Andreea Mărgărint este o învingătoare a inamicului ascuns, dar și o sfidătoare a lui.
Născută și crescută la malurile Dunării, copilăria alături de fratele ei a însemnat multă competiție sportivă. De la joacă, Andreea ajunge să fie remarcată și să practice diferite sporturi la nivel de performanță.
La 12 ani se mută în Iași și se adaptează unui oraș care avea să arate la ea veleități moldovenești, spune ea râzând.
Dintotdeauna a fost o persoană energică, veselă, ambițioasă, plină de empatie, dar și cu acel gram de nebunie și stângăcie care au făcut-o autentică. Snowboardingul l-a descoperit în urmă cu 15 ani și de atunci totul a prins contur în viața ei pentru că reușea să epateze de la un job în vânzări la o adrenalină care o încărca mereu.
În 2021 află că are cancer. Își sună fratele, încearcă să își controleze emoțiile și se gândește cum va da vestea familiei. Termină prăbușită de plâns, în brațele mamei ei, apoi se înarmează și începe lupta. Din păcate operația ei nu este un succes din prima, ea fiind nevoită, la 34 de ani să se trezească fără un sân. La o lună distanță, reușește să facă reconstrucția și pleacă acasă pentru a aștepta următorii pași.
A continuat să practice snowboardingul chiar și când viața a încercat să o oprească cu tratamentul agresiv pentru forma ei galopantă de cancer, a învățat, în plin diagnostic ce înseamnă să trăiești cu pasiune într-o lume de poveste cu multă zăpadă pufoasă și să îmbrățișeze snowboardingul ca pe o evadare din realitatea pe care o trăia. „Reușeam să eliberez emoțiile negative și o parte din furia care mă apăsa constant. Eram motivată să nu-mi neg niciun vis și să nu refuz provocările vieții chiar dacă mă forțam să ies din zona de confort”, spune Deea, așa cum este ea cunoscută. Acum este în remisie, s-a întors la job și rareori o prinzi în weekend acasă.
Andreea se descrie ca o lipoveancă de la Tulcea. Cum a ajuns ea în Iași?
Într-adevăr, rădăcinile, dar și locurile în care mi-am trăit viața până acum, mă fac să fiu atât lipoveancă cât și moldoveancă. Împreună cu fratele meu am crescut la malurile Dunării, iar toate vacanțele le petreceam la țară, alături de bunici. Am avut o copilărie atât de veselă și frumoasă, cu o fascinație aparte pentru tot ce înseamna apă și jocuri din acea zonă a țării. Îmi aduc aminte, cu drag, de chipul blând al bunicii, mamaia cum îi ziceam noi, care ne aștepta cu nelipsitul și gustosul ei borș de pește și plăcinta dobrogeană cu mărar.
Pe la vreo 12 ani, ne-am mutat la Iași și am fost înscrisă la o școală de aici, începând astfel să îmi exploatez și dezvolt jumătatea moldovenească din mine.
Andreea Mărgărint: „Am devenit, rapid, un copil atletic cu spirit competitiv, astfel că, la orele de sport am fost remarcată de profesori”
