fbpx

Căutare

Share this article

În fiecare an, pe 10 mai, în România este marcată Ziua Regelui, ziua în care Carol I a fost proclamat domnitor al Principatelor Unite, în 1866. Dar ziua are semnificaţii multe, toate extrem de importante. În 1877 ţara noastră îşi obţinea independenţa faţă de Imperiul Otoman, iar în 1881 principele Carol era încoronat drept primul rege al României. Vreme de 81 de ani, până în 1947, odată cu venirea comuniştilor la putere, aceasta a fost Ziua naţională a României.

Cum a ajuns Carol I domnitorul Principatelor Unite

În 1866 situaţia devenea tot mai complicată în şi pentru România. Alexandru Ioan Cuza fusese detronat pe 11 februarie, iar ţara era condusă de o Locotenenţă Domnească formată din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu şi Nicolae Haralambie. România fusese însă recunoscută de Turcia numai pe perioada domniei lui Cuza, aşa că era esenţial ca ţara noastră să fie condusă de un monarh din Europa Occidentală, având conexiuni puternice cu Franţa şi Germania, care să ţină la distanță conducerea de la Istanbul. Ion C. Brătianu a fost cel trimis la castelul de la Sigmaringen să pledeze în favoarea preluării conducerii de către un membru al familiei de Hohenzollern, iar negocierile au durat câteva săptămâni.

Principele Carol, ofiţer în armata Prusiei, avea nevoie însă de acceptul împăratului Napoleon al III-lea şi al regelui Prusiei, Wilhelm I. Se înrudea cu 2 dintre cei mai importanţi lideri europeni de la acel moment, iar aprobarea şi sprijinul lor erau vitale pentru misiunea pe care se pregătea să şi-o asume. Le-a primit, aşa că a pornit spre România la sfârşitul lunii aprilie, în secret şi cu un paşaport fals, pentru că trebuia să traverseze Austria, iar cum Prusia şi Austria erau atunci în război, risca oricând să fie arestat.

Emoţia prinţului crescu văzând mişcarea uriaşă din marea hală a gării plină de soldaţi. Învelit în manta, cu sacul de călătorie în mână, ajunse nesupărat la ieşire, deşi a trebuit să treacă de mulţi generali austrieci, dintre care pe unii îi cunoştea foarte bine din campania din 1864, din Silezia, unde fuseseră aliaţi. – extras din Memoriile Regelui Carol I al României de un martor ocular

A traversat Elveţia, Austria, Slovacia, Ungaria, apoi a ajuns cu vaporul la Turnu Severin. Aici, căpitanul vasului, austriac, când a văzut că cel care călătorea sub numele de Karl Hettingen voia să coboare, i-a atras atenţia că biletul său este pentru Odesa, deci mai are ceva vreme de mers. Principele i-a spus că stă doar câteva minute, timp în care Ion C. Brătianu, aflat deja pe mal, urcă rapid înapoi pe vapor, smulge bagajul lui Carol I şi îl grăbeşte să meargă pe uscat. Acela ar fi fost şi momentul în care căpitanul ar fi realizat cine era, de fapt, călătorul: „Pe Dumnezeul meu dacă ăsta nu a fost prinţul de Hohenzollern.”

Pe 10 mai 1866 Carol I a intrat în Bucureşti, această dată fiind considerată din acel moment începutul domniei sale, cea mai lungă din istoria noastră. În aceeaşi zi a şi depus jurământul, în faţa deputaţilor şi reprezentanţilor Bisericii.

Punând picioarele pe acest pământ am şi devenit român. Cetăţean azi, mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăşi cu dumneavoastră soarta cea bună ca şi cea rea. – Carol I, la depunerea jurământului ca domnitor al Principatelor Române

Foto: lectiadeistorie.ro

Omul care a obţinut independenţa României cu arma în mână şi a transformat-o într-un stat modern

Primul lucru de care s-a ocupat a fost legătura cu Turcia, îndepărtând riscurile unei noi ocupaţii. A numit un nou consiliu de miniştri şi a cerut elaborarea primei Constituţii a României, ţara devenind astfel monarhie constituţională.

A fost apoi preocupat de construcţia de căi ferate, inexistente la acel moment pe teritoriul României. În mai puţin de 3 ani de la venirea sa la conducere erau inaugurate prima rută, Bucureşti – Giurgiu şi prima gară, Filaret. Gara de Nord a fost inaugurată în 1872, iar reţeaua de căi ferate a României s-a extins extrem de rapid în acea perioadă. Carol I a fost cel care a făcut reforme reale, menite să transforme statul român într-unul modern şi independent.

În acelaşi timp a pus mare preţ pe pregătirea şi dotarea armatei române, lucru ce avea să aducă nu cu mult mai târziu şi roadele. În 1876 trupe turceşti au ucis câteva mii de ţărani bulgari la Batak, provocând Rusia să intervină. Teama că această intervenţie se va trasforma într-o ocupaţie, a dus la negocieri aprinse care urmăreau asocierea Armatei române cu cea rusă. Aşa a început, practic, Războiul de independenţă, condus chiar de către Carol I.

Totul pentru ţară. Nimic pentru mine. – Carol I

Pe 10 mai 1877 Senatul României vota proclamaţia de independenţă faţă de Imperiul Otoman, iar un an mai târziu, în iulie 1878 Independenţa României era confirmată la Congresul de la Berlin. 4 ani mai târziu, tot în data de 10 mai, avea loc încoronarea drept rege al României, iar modernizarea ţării a devenit tot mai rapidă.

S-au construit mii de kilometri de cale ferată, s-au pietruit zeci de mii de drumuri, în 1895 a fost inaugurat podul Anghel Saligny de la Cernavodă, iar exporturile au crescut de la un an la altul. Tot Carol I a reuşit să redea României Dobrogea, în urma Războiului de Independenţă, iar mai târziu, Cadrilaterul. Academia Română şi Banca Naţională a României au fost întemeiate tot în timpul său, iar leul, moneda naţională, a fost creat şi el.

Foto: ziarulunirea.ro

Şi-a ales un moştenitor care să-i ducă reformele mai departe

Căsătorit cu Elisabeta de Wied din 1869, Carol I a avut un singur copil, pe Maria. Fetiţa a murit însă de scarlatină la vârsta de numai 4 ani, iar regina a pierdut apoi toate sarcinile. Se punea însă probema moştenirii, menită să păstreze tot ce construise în aproape o jumătate de secol de domnie, aşa că regele l-a ales să-i urmeze la tron pe nepotul său de frate, Ferdinand. Şi i-a lăsat nu doar tronul, ci şi credinţele lui faţă de popor şi pământul pe care trăia.

Aici nu e o mână de barbari, care să trebuiască a fi ridicaţi de o dinastie energică şi inteligentă la rangul naţiunilor civilizate, ci un vechi şi nobil popor care-şi are locul, deşi pe nedrept necunoscut, în istoria lumii. – Carol I

Foto: europafm.ro

Carol I s-a stins din viaţă la vârsta de 75 de ani, pe 27 septembrie 1914, la Castelul Peleş şi a fost înmormântat, aşa cum a cerut, la Curtea de Argeş.

Citeşte şi: Regele Mihai: Drumul către casă. Documentarul care promite să scoată la suprafaţă lucruri neştiute despre viaţa regelui Mihai – LIFE.ro
Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO