Căutare

Share this article

Probabil nu există pământean care să nu fi tropăit măcar o dată de nerăbdare din picioare la afişarea pe micul sau marele ecran a celebrului cadru de început al filmelor Disney. Cei mici primesc bucurie în cea mai pură formă la întâlnirea cu personajele preferate, iar adulţii găsesc pretextul perfect de a se întoarce în timp, de a regăsi fericirea din lucrurile simple. În plus, o călătorie la Disneyland poate echivala cu un câştig generos la loterie în ochii multora.

„Capul răutăţilor” pentru aceste trăiri a fost Walt Disney, americanul cu zâmbet de Hollywood care a creat un univers magic în care părinţii şi copiii să poată pătrunde împreună.

L-am „investigat” puţin pe maestru şi astăzi vă povestesc şi vouă ce mi-a hrănit curiozitatea.

Walt se naşte la Chicago, fiind al patrulea dintre cei cinci copii ai unei familii în asemenea măsură de modeste încât eroul nostru era nevoit să livreze în jur de 1.300 de ziare pe zi pentru a susţine nevoile casei. Îşi petrece o parte a copilăriei la o fermă din Missouri, moment în care demonstrează un deosebit talent la desen, reproducând fidel… caii unui vecin. Viaţa austeră de timpuriu nu face decât să-l călească, determinându-l să afirme mai tărziu că „toate visele tale pot să devină realitate dacă ai curajul să le urmezi”.

La 16 ani, tânărul rebel decide abandonarea liceului şi înrolarea în armată, dar pe considerente de vârstă este respins, ceea ce nu îl împiedică să ajungă şofer de ambulanţă pentru Crucea Roşie tocmai în Franţa. Nu este tocmai întâmplător, pentru că numele său era iniţial D’Isigny, doar ulterior devenind arhicunoscutul Disney.

De la 19 ani când deschide prima sa companie de producţie, iar primul studio îl amenajează improvizat într-un garaj, Walt trece printr-un faliment şi înaintează perseverent în a-şi urma visul.

Îi dă naştere lui Mickey Mouse, care în ciuda notorietăţii sale nu a fost primul personaj desenat de Disney, înaintea sa fiind mai puţin celebrul Oswald The Lucky Rabbit. Şoricelul care şi astăzi face deliciul tuturor este botezat în primă fază Mortimer, dar soţia îl convinge pe autor că este un nume prea pompos pentru un personaj atât de drăgălaş. Walt îi rămâne loial lui Mickey, împrumutându-i vocea sa timp de 19 ani, chiar şi atunci când lansează primul lung metraj animat în 1937 – „Albă ca Zăpada şi cei Şapte Pitici”. Producţia se bucură de un imens succes, încasând în primul an de difuzare echivalentul de azi a 134 milioane de dolari.

O bună parte dintre viitoarele sale filme animate care i-au pecetluit renumele, dintre care „Pinocchio” sau „The Jungle Book” par a urma un tipar nu tocmai obişnuit: lipsa figurii materne. Există totuşi o explicaţie pe care nu mulţi o cunosc. Ajuns mai mult decât stabil financiar, Disney le oferă în dar părinţilor săi o casă confortabilă. O pierdere de gaze şi o echipă trimisă de fiu să remedieze situaţia puţin prea târziu se soldează cu intoxicaţia mamei cu monoxid de carbon, ceea ce îi va aduce acesteia sfârşitul. Episodul dramatic îi provoacă un complex de vinovăţie pentru tot restul vieţii.

Ca o compensaţie a lipsurilor din copilărie şi a pierderii celei care i-a dat viaţă, Walt înscrie propriul record: este câştigătorul a 22 de premii Oscar şi cel care este nominalizat de 59 de ori la supremul trofeu, ceea ce îl face chiar şi astăzi de neegalat. Nu era de mirare pentru o persoană cu o mentalitate de învingător ca a sa, el însuşi susţinând că „diferenţa dintre a câştiga şi a pierde este de cele mai multe ori a nu renunţa”.

Nici la copilărie pare a nu fi renunţat în totalitate: era pasionat într-o manieră fanatică de trenuri, ajungând chiar să construiască o mică linie ferată, complet funcţională, în spatele casei sale din Los Angeles. Bucuria împărtăşită de fiicele sale îl determină să hotărască a construi încă una la Disneyland, proiectul său suprem de entertainment familial, pe care îl deschide în 1955. Şi astăzi există apartamentul integral conservat al acestuia, cu acces secret, undeva pe domeniul mirificului parc de distracţii. O lampă veşnic aprinsă simbolizează prezenţa permanentă a lui Walt.

Protagonistul nostru era departe de a fi o persoană obişnuită. Chiar şi pe patul de moarte, ţintuit de un cancer pulmonar, îşi scrie ultimele cuvinte parcă doar pentru a orchestra o nouă controversă: „Kurt Russell”, semănând nedumerire atât pentru familie cât şi pentru copilul-actor la acea vreme, un „ilustru” necunoscut ce tocmai semnase un contract cu Studiourile Disney.

Cu toate că s-a întâmplat să apară diverse teorii care susţineau că a fost criogenat, urna cu cenuşa lui Walt Disney este închinată liniştii în Forest Lawn Memorial Park.

Ca un sigiliu etern peste bijuteriile cinematografice şi mirajul domeniului Disneyland, astăzi, undeva departe în Univers, o mică planetă îi poartă numele. 4017-Disneya a fost descoperită în 1980 de către o astronaută sovietică, primind atunci botezul numelui unui veritabil artizan de emoţii.

Personajele sale nu numai că nu îmbătrânesc, dar sunt ca acea piesă de vestimentaţie care va fi mereu la modă, râvnită de cei care vor să bifeze la sigur elementul „stil”. Pe de altă parte, studiourile ce au primit solemna misiune de a ţine viu talentul său de neatins nu au altă variantă decât aceea de a ne aduce câte o felie gustoasă de copilărie.

Aşadar, Walt’s next? 

Andreea Militaru este Guest Writer pentru life.ro şi dacă esti curios să o cunoşti mai bine, poţi încerca Just Words, platforma pe care continuă să-şi aştearnă gândurile, ideile şi întâmplările.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO