Când durerea și suferința se transformă în putere. Povestea lui George, copilul premiant ce a fost abandonat de mamă la o vârstă fragedă: „Dacă mi-aș dori ceva, ar fi să ajung bine în viață”

Pe o uliță pietruită din Sascut, județul Bacău, locuiește George împreună cu tatăl lui.

George a fost printre premianții clasei a V-a C, iar tatăl lui este omul bun la toate din sat, pe care se bat cei care au nevoie de două brațe bune de muncă. Cu toate acestea, tatăl nu are un serviciu stabil, își câștiga traiul muncind cu ziua pe la unul și pe la altul.

Seara, când se întâlnesc acasă, George și tatăl lui se gospodăresc singuri, își prepară de mâncare, spală, calcă, dau cu aspiratorul și își povestesc unul altuia pățaniile de peste zi. În ochii lor se vede însă o mare tristețe.

Când George avea trei ani, mama lui a plecat într-o zi la serviciu și nu s-a mai întors. L-a căutat după un an când spera să obțină custodia copilului. Tatăl său nici nu a vrut să audă una ca asta, așa că s-a luptat ca un leu să-și păstreze copilul mult iubit. Dar trauma a săpat tranșee în sufletele lor și chiar dacă mai păstrează legătura cu mama, rana încă mai supurează.

Dar Dumnezeu nu-şi întoarce niciodată privirea de la cei curajoși și cu inimă mare. Așa că George a realizat că numai învățând va putea să răzbească în viață. Iar învățătura nu e grea pentru el, mai ales că aproape toată ziua stă singur și e nevoit să-și ocupe timpul cu ceva până se întoarce tatăl său de la muncă.

Citește și: Povestea copilului ce la 9 ani învață singur limba engleză și rezolvă cele mai complicate probleme la matematică. Cristian, copilul cu o minte sclipitoare a cărui tulburare comportamentală rămâne nediagnosticată

Vara aceasta și-a dedicat-o lecțiilor remediale de pe Naradix pentru că simte că școala online l-a vitregit de unele informații utile, dar și pentru că are un țel: „să ajung bine în viață, să am prieteni și locuri de muncă”.

Am vorbit și cu tatăl lui George, dar și cu dirigintele lui, în dorința de a realiza un portret cât mai complet și corect al acestui copil minunat.

Zaharia Costel Gabi, tatăl lui George

De când îl creșteți singur pe George?

Îl cresc singur de la vârsta de șase ani.

Ce s-a întâmplat atunci?

Mama lui a plecat la serviciu și nu s-a mai întors. A plecat în altă parte. Nu am știut nimic de ea și după o perioadă de timp l-a sunat și a zis că e plecată în Italia. El era mic, plângea… timp de vreo două luni și ceva a mai ținut puțin legătura cu el și după această perioadă a încetat să-l mai caute. După un an de zile m-a dat în judecată să-l ia pe George. Ne-am judecat mai bine de doi ani, după care eu l-am câștigat pe George. În prezent ține legătura cu el, are program de telefon duminica, la ora 7 seara, și îl poate vizita de Paște, de Crăciun și două săptămâni vara.

Atunci când a vrut să obțină custodia, nu ar fi fost mai ușor pentru dumneavoastră să-l dați?

Nu. El a fost singurul care… Pentru el m-am luptat. Dacă era să-l las, îl lăsam de prima dată. I-l dădeam, plăteam și eu, cum trimite ea, pensie alimentară și asta era. Dar eu am vrut băiatul. Îl iubesc mult.

El mai mult cu mine a crescut, nu cu ea. Am mai lucrat și eu, dar în special cu mine a crescut, de mic.

A fost plecată în Italia la un frate de-al ei, tot cu mine a stat… Dacă era o mamă, putea să-l ia de prima dată de când a plecat. A plecat, l-a lăsat și după un an și ceva l-a căutat.

Cum v-ați descurcat? Ați avut de muncă, cu ce bani l-ați crescut?

Am avut… Găsesc de muncă, nu zic nu. M-au mai ajutat și frații…

Citește și: Sebi și Alexandru, gemenii dintr-un sat din Bacău care, în ciuda suferinței de a-și fi pierdut tatăl în ziua de Crăciun, au luptat și au învățat să ajungă să îmbrace straiele preoțești

Ce munciți dumneavoastră?

Muncesc ocazional, unde găsesc. Am lucrat și în pădure, la exploatare, am lucrat și pe câmp, cât pot să duc, duc, când nu mai pot asta e…

La școală ați fost?

Am făcut doar opt clase, atât. I-am zis și lui să nu facă prostia mea. Să meargă să învețe, că pentru el învață, nu pentru mine.

Știți că e printre cei mai buni la școală?

Da, știu și mă mândresc.

Cum e George, cum l-ați descrie dumneavoastră?

Este o fire foarte timidă și retrasă. Nu e un băiat zăbăuc. Învață bine. I-am zis că nu e musai să fie premiant, dar nici pe ultimul loc. Să fie undeva la mijloc.

Dar el e premiant… 😀

Da, așa e, dar eu așa i-am zis.

Cum a fost anul acesta de pandemie? Ați avut dispozitivele necesare ca George să poată intra online la ore?

A fost mai greu, tabletă aveam dar nu era chiar așa bună, a trebuit să băgăm internet că nu aveam, se mai ducea la vecini să-și facă orele… Eu mai plecam la treabă, îl lăsam singur, seara îl întrebam dacă a învățat, mă mai uitam și eu pe caiete, dar materia care e în ziua de azi nu mai e cum era când eram eu elev. S-a descurcat. A fost mai greu la început cu internetul, după aceea nu a mai avut probleme.

Când mergeți la muncă, cu cine stă George?

Mai stă și singur acasă, dar se mai duce și la un prieten de-al meu. El e plecat în afară și pentru că are un cal mi l-a lăsat mie în custodie. Acolo stă. Are și el doi băieți și cu ei se mai duce. Bine, se duce mai mult pe seară. Restul timpului stă pe acasă. Se mai joacă pe telefon, se mai uită la televizor, când are de scris, scrie, când nu…

Sunteți și mamă și tată pentru George. Dumneavoastră faceți toate treburile în casă?

Strictul necesar. Mâncare, de spălat, curățenie… Mai face și el. Ne înțelegem. Îi zic: „eu plec la muncă, dai și tu cu aspiratorul…”. Şi face, înțelege.

---

George este elev în clasa a VI-a și este unul dintre premianții școlii

În ce clasă ești, George?

Sunt în clasa a șasea.

Ai terminat cu note bune la școală?

Da, am terminat cu note bune. Am fost printre primii din clasă.

Care e materia ta preferată?

Materia mea preferată este româna. Și matematica.

E ușor să înveți bine sau e greu?

E ușor să înveți. Și îmi place să învăț.

În anul acesta de pandemie ți-a fost greu?

Mi-a fost puțin greu în anul acesta pentru că am făcut și online și nu prea am înțeles.

Ai pierdut din materie?

Nu am pierdut multă materie, doar puțin.

Dar programul Naradix este foarte util pentru că te ajută la materii, să recuperezi. Vara asta o să intru pe Naradix și o să lucrez la matematică, română și la mai multe.

Citește și: Leonard, băiatul care a sfidat moartea și a ajuns unul dintre cei mai buni elevi din Barboși, învățând singur de pe patul de spital

Dar nu e mai ușor să te joci decât să înveți?

Este ușor și să te joci, dar și să înveți.

Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Când o să devin mare vreau să mă fac polițist.

De care polițist?

Jandarm.

Dar ai văzut tu vreun jandarm?

Am văzut jandarmul când am mai fost la Bacău și mi-a plăcut cum acționează.

Cum acționa? Povestește-mi și mie. E ca în jocuri?

Aproape ca în jocuri 😀

George, ce medie ai avut?

Eu am avut media 9,12.

Și la matematică?

La matematică am avut 9,50.

Cine te ajută pe tine să înveți? Tati?

Da, mă mai ajută tata și mai învăț și singur câteodată.

Dacă ai închide ochii acum și ai putea să-ți îndeplinești trei dorințe, care ar fi ele?

Dacă mi-aș dori ceva cel mai mult, ar fi să ajung bine în viață, să am prieteni lângă mine și să am locuri de muncă.

E așa important să ai loc de muncă?

Da, că nu ai cum să faci bani fără loc de muncă.

Dar legat de școală, de ce crezi că e important să înveți?

Școala e importantă ca să ajungi ceva în viață.

---

Temelie Dan, profesor de istorie și dirigintele lui George

Domnule profesor, ce clasă păstoriți dumneavoastră?

Sunt diriginte la clasa a VI-a C și, evident, dirigintele lui George.

Cum era George când a intrat în clasa a V-a?

Clasa a V-a e o clasă de tranziție. Clasa a V-a e o clasă în care cei mici sunt foarte emotivi, nu știu ce-i așteaptă. Sunt foarte, foarte timizi, iar mie îmi place să-i adun exact ca o cloșcă.

George este foarte cuminte, foarte liniștit, un copil extraordinar. Se vede că are o traumă ascunsă, se vede că suferă de ceva chiar dacă nu vorbește despre lucrurile acestea care sunt dureroase și greu te poți exterioriza când ești singur și când trăiești doar cu unul din părinți.

Cât de bine învață George?

Bine. Eu sunt foarte mulțumit de el. Are media 9,12. Cel puțin la mine, la istorie, dă dovadă de simț istoric, dă dovadă de întreprindere, curaj, răspunde, ridică mâna la fiecare oră. Eu sunt foarte, foarte mulțumit de el pentru că învață constant. Nu învață pentru note, nu învață pentru salturi, este foarte, foarte conștiincios.

Citește și: Gabriel, băiețelul de etnie romă al cărui mare vis a fost să primească o culegere de matematică și o căruță de lemne. Cum ajunge un copil cu opt frați și un singur părinte, fără nici un venit, as la matematică?

Cum e tatăl lui George în relație cu dumneavoastră?

Tatăl lui George e un tată model pentru mine. A avut mereu grijă de George, a fost la fiecare ședință cu părinții, de câte ori l-am sunat, a răspuns, am avut o colaborare extraordinară pe toate planurile. Întotdeauna a fost receptiv, de câte ori am avut nevoie de ceva, m-a sprijinit, când am vorbit ceva despre George, întotdeauna am găsit înțelegere, sprijin, am găsit o bază, ceea ce eu consider că înseamnă un părinte model pentru copilul său.

Cum a fost anul acesta de pandemie pentru George și pentru toată clasa dumneavoastră?

Pandemia ne-a zăpăcit pe toți, ne-a înnebunit pe toți, ne-a făcut să ne adaptăm, ne-a făcut să înțelegem frumusețea vieții, ne-a făcut să-i apreciem mai mult pe cei dragi.

Pentru copilașii mei mititei și drăgălași, pandemia a fost destul de dificilă. Au fost la școală aproape un semestru, apoi fiecare la el acasă, au avut, n-au avut instrumente, școala s-a chinuit să remedieze problema asta. Atât eu, cât și colegii mei, am încercat să facem cât mai atractive lecțiile pentru ca ei să fie prezenți, să învețe, să fie totul cât mai bine.

George a fost prezent cât a putut la toate disciplinele, a fost prezent cât a reușit să meargă internetul și cât a avut dispozitive. S-a adaptat bine. De fapt, copiii se adaptează mai bine decât noi, atâta doar că trebuie să găsim calea de comunicare care, online, este mai dificilă.

Citește și: Robert, copilul care a învățat să scrie și să citească abia în clasa a III-a, datorită tehnologiei: „Dacă înveți, poți să ajungi cineva. Dacă te joci pe afară, nu prea ajungi nimic”

În contextul acesta, vi se pare utilă platforma Naradix pentru copiii dumneavoastră, cât și pentru toți ceilalți aflați în situația lor?

Narada este un lucru extraordinar. Narada a venit în sprijinul copiilor și am să vă dau un exemplu: deși online făcusem totul ca la carte și eram mulțumit de mine, s-a întâmplat să am nevoie să le dau un test și pur și simplu notele au fost sub așteptările mele. Atunci mi-am dat seama că școala online este destul de dificilă. Narada vine fix în direcția asta, să-i sprijine pe copii să remedieze ce a rămas din urmă, să acopere golurile formate. Narada pentru mine a însemnat foarte, foarte mult, în special pentru acești copii minunați și pentru sprijinul pe care îl oferă.