Căutare

Share this article

Povestea bicicletelor Pegas are două capitole: înainte şi după epoca celebrei cravate de pionier. Este bicicleta copilăriei, visată de cei mai mulţi dintre noi pe timpul comunismului. Astăzi a devenit un brand râvnit nu doar de copii, o bicicletă renăscută şi adaptată nevoilor tuturor vârstelor. Andrei Botescu este cel care a avut ideea recuperării acestui brand naţional. Se autointitulează „leading pioneer”. De la o afacere de garaj, a ajuns să dezvolte un proiect solid, bazat pe identitate. Pegas-ul de odinioară a primit „aripi noi”, design modern şi culori vii, ca să răspundă trendurilor culturii urbane.

Au trecut 5 ani de când ai pornit în aventura Pegas? Care erau cele mai îndrăzneţe idei în ceea ce priveşte brandul atunci? Ce visezi astăzi să „construieşti” alături de Pegas?

Andrei Botescu: Da, au trecut 5 ani plini de provocări. 5 ani în care am avut un ritm accelerat de creştere. Am trecut de la o afacere de garaj la „mari contribuabili”, cum ne numeşte ANAF. După 5 ani credeam că o să ne liniştim şi că o să ajungem la un fel de platou, dar parcă în fiecare zi e un nou început. Când vezi că se poate, parcă nu vrei să ratezi şansa de a te dezvolta.

Contrar aşteptărilor, eu am pornit cu un plan destul de elaborat, care conţine obiective pe termen mediu şi lung. Astfel, încă de la început, Pegas a avut echipă de design care poate nu s-a justificat financiar mereu, dar ne-a ajutat să avansăm cu gama de modele, să avem produse originale care, în timp, ne-au asigurat identitatea în industria bicicletelor.

Deşi am avut o rată de creştere constantă în ultimii ani de aproximativ 500%, mie mi se pare că ne mişcăm mai încet decât îmi imaginam. De-abia în 2018 visez să inaugurăm o linie de producţie proprie, în al 6-lea an de la debutul pe piaţă.

Mai departe ne dorim mult să devenim un brand semnificativ şi în afara ţării. Pot să spun că acum vindem între 5 şi 8% în afara ţării, dar îmi doresc mult să ajungem la peste 30%. Strategia noastră de penetrare pe pieţele externe este similară cu ce am aplicat în România: construirea unor comunităţi de fani ai brandului care să susţină dezvoltarea. Este o abordare care consumă mult timp, energie şi imaginaţie  ̶̶  mult mai mult decât a fost nevoie pe piaţa românească, unde am beneficiat şi de istoria brandului, adică de aproximativ 30 de ani de expunere ca unică marcă de biciclete în ochii mai multor generaţii, care astăzi au bani şi îşi doresc o parte din copilărie înapoi.

Andrei Botescu Pegas

Spuneai la un moment dat că reinventarea brandului Pegas este un experiment social. Cu ce emoţii, cu ce valori, cu ce idei „se joacă” Pegas?

Andrei Botescu: Ne jucăm cu cel mai de preţ „timp” al oamenilor. Apelăm la amintirile lor din copilărie. Indiferent cât de capricioase au fost acele timpuri, copilăria e cea mai frumoasă parte din viaţa unui om şi niciun nivel de confort material nu va putea să îţi aducă trăiri mai frumoase decât acelea pe care le-ai avut când ai învăţat prima oară să mergi pe bicicletă şi te-ai bucurat împreună cu familia şi cu prietenii de noul skill.

Pornind de aici, putem spune că avem câteva generaţii care au copilărit înainte de 1989 sau imediat după, care acum au ajuns la un nivel de viaţă mai bun şi au dorit să uite tot ce a fost rău, tot ce le-a creat o viaţă grea în trecut (şi pe bună dreptate!). Când te gândeşti că stăteai la coadă ca să apuci un kilogram de banane necoapte e un pic înfricoşător şi ai vrea să respingi atât amintirea asta, cât şi sentimentul de frustrare.

