Cât de actuală mai este clasificarea vinurilor din Bordeaux?

Clasificările din lumea actuală a vinului sunt, de cele mai multe ori, rezultatul unor succesiuni de evenimente istorice, nu au toate un numitor comun şi, mai ales, sunt foarte diferite de la o regiune viticolă la alta.

Clasificarea oficială din Bordeaux 1855

Acest clasament este în continuare unul de referinţă, chiar dacă el pare la fel de anacronic ca, să zicem, sistemul electoral din Statele Unite, gândit pe vremea diligenţelor trase de cai şi a locomotivelor cu aburi.

E bine de înţeles că sistemul de clasificare din Bordeaux a apărut chiar în anul în care a avut loc Expoziţia Universală de la Paris din (evident) 1855, la cererea Împăratului Napoleon al III-lea, care dorea să prezinte Franţa ca o mare putere agricolă. Pentru a se putea lăuda cu cele mai bune vinuri bordoleze, împăratul a cerut Camerei de Comerţ din Bordeaux să identifice cele mai scumpe vinuri din regiune. Cu alte cuvinte, în 1855, clasificarea s-a făcut exclusiv după criteriul de preţ, echivalent pe atunci (atenţie!) cu cel de calitate:

• Premiers Crus: peste 3000 Franci Francezi (vechi)/baric
• Deuxièmes Crus: între 2500 şi 2700 FF/baric
• Troisièmes Crus: între 2100 şi 2400 FF/baric
• Quatrièmes Crus: între 1800 şi 2100 FF/baric
• Cinquièmes Crus: între 1400 şi 1600 FF/baric

La momentul alcătuirii clasificării, doar vinurile din Medoc (rive gauche) erau cu adevărat cunoscute pe plan internaţional şi aveau, în consecinţă, preţuri mari. Vinurile din Saint-Emilion şi Pomerol (rive droite) erau, pe atunci, mult mai ieftine şi relativ necunoscute. Astfel, doar 60 de vinuri din Medoc s-au regăsit în acest clasament cu 5 grupe de preţ, cu excepţia lui Haut-Brion care avea o imensă notorietate şi a fost încadrat la “Premier Grand Cru Classé”, cu toate că se afla în Pessac-Léognan (regiunea Graves, tot pe malul stâng). Clasamentul din 1855 a ierarhizat şi vinurile licoroase din Sauternes, ocazie cu care, pentru celebrul Yquem, s-a inventat rangul de “Premier Grand Cru Supérieur”, anume pentru a-l diferenţia de celelalte “Premier Cru”.

În zilele noastre, însă, lucrurile s-au schimbat mult. Proprietăţile viticole au evoluat în funcţie de nenumăratele operaţiuni de vânzare-cumpărare la care au fost supuse, unele parcele au fost prost exploatate, în timp ce altele au fost mult îmbunătăţite de proprietari ambiţioşi. În marea lor majoritate, vinurile din categoria “Premiers Crus” au rămas la acelaşi nivel de calitate, însă în zona “Deuxièmes Crus” unele vinuri nu mai sunt ce au fost cândva, iar altele, din contră, au început să rivalizeze cu cele din categoria “Premiers Crus”.

Alte clasificări din Bordeaux: Saint-Emilion, Pessac-Léognan, Crus Bourgeois

Este limpede că, în prezent, sistemul de clasificare din 1855 nu mai este suficient nici măcar pentru Medoc, cu atât mai mult pentru tot ansamblul regiunii Bordeaux. Astfel, regiunile Saint-Emilion şi Pomerol (rive droite) fac vinuri de notorietate mondială, dacă ne gândim doar la celebrul Pétrus, cel mai scump vin din Bordeaux.

Pe malul drept al estuarului, mica şi prestigioasa apelaţie Pomerol (780 ha) n-a simţit niciodată dorinţa de a crea un clasament. În schimb, marele său vecin Saint-Emilion (5400 ha) a simţit nevoia să pună în ordine multitudinea de producători din zonă. Astfel, din 1954, vinurile din Saint-Emilion sunt clasate în “Grands Crus Classés” A sau B şi “Grand Crus Classés”.

Pe malul stâng, în Graves, s-au distins şi alte vinuri în afară de Haut-Brion. Astfel a apărut clasamentul de vinuri din Graves din 1959. Întâmplător sau nu, toate vinurile din acest clasament provin din Pessac-Léognan, aparent cel mai bun terroir din Graves.

Nu în ultimul rând, pentru toate vinurile din Médoc care au rămas în afara clasamentului din 1855 şi a căror calitate merita totuşi o recunoaştere, a fost creată, în 1932, categoria “Cru Bourgeois”. Asta n-a făcut deloc lucrurile mai simple pentru amatorii de vin, deoarece cam 44% din producţia din Medoc a ajuns să fie încadrată la “Cru Bourgeois”.

De la Expoziţia Universală din 1855 şi până în epoca actuală, a internetului, schimbările în ceea ce priveşte obiceiurile de consum al vinului cât şi a modului cum poate fi el ierarhizat sunt atât de mari încât ne întrebam, pe bună dreptate, ce relevanţă mai poate avea un clasament din 1855. Este el doar o expresie a tradiţionalismului extrem din lumea vinului, sau e doar o metodă eficientă şi subtilă de a determina consumatorul să scoată din portofel mai mulţi bani decât, poate, ar fi normal? Iată o întrebare deschisă la care orice amator de vin ar merita să reflecteze.