Ayrton Senna – omul din legenda vie

Omenirea a început goana după eroi încă din cele mai vechi timpuri, scandând nume de gladiatori în arene, încurajând cavaleri în turniruri pentru ca mai târziu să caute figuri emblematice în sport, cultură, ştiinţă către care să se uite cu admiraţie şi care să-i insufle acel nu-ştiu-ce care să o facă de neegalat.

Legendele nu s-au consumat doar în istorie, nu sunt apanajul vechiului şi ale unor epoci apuse, ele continuă să se nască, să intrige, să atragă admiraţie pentru unii sau invidie pentru alţii.

Eroul din povestea noastră ne-a predat în scurta-i existenţă o lecţie de perfecţiune şi ambiţie, de talent înnăscut, de măreţie.

Ayrton Senna, campionul absolut care a făcut să curgă râuri de cerneală în publicaţii din toate colţurile lumii, a fost mai presus de datele tehnice pe care le-a scris în istoria curselor de Formula 1.

Copilul privilegiat, născut într-o familie înstărită din Brazilia la 21 martie 1960 a prezentat primele “simptome” ale viitoarei sale pasiuni când la 4 ani a primit în miniatură un…go-kart.

Nimeni nu ar fi intuit că micuţul care la 3 ani nu se coordona în urcarea treptelor (fapt ce i-a determinat pe părinţi să îl supună unor controale medicale amănunţite) şi care mai era şi stângaci (la propriu), va deveni cel care va aborda cu precizie matematică unele dintre cele mai ofertante viraje ale circuitelor lumii.

A făcut un pas în plus când la 7 ani învaţă cu lejeritate să conducă Jeep-ul tatălui său în jurul fermei familiei, pentru ca mai apoi să câştige prima sa competiţie la doar 13 ani, fiind întâia oară când conducea un kart.

A fost însă doar momentul care a declanşat un palmares care face şi astăzi să bată mai tare inimile celor care l-au admirat şi susţinut cel puţin în una dintre întrecerile câştigate.

Omul Ayrton Senna era de o inteligenţă sclipitoare şi de o carismă care, după părerea cunoscuţilor, era mai presus de talentul său colosal. Fin interlocutor, se spunea despre el ca avea un efect hipnotic asupra jurnaliştilor prezenţi la conferinţele de presă. În fapt pasiunea sa a fost cea care l-a determinat să renunţe la a-şi urma tatal la cârma afacerilor de familie, găsind din partea acestuia din urmă susţinerea totală.

Privea cursa ca o metaforă pentru viaţa însăşi, pentru autocunoaştere:

“Pentru mine căutarea este fascinantă. De fiecare dată când forţez, găsesc ceva în plus din nou şi din nou. Dar există şi o controversă: în acel moment în care eşti cel mai rapid, devii extrem de fragil. Pentru că într-o fracţiune de secundă totul poate fi pierdut. Aceste extreme contribuie la autocunoaştere.”

Poate şi ca urmare a acestei “forţări” cei înclinaţi spre misticism îl considerau posedat de demoni, în încercarea de a identifica sursa forţei sale. El însuşi admitea că îşi depăşeşte limitele în mod inexplicabil, peste conştient.

Tot într-un mod ce sfidează raţiunea făcea o afirmaţie cel puţin interesantă cu puţin timp înainte de ziua fatidică: 

“Vreau să trăiesc total, intens. Nu aş vrea niciodată să trăiesc parţial, în suferinţa unei boli sau a unei accidentări. Dacă s-ar întâmpla să am un accident, care la final să mă coste viaţa, sper că s-ar întâmpla instantaneu.”

Inexplicabil a fost şi impactul cu parapetul de beton de la San Marino Grand Prix din 1 mai 1994, parcă într-o proiecţie neagră a propriilor temeri. Timpul a încremenit a groază şi a căpătat o altă dimensiune pentru cei care au trăit momentul de la boxe, din public sau din faţa televizoarelor, aşteptând să îl vadă părăsind teafăr monopostul.

Vestea încetării sale din viaţă a căzut ca un trăznet, lasând în urmă furie, întrebări care încă aşteaptă răspunsuri şi admiraţie eternă pentru fani.

S-a întors acoperit de lauri acasă la Sao Paolo, asemeni unui erou naţional. Moştenirea sa însă depaşeşte graniţele timpului sau pe cele geografice.

Monumente, evenimente dedicate, obiecte promoţionale care îi poartă semnătura sunt si astăzi mărturia personalităţii sale totale.

Pentru că a preţuit calitatea vieţii conferite de educaţie, “Ayrton Senna Institute” sub comanda surorii sale, Viviane, investeşte în educaţia copiilor defavorizaţi şi duce mai departe valorile unui campion care, aşa cum l-a descris Frank Williams, managerul echipei sale, “nu a fost o persoană obişnuită. A fost un om mai special în afara maşinii decât în interior.”

Andreea Militaru este Guest Writer pentru life.ro şi dacă îţi plac poveştile ei scrise poţi citi Just Words, platforma pe care ei îi place să-şi aştearnă gândurile, ideile şi întâmplările.