Anca Petrescu este arhitecta care a transformat în realitate un proiect monumental. Clădirea pe care a imaginat‑o a devenit simbolul puterii politice din România. Avea doar 28 de ani când a câștigat concursul pentru proiectarea Casei Republicii. Astăzi, această construcție este cunoscută drept Palatul Parlamentului sau Casa Poporului. Tot ea a fost numită arhitect‑șef al celui mai mare edificiu administrativ din lume. Viziunea, determinarea și forța sa au marcat o epocă întreagă în arhitectură. Iar destinul ei a fost la fel de spectaculos și complex precum clădirea care i-a definit cariera.
Cine a fost Anca Petrescu: rădăcini solide în Sighișoara
Mira Anca Victoria Mărculeț s‑a născut pe 20 martie 1949, în Sighișoara. Provenea dintr‑o familie cu vocații puternice. Tatăl său, Traian Petrescu, era medic chirurg și director de spital. Mama era profesoară. Din cauza convingerilor anticomuniste ale tatălui, acesta a fost arestat de mai multe ori. Aceste experiențe au marcat profund copilăria Ancăi și i-au influențat valorile. Mai târziu, avea să rămână una dintre puținele persoane din sistem care nu a devenit membră de partid.
Anca Petrecu a fost elevă la liceul german „Joseph Haltrich”, unde și-a cultivat pasiunea pentru precizie și ordine. Aceste valori aveau să definească mai târziu stilul ei arhitectural. În 1973, a absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București. Lucrarea sa de diplomă propunea un ansamblu urbanistic pe Dealul Arsenalului – locul unde avea să fie construită Casa Poporului. Îndrumătorul său, academicianul Octav Doicescu, i-a remarcat de timpuriu talentul și spiritul inovator.
Concursul câștigat și începuturile îndrăznețe
În urma cutremurului din 1977, Ceaușescu a depus eforturi de sistematizare a centrului Capitalei. În 1980, a lansat un concurs la care au participat 17 echipe, printre care se număra și echipa profesorului Arhitect Octav Doicescu. Dar proiectul Ancăi, bazat pe tema diplomei, i‑a captat atenția liderului – chiar dacă ea era considerată o tânără promițătoare, dar neexperimentată. „Nu am crezut nicio clipă că o să aleagă proiectul meu…“, spunea aceasta, amintind umilitatea și modestia cu care a reacționat la veste.
La începutul anilor ’80, ea devine arhitect‑șef al proiectului și coordonează un colectiv de 150 de arhitecți. Deși viziunea îi aparținea în exclusivitate, implementarea depindea de un grup extins. Acest rol a dat naștere unei colaborări complexe și studii continue, menținute până în 2013.
Șantierul uriaș: Casa Poporului prinde viață
Piatra fundamentală a fost pusă pe 25 iunie 1984. Începând din 1980, militari și civili au demolat peste 7 km² din centrul Bucureștiului – inclusiv Mănăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc și alte obiective de patrimoniu – și au relocat circa 40.000 de oameni.
Clădirea a fost definită de dimensiuni impresionante: 270 m în lungime, 245 m lățime și 84 m înălțime, cu un volum de 2,55 milioane m³ – rezultând astfel cea mai grea clădire civilă din lume și a doua ca suprafață administrativă, după Pentagon.
Materialele au fost aproape în totalitate românești: 1 milion m³ de marmură, 700.000 tone de oțel, 3.500 tone de cristal, 900.000 m³ lemn național și 220.000 m² covoare. Munca a mobilizat 20.000 de muncitori pe cele trei schimburi, timp de peste 7 ani.
Anca Petrescu, provocări și controverse: eforturi uriașe, preț uman imens
Construcția s‑a întins până în 1997, dar ultimele finisaje – mai ales interioarele și structura – au durat până în 2013. În tot acest răstimp, muncitorii au muncit sub risc permanent, iar unii au murit pe șantier – sunt tragediile invizibile ale proiectului. Anca însăși a asistat la un astfel de accident, când o tânără s‑a prăbușit zeci de metri și nu a mai putut fi salvată.
Subteranul clădirii ascunde două buncăre antiatomice și tuneluri de evacuare – nu o legendă urbană, ci parte din proiectul tehnic, spune arhitecta.
O carieră impresionantă: proiecte internaționale și angajare politică
Între 1980 și 2004, Anca Petrescu a condus proiectul Palatului Parlamentului. Între timp, a semnat peste 350 de articole și interviuri pe teme de arhitectură, atât în România, cât și în plan internațional.
După 1989, a lucrat în întreaga lume: Dubai, Miami, Paris, Maroc. A strâns o avere importantă și a achiziționat case în București, Sighișoara, Paris și München. În 1993, s‑a întors în România și a fondat firma „Anca House SRL”, reluând activități la Palatul Parlamentului până în 2013.
Între 2004 și 2008, a fost deputat de Mehedinți din partea Partidului România Mare (PRM) și vice‑președinte al Comisiei pentru Politică Externă. În 2005, a candidat – fără succes – la Primăria Capitalei.
Citește și: 10 mituri despre comunism – egalitate, gratuitate și modernitate: adevărat sau fals
Anca Petrescu: stil arhitectural și viziune estetică
Anca Petrescu a comparat clădirea cu Palatul Buckingham și Versailles – un amalgam eclectic, bogat în simboluri. Criticii au ajuns să numească stilul ei comparabil cu „mini‑Phenian”, o expresie a stilului socialist‑realist.
Sfârșitul prematur și legalități postume
Pe 5 august 2013, Anca Petrescu a suferit un grav accident rutier lângă Timișoara. A intrat în comă în septembrie și a murit pe 30 octombrie la Spitalul Floreasca. Avea 64 de ani.
După moarte, familia a inițiat procese pentru drepturile de imagine ale Casei Poporului, iar în 2016 instanța a interzis folosirea imaginii clădirii în scopuri publicitare.
Moștenirea lăsată de Anca Petrescu
- Inovație arhitecturală: Casa Poporului rămâne un punct de referință global pentru dimensiunile sale și simbolismul construcției civice.
- Curaj artistic: o femeie tânără, în plin regim totalitar, care și‑a susținut viziunea și a condus cel mai complex proiect al epocii.
- Spirit activ civic și politic: visul de libertate și expresie i s‑a reflectat și în activitatea parlamentară post‑revoluție.
- Drept de imagine: în 2016, familia a obținut controlul asupra utilizării imaginii Casei Poporului pentru publicitate.
De ce contează Anca Petrescu astăzi
Casa Poporului este azi sediul Parlamentului, un muzeu cultural și o atracție turistică. Vizitatorii văd o clădire explicată de realitate, dar imaginată de o femeie vizionară într‑o perioadă în care chiar și bărbații ar fi fost înăbușiți. Efigia ei strălucește într‑un spațiu enorm și controversat, la fel cum ideile despre arhitectură, libertate și atitudine față de trecut și viitor ies la suprafață.
Citește și: Cine a fost Mărioara Godeanu: piramida de la Piteşti, mumii şi minuni
Anca Petrescu a fost mai mult decât arhitect: a fost o pionieră care a îndrăznit să proiecteze și construiască simbolul unei epoci, dar și al schimbării, în perioada comunistă românească. Opera și destinul ei inspiră discuții despre putere, responsabilitate și rolul indivizilor în clădirile istoriei. Impactul său continuă să reverbereze – indiferent de critica criticilor, de controversa ce s‑a agățat de Palatul Parlamentului și de memoria publică.