Înarmaţi cu uitare şi respingere uşor-uşor aceste generaţii au început să îşi piardă rădăcinile, identitatea. Practic şi-au tăiat singure „craca de sub picioare” şi de aceea le e greu să aibă un sentiment de mândrie naţională, comunitară etc. pentru că nu prea au la ce să se raporteze. Nu mai merge nici ca pe vremuri să zici „sunt mândru că sunt român pentru că i-am avut pe Mihai Viteazu şi pe Ştefan cel Mare care au luptat cu turcii”. Lumea vrea ceva real, aproape, ceva cu care a interacţionat. Şi, astfel, o constelaţie de branduri naţionale este tot mai des invocată ca moştenire identitară. Suedezii… toată lumea ştie că au IKEA, la americani trebuie să facem o adevărată hartă cu branduri, dar în Romania avem foarte puţine. Şi asta creează din nou frustrare – în interacţiunile cu cei din străinătate.

Experimentul nostru porneşte de la ideea că, dacă îi arăţi omului că din „puţinul” pe care îl are poţi construi ceva interesant şi competitiv, care să poată fi pus pe acelaşi palier cu ceea ce consideră el că au alţii „valoros”, „greu de reprodus” sau „greu de concurat”, poţi contribui la refacerea identităţii şi mândriei naţionale. Şi poţi genera un trend de reconstrucţie şi construcţie a unei noi matrice identitare. Un fel de România postmodernă.

Dacă vorbim despre bicicletele Pegas ca despre un „trend icon”, care sunt atributele care îi aduc acest statut?

Andrei Botescu: Pegas e un trend în primul rând pentru că e nonconflictual. Adică îi place şi bunicii, şi celor care acum au în jur de 35-45 de ani, şi tinerilor. De multe ori – prin aportul părinţilor („îţi iau dintr-asta cum am avut eu!) – şi celor mici le place. Deci brandul poartă o energie a multor oameni care îl iubesc, o energie care e foarte contagioasă. E uimitor să vezi că vin oameni să cumpere biciclete în rate, cu ultimii bani, dar şi oameni care vin cu maşini scumpe. Şi tineri cu tenişii rupţi, şi doamne în vârstă, cu plicul de pensie. Şi nonconformişti, dar şi oameni foarte „serioşi”. În al doilea rând este meritul echipei de design şi prototipare, este rezultatul orelor petrecute la masa de proiectare, ceea ce ne-a adus mari întârzieri… dar nu am făcut niciodată compromisuri. Până nu ne-a plăcut cu adevărat un model nu i-am dat drumul în producţie.

Nu în ultimul rând suntem o echipa tânără, care ţine cont foarte mult de feedback-ul fanilor şi de părerea criticilor în ceea ce priveşte proiectele noastre. Citim mereu comentariile de pe site-ul BicicletaPegas sau de pe facebook. Cineva răspunde permanent întrebărilor de pe chat, de pe email sau telefon. Agregăm cumva tot feedback-ul primit şi ne orientează în alegerile pe care urmează să le facem. Dar cel mai important lucru e faptul că primim foarte mult sprijin necondiţionat de la oricine a avut în trecut o experienţă cu Pegas. Toată lumea pare că s-a unit şi a făcut „o reţea protectoare”, care ne obligă cumva să nu dăm greş. Cred că e foarte important pentru moralul românilor ca Pegas să renască şi să trăiască bine din nou.

Dacă te-ai întoarce în vremea copilăriei ce model (dintre cele de azi) ţi-ai alege? Şi ce alte gadget-uri ţi-ai cumpăra?

Andrei Botescu: Dacă m-aş întoarce în vremea copilăriei aş alege tot modelul cu şa lungă (există şi în varianta pentru adulţi. Dar cred că mi-ar plăcea mult şi un model de mini cargo sau mini bmx, modele din şcoala mai nouă Pegas.

Biciclete Pegas cu şa lungă, mini cargo sau mini bmx

Cum se pliază Pegas pe stilul de viaţă actual al copiilor-iubitori-de-Pegas, ajunşi acum la vârsta maturităţii?

Andrei Botescu: Anii trecuţi aş fi spus „mai greu”. Era pionierat mai mult. Eu am studiat câţiva ani în Suedia şi venisem de acolo cu ideea că toată lumea trebuie să meargă pe bicicletă. În Suedia erau şi oameni la 80-90 de ani pentru care mersul pe bicicleta era o activitate obişnuită, zilnică.

Odată venit în ţară şi apoi, când am început proiectul Pegas, mă întrista că mulţi oameni la 40-50 de ani îmi spuneau că sunt prea bătrâni să se urce pe o bicicletă şi că mai degrabă vor să cumpere ceva pentru copiii lor. Dar vremurile s-au schimbat şi avem tot mai mulţi doritori de mişcare printre cei maturi. Anul acesta am abordat deja segmentul Senior – oameni peste 55 de ani care doresc să meargă pe triciclu. Anii trecuţi era pierdere de vreme să abordezi acest segment.

Pegas s-a bazat multă vreme pe marketing-ul direct, aşa că presupun că îţi cunoşti foarte bine publicul. Cine sunt, aşadar, cei care cumpără azi Pegas-uri?

Andrei Botescu: Sunt de formaţie sociolog, am lucrat timp de 8 ani ca statistician şi pot să spun că Pegas are un public extrem de eterogen. Deşi putem defini un segment solid la 30-45 de ani, acea generaţie care a avut o experienţă directă şi intensă cu Pegas în copilărie, şi foarte mulţi tineri de astăzi au copilărit cu Pegas. Cum s-a întâmplat asta? Simplu: chiar dacă bicicletele nu se mai produceau, aceştia foloseau bicicleta părinţilor sau a fraţilor mai mari. Cei şi mai tineri rezonează cu proiectul Pegas pentru că îşi doresc ancore identitare naţionale, iar şi piaţa e destul de liberă, aşa că e nevoie doar să facem un pic de promovare, şi aceştia ajung, inevitabil, la noi.

Pegas Strada

Cât de populare sunt bicicletele voastre în rândul doamnelor şi domnişoarelor? Ce modele le-ai recomanda?

Andrei Botescu: Întotdeauna atenţia noastră a fost îndreptată către un public urban şi către publicul feminin. Cel mai vândut model rămâne Pegas Strada care e o reinterpretare a modelului cel mai popular din copilărie, dar mult mai elegant şi mai viu colorat. Doamnele şi domnişoarele apreciază foarte mult şi bicicletele pliabile. Pentru cele care apreciază agilitatea în trafic le recomand un model clasic, dar există şi modele pentru excursiile în afara oraşului sau pentru munte.

Cu ce se „asortează” Pegas-ul cel mai bine, ca stil de viaţă şi nu numai?

Andrei Botescu: Pegas se asortează cu noţiunea de „cultură urbană”. Odată cu noi parcă şi oraşele renasc, şi parcă a crescut pofta de viaţă a oamenilor,  cheful de plimbări, de mers la terase, dorinţa de a descoperi istoria unor locuri, a unor clădiri minunate care mult timp au zăcut abandonate.

Ca stil de viaţă Pegas se asortează cu persoanele care au valori eco, luptă împotriva poluării şi încearcă să reducă amprenta de carbon pe care o lasă în urmă. Se asortează cu oamenii care cred că mişcarea folosind forţa de propulsie a muşchilor este sănătate. Se mai asortează cu cei care au încredere în sine şi nu au nevoie „să fluture” achiziţii scumpe pentru a fi apreciaţi şi pentru a căpăta status social. Bicicletele noastre se potrivesc celor care sunt atraşi de culori şi linii care îmbină retro-ul cu trenduri actuale.

Biciclete Pegas pliabile, clasice sau pentru drumeţii

Dacă ar fi să vorbim despre Pegas – nu ca despre un brand – ci ca despre o persoană, cum ar fi aceasta?

Andrei Botescu: Un visător, un om care crede în oameni şi în puterea lor de reinventare. De multe ori îmi vine în minte „Ciorba de Bolovan” a lui Vasile Voiculescu atunci când mă gândesc la Pegas, cu omul acela care a venit şi a zis „hai să punem mână de la mână şi o să ne fie bine tuturor, chiar dacă acum toţi suferim”. Poate e un pic cam dramatic, dar aşa simt.

Ce înseamnă pentru tine „fine living”? Care sunt pasiunile tale, în afară de „căluţul înaripat”?

Andrei Botescu: Îmi place mult să călătoresc şi pot să spun că am atins multe puncte interesante ale Planetei – de la Papua Noua Guinee până la Cambodgia, Vietnam, Laos, Costa Rica, Peru sau, mai aproape, în Macedonia, Slovenia, Letonia, Estonia, Portugalia… Sunt ţări şi locuri cu o istorie şi o cultură fascinantă care îţi arată că lumea e diferită şi oamenii sunt incredibil de interesanţi.

Foto: arhiva personală

Daca nu aş avea acest proiect de suflet probabil aş calatori nonstop şi nu neapărat cu buget de acasă. Am văzut oameni „plecaţi în lume”, cum se spune, care stau de 8-10 ani şi fac mici job-uri care le asigură minimul necesar pentru a trăi şi sunt fericiţi că pot sta pe o plajă de vis, pe o insulă uitată de lume, unde nici nu ai ce să faci cu haine, maşini scumpe sau alte achiziţii care ne dau nouă, celor de pe continent, importanţă şi împlinire.

Îmi mai place foarte mult să studiez evoluţia tehnologiei, şi sunt extrem de pasionat de evoluţia biotehnologiei. Sunt adept al „biohacking-ului”, adică eu cred că, într-o anumită măsură, corpul uman poate fi păcălit/programat să se comporte mai eficient în sensul sănătăţii, bunei dispoziţii şi mai ales în ceea ce priveşte durata de viaţă. Studiez fără presiunea deadline-urilor de la muncă, citesc, auto-experimentez. Încerc să îmi dedic cel puţin o oră pe zi acestei pasiuni şi mă simt foarte bine. Simt că trăim o perioadă în care descoperirile ştiinţifice avansează exponenţial şi în fiecare zi sunt motive de progres şi bucurie.

O altă mare pasiune este moda. În ultimul timp sunt îndrăgostit de denim şi mai ales de denim-ul japonez prelucrat pe războaie interbelice. Am o întreagă colecţie de „japanese selvedge denim”, am fost la târguri de profil la Milano şi am magazinele mele preferate în diferite ţări îndepărtate unde, atunci când ajung, nu mai ies jumătate de zi de acolo!

Pegas electric

Dacă ar fi să porneşti în călătorii pe bicicletă, ce ţări (oraşe) ai alege? De ce?

Andrei Botescu: Asia de Sud îmi place mult, de la un capăt la altul. Poate cu un Pegas electric aş putea parcurge distanţe mari. Aş porni din Papua Noua Guinee, poate să văd şi Timorul de Est, Indonezia (care are peste 13.000 de insule şi cred că îţi trebuie câţiva ani ca să poţi zice că o cunoşti), Malaezia, Tailanda, Vietnam, Cambodgia, Laos şi până în Myanmar. După aceea aş merge un an în China şi unul în India.

Ulterior aş lua America de Sud de unde am rămas. Aş merge în Panama, Columbia, Guatemala, Argentina, Mexic şi Brazilia. Am ce face când mă las de job nu? (râde)

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO