fbpx

Căutare

Share this article

Tot mai mulți bloggeri și vloggeri de travel publică des poveștile lor de succes care par ca din filme. Probabil, te-ai întrebat cum unii reușesc să-și transforme vacanțele într-un stil de viață. Este posibil atunci când îți dorești cu adevărat și află asta de la Codrin Roman, tânărul care a reușit în ultimii ani să îmbine armonios task-urile de la birou cu pasiunea sa pentru vacanțe.

Călătoriile sunt totul pentru el. La 22 de ani, fix de ziua lui, a avut primul zbor peste granița țării noastre, iar de atunci au urmat zeci de călătorii și chiar pe mai multe continente. Doar anul acesta, din mai și până în prezent, a bifat 17 țări și nu se va opri aici. Din slow traveler în power traveler, despre omul care e printre temple, muzee, plaje sau iarbă proaspătă, despre evoluția sa, despre călătoria către sine și despre amintirile create, ne povestește astăzi cel care până acum cinci ani în urmă avea maxim o vacanță pe an cu gașca din cartier sau familia. 

Codrin Roman știe să prețuiască prezentul. Se bucură că vede permanent ceva nou. El este cel care a plecat de fiecare dată cu un rucsac de aspirații în spate și s-a întors mai bogat, mai plin, cu întâmplări noi și o energie faină pe care o împrăștie celor din jurul lui. Cât de mult l-au schimbat experiențele acumulate, aflăm de la el. 

Nu e rău deloc ce am văzut eu la Codrin. Un stil de viață adaptat pe sufletul și plăcerile lui, fără ca el să fie nevoit să scadă zile din concediu și care descoperă locuri. Locul preferat pentru răsărit, pentru băut cafeaua dimineața, de ieșit la bere. Se pare că nu a apărut lehamitea de a împacheta și despacheta bagaje, deși are în ultimii ani vacanțe de le-a pierdut numărul. Nu că e fain să te simți acasă peste tot?

Codrin, te-ai pregătit pentru următoarea vacanță?

Sunt pregătit cu sufletul. 🙂 Nu am făcut încă bagajul. Este mai puțin important. 

Apropo de bagaj, pleci cu genți mari sau mici? Presupun că odată cu timpul ai început să-l minimalizezi. 

Exact. La început plecam cu multe lucruri după mine, dar niciodată nu apucam să folosesc tot ce luam și cu timpul am început să optimizez din lucruri. Plus că mi-am dat seama că e mai fain să pleci cu mai puține bagaje ca să ai motive să îți cumperi de acolo. 

Codrin Roman: „Mi-am oferit cadou de ziua mea câteva luni de hoinăreală.”

Cum te simți la cei 27 de ani?

Mă simt minunat. Cred că perioada aceasta a fost cea mai interesantă etapă din viața mea. Practic, după ce s-a întâmplat treaba cu divorțul la mine, mi-am zis că vreau să plec într-o vacanță mai lungă, mai ales că trebuia să fac și o schimbare legată de locația mea. Așa că mi-am oferit un cadou de câteva luni de hoinăreală. Mi-am redus cât de mult am putut implicarea mea în proiectele de la birou și am ales să plec peste hotare, să profit din plin de aceste luni și să-mi fac o super experiență. Cele mai faine experiențe încercam să mi le fac cadou de ziua mea. Chiar dacă ziua mea este în Septembrie, anul acesta mi-am făcut cadoul încă din mai și până acum, la final de septembrie. 

Îți „tocești„ bascheții pe meleagurile noastre, dar când ai făcut cunoștință cu o altă cultură și ai vizitat prima dată o țară străină?

Prima și prima dată când am ieșit eu din țară a fost fix de ziua mea în 2016. Practic la mine totul începe și se învârte în jurul zilei mele de naștere. Fix cu un an înainte, în 2015, m-am mutat de la Iași la București, în pofida faptului că ai mei nu erau de acord, având în vedere distanța mai mare. Am vrut să mă mut, să-mi schimb perspectiva. Ce făceam pe atunci, nu mă întregea. Voiam să mă mut în București și să mă angajez la o agenție de publicitate de top din țară. Fix de ziua mea, mi-am luat două bagaje mari de acasă, două trolere. M-am dus în Gara de Nord, le-am lăsat la bagaje de mână și am început să caut apartamente. Nu cunoșteam pe absolut nimeni. Nu știam nimic despre București. Iar ca să nu fie un stres prea mare pentru ai mei și să îi conving mai ușor că am luat o decizie bună, m-am înscris și la facultate. Practic le-am zis că acesta ar fi motivul mutării mele, dar facultatea era doar un pretext. 

Dar nu ai făcut-o, nu?

Am făcut-o, am fost primul semestru, a fost totul super ok de la colegi până la profesori, dar tot în primul semestru am reușit și m-am angajat la agenția despre care spuneam mai devreme și atunci mi s-a părut că adevărata facultate este agenția, nu facultatea propriu-zisă. Tot ce încercam la facultate să învăț despre marketing, eu, de fapt, știam deja. Făceam lucruri mult mai avansate în agenție decât la facultate și atunci m-am concentrat pe asta. 

Vorbeam, totuși, despre cum ai ajuns să-ți faci prima vacanță. 

După mutatul în București, și după ce mi-am pus viața în ordine cât de cât, mi-am făcut cadou o vacanță în Milano, tot de ziua mea. Am vrut să marchez cu ceva special. Am plecat singur. M-am întâlnit cu un prieten acolo. A fost o super experiență și atunci am dat de gustul călătoriilor. 

Codrin Roman: „Îți dă mare încredere faptul că te duci singur în vacanțe.”

Dincolo de talentul oratic, le ai cu plecatul în afară. Așteptai înainte zilele de salariu sau le aștepți și acum pentru a face vânătoare de bilete de avion sau deja călătoriile tale sunt spontane?

Obiceiul mi s-a schimbat în timp. La început, aveam un salariu micuț, nu-mi permiteam să călătoresc unde aș fi vrut eu mereu. Regula era să mă las „condus” de biletele mai ieftine și oferte bune. Pentru mine, era mai important să explorez, să descopăr un loc nou, o nouă cultură. Era motivant să ajung în locuri noi. Nu era foarte important să ajung într-o țară anume. Între timp, s-au mai schimbat regulile fiind și mult mai ok din punct de vedere financiar. Am o listă de dorințe, cu locuri pe care le-aș vizita, dar nu-mi fac vacanțe stabilite cu mult timp înainte. Îmi stabilesc niște obiective, îmi fac un mini-plan, văd dacă am cu cine să merg, rezerv biletele și cazarea și apoi totul vine de la sine.

Citește și: Doi tineri din București s-au hotărât să-și vândă apartamentul, să-și ia un an sabatic și să plece „hai hui în doi” prin lume. Cum arată aventura lor după cinci luni?

Cum e să mergi în atât de multe vacanțe, în unele chiar singur? 

Mă întorc în locurile care îmi plac. Am călătorit în peste 30 de țări, dar țările care mi-au plăcut, m-am reîntors să le revăd și să mai petrec. Spania e țara mea preferată. Am vizitat-o de mai multe ori, de vreo 4-5 ori. Am multe locuri preferate acolo. În Danemarca am și locuit o perioadă. Am vizitat toate țările nordice de mai multe ori. Practic, în locurile care-mi plac, încerc să mai revin. Întotdeauna, același oraș îți poate da un vibe diferit. 

Îți pot da un exemplu. În Budapesta am fost în urmă cu vreo 3-4 ani. Ideea e că nu mi-a plăcut. Îmi lăsase un gust amar. Am fost iarăși în Budapesta vara aceasta și pot să-ți spun că n-am întâlnit în nicio altă țară servicii mai de calitate față de cele de care am avut parte aici. 

Legat de partea cu călătoritul singur, mi se pare super interesant. Este ca un test pentru tine. Îți dă mare încredere faptul că te duci singur în vacanțe și te simți bine tu cu tine, și faptul că ieși din zona ta de confort și ești nevoit să îți faci prieteni noi acolo. Mă împrietenesc foarte ușor cu lumea și întotdeauna mi-a plăcut să cunosc un oraș din perspectiva unui localnic. E o experiență total diferită. Întotdeauna un localnic îți va arăta niște locuri mai interesante și mai puțin știute. Noi, când mergem, vizităm locurile turistice, dar localnicii au o altă perspectivă. 

De câte ori ai fost plecat singur?

Cred că de vreo 3-4 ori. Curaj mi-a trebuit puțin pentru Ucraina, unde mi s-a părut puțin mai dubios, dar în Europa de vest să călătorești singur nu mi se pare deloc periculos. Dar să te duci în Iordania, Turcia, Ucraina, Rusia singur cu siguranță e mai interesant și e o provocare. 

Codrin Roman:„ Am vizitat peste 30 de țări, iar în fiecare țară vizitez 3-4 orașe.”

Câte orașe ai vizitat în total? Țări sunt peste 30, dar ai bifat mai multe orașe. 

Nu știu câte orașe, dar știu că în fiecare țară vizitez cam 3-4 orașe. Depinde și de țară. Sunt țări în care am fost doar într-un oraș, dar țări, cum ar fi Spania, în care am vizitat tot ce era de vizitat. Am fost în toate orașele importante, mai puțin în Madrid, acolo nu am fost.:) 

Legat de anul acesta, pandemia nu te-a împiedicat să îți creezi noi experiențe?

Pandemia, la început, la noi era văzută altfel față de cum am perceput-o anul acesta. Percepția noastră s-a schimbat acum, deși e un nou val. Știm regulile și cum trebuie să ne protejăm. Eu chiar si anul trecut când era pandemia în perioada de vârf, am reușit să „fentez” restricțiile și să călătoresc. Urmăream țările care erau pe lista verde și plecam spontan. De exemplu, dacă am văzut că Turcia a deschis granițele pentru turiști, săptămâna următoare eram acolo. Am călătorit și în Europa de Vest. Am fost cu mașina până în Spania și pe traseu am oprit în diferite țări, dar era puțin diferit și călătoritul cu mașina față de cel cu avionul. Nu prea erau controale la vamă, era puțin mai multă libertate, nu te oprea nimeni.

Vacanțele tale sunt legate lanț. Când mai lucrezi? Cum jonglezi cu atribuțiile tale de la serviciu?

În primul rând, în vacanțele anterioare din anii trecuți îmi gestionam timpul și îmi făceam programul mai flexibil. Lucrând intr-un domeniu ca marketingul, pot să gestionez toate lucrurile online. Când plecam în vacanțe în anii trecuți, făceam niște lucruri în avans, lăsam toate lucrurile în ordine și făceam în așa fel încât să fiu cât mai liber atunci când eram plecat. Nu se întâmpla tot timpul asta pentru că mai apăreau urgențe, trebuia să vorbesc cu clienții la telefon, să mai trimit mail-uri. Totuși, mi-a plăcut întotdeauna să îmbin utilul cu plăcutul. Dacă sunt, de exemplu, în Franța, pot să mă așez la o cafenea și să lucrez o oră, două de acolo și nu mă deranjează absolut deloc. E un vibe nou, un loc nou, sunt oameni noi împrejur și pentru mine e super relaxant. E ideal pentru mine. Așa încerc să-mi organizez toată viața, să fac totul de la distanță, să nu fiu dependent de un loc. 

Îți cam ies treburile, nu?

Da, mai ales acum, pentru că am încercat să-mi fac o echipă de oameni care să mă ajute cu treburile. Am început să deleg din task-urile pe care le aveam eu și asta mă ajută enorm și mă concentrez mai mult pe partea de organizare și de a preda lucrurile către ceilalți.

Codrin Roman: „Îmi place să pot lucra de oriunde.”

Care este barometrul ideal pentru Codrin Roman pentru care reușește să se echilibreze și să atingă toate plajele pe care face urme (carieră, relaxare, familie)?

Nu-mi place să fiu într-un loc. Îmi place să pot lucra de oriunde, să-mi gestionez treburile și să mi le prioritizez ca să nu mă aglomerez niciodată. Vreau să fiu cât mai organizat și ușor-ușor să predau task-urile care îmi mănâncă super mult timp ca să fiu eu cât mai liber. 

Amintirile cele mai faine au fost în cuplu sau cu prietenii?

Sunt două lucruri diferite. Nu pot spune că în cuplu e cel mai fain sau cu prietenii. Ambele moduri de a călători sunt faine în felul lor. Când ești în cuplu, faci anumite chestii, mergi într-un anumit tip de loc, iar când ești cu băieții, faci alte lucruri. Ambele sunt foarte faine. Și singur la fel. 🙂 

Vara asta, călătorind foarte mult, a fost foarte greu să-mi găsesc un prieten sau doi care să călătorească atât de mult ca mine și atunci cumva, de la o vacanță la altă, se schimbă partenerii de călătorie. În Ucraina, de exemplu, nu a putut să meargă nimeni cu mine așa că m-am hotărât să mă duc singur. 

Te-ai gândit să îți creezi un blog de travel unde să-ți descrii escapadele fiind pasionat de călătorii?

Să știi că m-am gândit de mai multe ori. Pe lângă mine, s-au gândit prietenii mei. Ideea e că toți prietenii când vor să-și organizeze o vacanță, apelează la mine. Toți știu că eu pot să găsesc cele mai ieftine bilete de avion, toți știu că eu pot să găsesc ponturi cu cazările, toți știu că eu pot să le dau informații despre locul în care să călătorească. Au zis că-mi dau centura neagră la capitolul călătorit.:) Mie nu mi se pare că fac ceva anormal. Sunt niște chestii care mi-au intrat în reflex și le găsesc super repede. Toți îmi spun că ar fi fain să-mi fac o agenție de travel a mea sau un blog de travel. Mă gândesc și la asta, dar nu e o prioritate pentru mine. Oricum, cel puțin încerc să creez cât mai mult content pe rețelele de socializare din călătorii. 

Care a fost cea mai exotică călătorie a ta?

Cea mai exotică a fost cea în care am fost în luna de miere, în Maldive. E destinația la care am visat de când eram mic, iar când am ajuns acolo parcă nu-mi venea să cred că sunt acolo. Cât eram pe insula aia mă bătea gândul să rămân acolo, să vorbesc cu cei din resort să-mi dea un job și să rămân să mă bucur de paradis. 🙂

Codrin Roman:„ Aș vrea să merg în Asia, în Africa, în America de Sud. Am doar 27 de ani. Mai e timp.”

Unde nu ai ajuns și ai vrea să ajungi?

Sunt super multe locuri în care nu am ajuns și am o listă în mintea mea. Primul care-mi vine în gând acum e Islanda. Vreau să ajung și-n Japonia și în mai multe state din Asia. Aveam planificată anul acesta o altă vacanță exotică. Ar fi trebuit să merg în Tanzania și Kenya plus Dubai, dar s-au anulat zboruri, am pierdut și destul de mulți bani și nu am vrut să mă mai complic. Toată perioada aceasta m-am concentrat pe locurile faine din Europa și ușor-ușor, după pandemie, aș vrea să călătoresc spre Est. Aș vrea să merg în Asia, în Africa, în America de Sud. Dar, o să fie step by step. Mai e timp. Am doar 27 de ani. Până la bătrânețe, am timp să le bifez pe toate. 

Cum te pregătești înainte de călătorie? Faci o planificare în detaliu sau ești spontan?

Depinde de starea în care sunt, depinde de locul în care merg. Dacă e un loc mai exotic, îmi fac temele de dinainte. Dacă merg în Europa așa cum s-a întâmplat vara aceasta, nu-mi fac niciodată temele. Am fost cu mașina până în Portugalia, nu aveam ce pregăti înainte. Mă trezeam dimineață, nu citeam nimic și luam la pas orașul. Citeam abia după ce vizitam. Căutam centru, umblam de nebun pe stradă fără hartă, mai vorbeam cu localnicii. Nu am auzit pe nimeni să facă asta, adică în general lumea citește despre locul respectiv înainte să ajungă acolo și nu după ca mine, sincer, dar pur și simplu pentru mine a funcționat. 

Lași loc neprevăzutului și nu-ți umpli programul cu tot felul de obiective turistice. Îmbrățișezi necunoscutul, se pare. 

Exact. Depinde de cât de mult timp am. Dacă stau puțin, prefer să descopăr orașul și prefer să las muzeele pentru o vacanță ulterioară. De obicei, prefer să vizitez orașul, să văd cum trăiesc oamenii respectivi, care e stilul lor de viață, ce mănâncă, ce mașini au. Îmi place să merg în cimitire. Știu, e dubios.:) În fiecare țară în care am mers am vizitat câte un cimitir sau o piață.

Codrin Roman: „În prezent, nu pot spune „acasă„ niciunui loc.”

Unde e acasă pentru tine, având în vedere că „hoinărești” mai peste tot?

În momentul prezent nu pot spune „acasă” niciunui loc, dar pot spune că după divorț, am venit foarte des în București ca turist și orașul acesta îmi dă sentimentul de acasă. Aici sunt majoritatea prietenilor mei, aici am legat multe relații de business. Orașul acesta mă motivează. Nu pot spune că-mi place la nebunie, e foarte aglomerat, dar o să mă mut înapoi în capitală. 

Îți stă gândul la mutarea pe care o vei face curând în capitală. Nu ți-a fugit gândul de a te stabili peste granițele țării noastre, având în vedere că ai „gustat” și din alte culturi?

Ba da. Sincer, vara aceasta mi-am pus tot felul de întrebări și am căutat tot felul de răspunsuri, ce mă motivează și ce îmi doresc de la viață. Cu cât am călătorit mai mult, să știi că mi-am dat seama că îmi place mult în România. Îmi place țara noastră, îmi plac oamenii, îmi place absolut tot la țara aceasta. Sunt multe probleme, dar poți trece peste ele. M-aș muta într-o altă țară, dar doar să încerc să fac business acolo și pentru o perioadă limitată de timp. Poate să mă mut înapoi în Danemarca vreme de 3-5 ani, dar nu mă văd stabilit definitiv într-o altă țară. Mi-ar mai plăcea să stau în Spania pe o durată de câteva luni. 

Care este secretul călătoriilor pe bani puțini? Ne dai niște tipsuri?

Secretul este să urmărești biletele de avion și să ai flexibilitate. Flexibilitatea îți dă ocazia să găsești bilete mai ieftine, să găsești cazări mai ieftine. Acesta, cred eu, că este principalul secret. Nu pot spune că mai călătoresc pe bani puțini, deoarece mi-am dat seama că timpul este limitat și atunci când ajung într-o anumită țară vreau să fac anumite chestii, vreau să merg în anumite locuri sau vreau să bifez anumite experiențe, iar după cum știm, experiențele costă. Dar, să zic că în urmă cu 5-6  ani când bugetul era mai limitat față de acum, călătoream în funcție de biletele pe care le găseam și încercam să găsesc cazări nu chiar în centru. Preferam să stau mai departe de centru, dar mai salvam niște bani. Nu mâncam neapărat trei mese pe zi într-un restaurant, mă mulțumeam cu una și mai găteam acasă. Cumva, pentru mine important era să fiu acolo. 

Călătoriile reprezintă lucrul cel mai curajos pe care l-ai făcut tu până acum?

Cel mai curajos lucru pe care l-am făcut a fost saltul cu parașuta. 

Codrin Roman:„Înainte de salt, mă gândeam la ceea ce am realizat până acum.”

Ce ai simțit atunci?

Îmi doream de mult timp să sar. Odată cu divorțul, m-am motivat și am făcut și asta. Ceea ce am simțit acolo, a fost libertate. M-am simțit liber. Ideea e că urci în avion și nu ai o siguranță 100% că nu se poate întâmpla ceva. Practic, în momentul ăla de înainte de salt când eram în avion, am început să mă gândesc la ceea ce am realizat până acum și dacă sunt mulțumit, dacă am vorbit suficient cu părinții, cu prietenii, dacă nu am făcut ceva și ce trebuia să fac, dacă am regrete sau mai multe satisfacții. Atunci e un moment intens în care îți pui multe întrebări și îți dai niște răspunsuri. Când aterizezi, când ajungi cu picioarele pe pământ, practic ai toate răspunsurile. Pe lângă fericirea pe care o porți în acea clipă, îți iei multe răspunsuri din acea experiență. 

Când ai coborât cu picioarele pe pământ, te-ai simțit mulțumit? Ai simțit mulțumire sufletească pentru tot ce ai întreprins până acum?

Am coborât cu o nouă perspectivă asupra vieții. Aveam multe frici care, odată cu saltul cu parașuta, au dispărut. Chiar și frica de înălțime. 

Ești în punctul dorit în momentul prezent? 

Sunt foarte mulțumit și recunoscător pentru tot ce mi s-a întâmplat până acum. Sunt mulțumit cu stilul de viață și de ce am reușit să fac până în punctul acesta, dar am în continuare foarte multe lucruri pe care trebuie să le îmbunătățesc, chiar și multe planuri pe care vreau să le pun în aplicare odată cu mutarea mea înapoi în București. 

În toată vacanța aceasta și în tot timpul acesta liber, m-am încărcat cu multă energie și dorință de a face lucruri. Mi-am făcut planuri. A fost o perioadă benefică pentru mine. 

Ce-ți lipsește? 

Nu cred că îmi lipsește ceva. Sunt foarte mulțumit cu tot ceea ce am, dar e loc de mai bine întotdeauna. Întotdeauna trebuie să tindem să fim mai buni de la o zi la alta și să avem o viață mai bună, mai interesantă. Totodată, trebuie să fim recunoscători pentru ce am reușit să dobândim până în prezent, e foarte important.

Ce-ți place la tine?

Îmi place că am devenit foarte curajos în ultima perioadă. Îmi place că știu să mă adaptez foarte ușor în orice situație. Îmi place că întotdeauna sunt concentrat pe găsirea soluțiilor și nu pe problemă, indiferent de natura ei. Îmi place că știu să îmbin utilul cu plăcutul. Îmi place să mă focusez pe muncă, dar nu uit nici să trăiesc. 

În jurul căror cuvinte guvernezi?

Mă învârt în jurul a câtorva cuvinte cu maximă signifianță pentru mine. Țin mult la libertate, dar cuvântul meu preferat este „evoluție”. Evoluție pe orice plan: profesional, personal, relațional. Și îmi mai plac cuvintele ca “onoare” sau “fair-play” sau altfel spus îmi plac oamenii care se țin de cuvânt. Ideea e că dacă te angajezi într-o chestie, chiar banală, corect e să duci până la capăt treaba respectivă. E vorba de puterea cuvântului. 

Un gând pentru tine pentru a-l citi peste ani. Ce ți-ai lăsa scris?

Să gândesc mai puțin și să pun în practică mai mult. Să acționez mai mult și să fiu asumat în gândurile mele. Să nu mai învârt o idee pe toate părțile, căci de multe ori nu apuc să o mai fac. Ceea ce aș vrea să-mi transmit e să am mai mult curaj să fac anumite lucruri, chiar dacă poate fi cea mai proastă idee sau se dovedește a fi un total eșec. Mi-am dat seama că nu se poate întâmpla nimic rău. Poți să ajungi în faliment și să nu ai absolut nimic că tot este o experiență, o învățătură care o să te ajute pe viitor. 

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO