au și carnețele în care desenează tot ce îi impresionează pe parcursul călătoriei, aparate foto cu care să documenteze excursia, binocluri, lupe și tot ce e de folos unui mic explorator. Luăm cu noi grămezi de cărți și am avut călătorii în care am cărat inclusiv telescopul după noi :)). 

Alegem destinațiile în funcție de ce putem învăța din ele, pe lângă fuga de frig, care a devenit emblematică pentru iarnă. Copiii mici sunt ca un burete, absorb absolut tot ce află în jur, așa că am profitat de interesele lor pentru natură, fenomene naturale, oameni, animale, plante, ca să vizităm locuri cât mai diferite din aceste puncte de vedere. 

Consider că învățarea nu trebuie să se rezume la pereții unei clase, pereți între care se încearcă reproducerea vieții reale, nu neapărat cu succes. Viața nu este formată din subiecte luate separat, este un tot, iar noi încercăm să le arătăm copiilor că învățarea începe de când te naști și nu trebuie să se sfârșească niciodată. La fiecare pas suntem înconjurați de minuni, trebuie doar să pășim cu ochii larg deschiși. 

Momadica: „Copiii educați prin worldschooling au șanse mai mari să devină adulți toleranți”

Sunt și avantaje, dar și dezavantaje? Ce poți enumera aici?

Da, cu siguranță, ca în toate în viață. Învățarea ghidată de interesele copiilor și faptul că ei învață să iubească procesul de învățare mi se pare extrem de valoros. Petrecem foarte mult timp afară, mai ales iarna, când suntem plecați la căldură și ne ascundem între pereți doar ca să dormim (uneori nici atunci :)) ). Copiii experimentează tot felul de lucruri de care sunt curioși și își creează propriile păreri despre lume și viață, nu cele care le sunt “predate” sau induse de alții. Adaptabilitatea este iarăși un avantaj colosal, învață să se descurce în atâtea situații și capătă skill-uri potrivite pentru viața adevărată. Eu cred că acești copii educați prin worldschooling au sanse mari să devină adulți toleranți cu persoane diferite, avizi de cultură, să protejeze mediul etc. 

Un alt avantaj major este și timpul de calitate petrecut în familie și observarea părinților în tot felul de situații, care îi face să își dea seama cât de umani suntem și noi, cum ne este greu câteodată și ce facem ca să nu ne mai fie, cum ne bucurăm și ne păstrăm curioși chiar dacă teoretic am trecut de copilărie.

Un dezavantaj este faptul că noi călătorim în calupuri de 1-3 luni, ceea ce este mai costisitor decât dacă stai în același loc 3-6 luni, de exemplu, cum am procedat în primele 2 ierni. Un altul, că este foarte consumatoare de timp planificarea și uneori lucrurile nu merg așa cum le-ai gândit. Confortul de acasă, boxa mare, slow-cookerul, cada nu vin cu noi și uneori le ducem lipsa. La fel și jucăriile sau prietenii copiilor. Dacă cei mici au pasiuni care necesită obiecte mari precum cântatul la pian, sculptură este mai greu să le fructifice în timpul unui road trip, de exemplu, deși nu e imposibil. 

Garantat, copiilor voștri le place că sunt în permanență lângă voi, cu voi. Dar nu întreabă când vor merge și ei în niște bănci și când le va ține creionul în mână o doamnă învățătoare?

Noi nu dorim să îi ținem în permanență lângă noi. De fapt, cu cât își satisfac mai avid nevoia de părinți, cu atât ni se pare că devin mai independenți și se desprind mai sănătos, în ritmul lor. Carol, care va împlini în această primăvară 6 ani, merge de curând la cursuri bazate pe învățare auto-dirijată, 3 zile pe săptămână, atunci când suntem în țară, ambii băieți mergând la diverse cursuri în funcție de ce pasiuni au sau ce și-ar dori să încerce. 

De fapt, chiar și în călătorii, încercăm să le oferim posibilitatea de a merge la felurite cursuri, în care ei să învețe și de la alți oameni, nu doar de la noi. Dar, din fericire, nu trebuie nici să stea în bănci și nici să le țină în mână cineva creionul :). 

Vă pregătiți înainte de o călătorie? Cum alegeți următoarea destinație? În funcție de biletele ieftine sau în funcție de ce vă poate oferi cultura acelei țări?

Ne mai alegem destinațiile și în funcție de bilete accesibile, însă asta se întâmplă în călătoriile de scurtă durată. În ce le privește pe cele lungi, le planificăm cu puțin timp înainte. Se întâmplă atâtea lucruri neprevăzute, încât preferăm momentan așa. 

Iarna, alegem destinații tropicale, exotice sau pur și simplu mai greu accesibile, unde să putem petrece toată ziua afară, să putem face sport, să avem parte de aventuri și să fie multă natură, plaje, faună bogată, ca să avem ce studia. Totodată, ne adaptăm la vârsta copiilor, de exemplu, când sunt foarte mici (bebeluși), preferăm locuri un pic mai turistice, deși în general, le evităm cât mai mult. Vara, încercăm să alegem destinații pe care le putem explora cu mașina proprie. Am făcut astfel turul Franței, Greciei, Croației, Bulgariei. Primăvara și toamna, călătorim mult prin România și facem city-break-uri sau călătorii la marea caldă, dacă ni se face prea dor (toamna am ajuns în Republica Dominicană, Mallorca, Suedia). 

Momadica: „Nu prea dorim să-i integrăm pe copii într-un sistem tradițional de învățământ”

Aveți de gând ca în viitor să-i integrați într-un sistem tradițional de învățământ? Care sunt planurile voastre? Nu doriți să aparțină unei comunități?

Nu prea ne dorim să îi integrăm într-un sistem tradițional, însă să aparțină unei comunități, desigur, deja ne simțim parte din mai multe. Ce știm cu siguranță este că vrem să păstrăm un minim de 4 luni pe an călătorind. Nu pare foarte greu de făcut nici dacă vom alege să completăm cu o școală, indiferent sub ce formă va fi aceasta. 

Nu v-ați pus întrebarea despre cum se vor integra mai târziu în câmpul muncii dacă nu vor avea la mână o diplomă? Depinde, presupun, până când veți continua voi acest stil de viață. Ce îmi poți mărturisi?

Integrarea în câmpul muncii în afara parcursului dictat de societate este cea mai mică temere a mea. Copiii crescuți astfel se dezvoltă frumos și armonios și își păstrează vie dorința de a învăța în orice circumstanțe. Carol, pentru că el este mai mare și a avut parte de mai multe activități, citește, socotește, a avut primul concert cu ansamblul coral din care face parte, prezintă proiecte în fața colegilor lui cu o ușurință mai mare decât o fac eu :)). Diplomele pot fi sau nu valoroase, dar noi îi vom sprijini să studieze tot ce își doresc și dacă locul de muncă ideal pentru ei nu va exista, vor avea resursele să și-l creeze.

Ce au spus apropiații despre ideea voastră de a vă educa copiii?

Apropiații noștri au încredere în deciziile noastre și ne susțin în tot ce facem. Însă, chiar dacă situația ar sta diferit, felul în care ne petrecem viața și felul în care ne educăm copiii sunt decizii intime, care aparțin doar părinților și copiilor unei familii.

Momadica: „Găsim ceva pentru sufletul nostru în fiecare vacanță”

Ce destinații vi s-au potrivit mănușă sau din toate vacanțele voastre reușiți să extrageți elementele constructive și să vă însușiți câte ceva bun de pus la inimă?

Nu am rezonat cu toate locurile pe care le-am vizitat, dar ar fi nerealist să avem această așteptare. Nu ne plac locurile prea turistice, care și-au pierdut autenticitatea. Însă da, găsim ceva pentru sufletul nostru în fiecare destinație. Costa Rica, Thailanda, Bali (Indonezia), Franța, Grecia rămân preferatele noastre. Atmosfera contează foarte mult pentru noi și cu cât luăm contact cu mai mulți oameni, fie că trăiesc acolo, fie că fac același lucru ca noi, cu atât avem șanse să ne îndrăgostim mai tare.

Ce vă place cel mai mult în timpul unei călătorii? 

Momentul în care ajungem prima oară pe pământ nou. Seara, când e liniște și ne adorm copiii în brațe, în vreun hamac, cort sau pe vreo terasă. Întrebările copiilor, 2000 pe minut. Râsetele și jocurile în mașină, când mergem de ore bune și mai avem încă un pic. Mâncarea ciudată, o încercăm pe toată!

Sunt și lucruri pe care nu ați vrea să le mai „gustați”?

Cum spuneam, am vrea să avem cât mai puțin parte de locurile exagerat de turistice. Ele vin la pachet cu tourist traps, vânzoleală, comercianți agasanți. 

Recomanzi și altora să facă ce faceți voi? Cu ce sfat ai putea veni?

Cred că este un stil de viață fantastic, dar adevărul este că trebuie să ți se și potrivească. Ce aș recomanda oricui, ar fi să aibă măcar o dată, o lună plecați departe, în care să exploreze adânc un loc foarte diferit de acasă. În rest, fiecare trebuie să cerceteze, să își facă planul în funcție de ceea ce își dorește, nu în funcție de o rețetă deja testată. Sunt unii cărora li se potrivește un an sabatic, alții cărora li se potrivește un sistem tradițional și pleacă doar în vacanțe clasice, alții care explorează cu o autorulotă, alții pentru care o bază stabilă și călătorii temporare sunt cea mai bună soluție. Fiecare trebuie să experimenteze și să observe ce le aduce fericirea cea mai mare.

Cât de mulțumită ești de ce ai ales să faci în viață? 

Sunt foarte fericită cu alegerile pe care le-am făcut. Am avut numeroase provocări până să ajung în punctul ăsta de liniște și sunt extrem de recunoscătoare că lucrurile s-au aranjat așa. Iar alegeri fac multe, în continuare, avem multe planuri și idei pe care abia așteptăm să le punem în practică, să le dăm drumul în lume. Timpul nu ne ajută foarte mult încă, dar profităm din plin de perioada asta în care copiii sunt mici, pentru că știm că zilele nu se mai întorc nicicum. 

Worldschoolingul vă învață și pe voi, ca adulți, lucruri? 

Absolut tot timpul. Citim mereu despre locurile în care mergem, din toate punctele de vedere, geografic, istoric, politic, cultural, artistic, religios, științific, iar apoi trebuie să ne pregătim cu răspunsuri pentru cei mici. Tocmai asta e chestia faină la worldschooling: privești călătoriile cu alți ochi. Că rămâi mereu curios, că sapi mereu după întrebări și răspunsuri, că vrei să descoperi povești la nesfârșit; că rămâi mereu tânăr, într-un fel.


Mai multe despre aventurile noastre puteți citi pe https://momadica.ro/ și conturile de social media – https://www.facebook.com/momadica și https://www.instagram.com/momadica.tales/

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO