Cine este Camelia Vețeleanu, finanțista care a creat lanțul de creșe Le Carroussel plecând de la un proiect cu doar doi copii - LIFE.ro
Mergi la conținut

Cine este Camelia Vețeleanu, finanțista care a creat lanțul de creșe Le Carroussel plecând de la un proiect cu doar doi copii

Camelia Vețeleanu este o mamă care, în urmă cu șase ani, a început să caute o creșă de limbă franceză pentru fiica ei.
Share this article

Camelia Vețeleanu este o mamă care, în urmă cu șase ani, a început să caute o creșă de limbă franceză pentru fiica ei. Nu a găsit, iar de aici a pornit procesul: după patru luni în care a funcționat cu doi copii într-o casă pregătită să primească de 20 de ori pe-atât, a ajuns acum să deschidă al treilea sediu Le Carroussel.

Cum a pornit povestea Le Carroussel?

Eu sunt economist ca formare și am lucrat destul de mult timp în Renault, iar un an în care soțul a primit o slujbă în Franța, ne-a determinat să ne mutăm acolo, împreună cu copilul nostru, Luca. Iar Luca a intrat în sistemul public de învățământ de acolo.

Așa am descoperit un sistem în care copilul meu s-a adaptat foarte ușor și îi plăcea să meargă la grădiniță, chiar dacă el nu era vorbitor de limba franceză. Eu, ca mamă, am avut parte de un parteneriat cu echipa de acolo, și am căpătat liniștea de care aveam nevoie pentru a mă putea ocupa de cel de-al doilea copil. Iar liniștea asta venea după ce am văzut cum Luca „înflorea” în acest nou spațiu. Luca era sigurul român dintr-o comunitate 100% francofonă, dar s-a adaptat imediat și a fost integrat de colegii și educatoarele lui.

După ceva timp a trebuit să ne întoarcem în România, eram, de data asta, patru fiindcă apăruse și Caroline pe lume, așa încât m-am trezit din nou în situația de a căuta creșă pentru fetiță. Cu Luca lucrurile au fost mai simple, pentru că el a fost integrat foarte simplu în școala franceză.

Văzusem în Franța cât de importantă este prezența în comunitate a copilului, așa că nu am vrut să caut o bonă, deci am început să caut creșă. Locuiam în zona Floreasca, dar am căutat în toată aria un spațiu în care copilul să fie bine. Nu sunt deloc un om pretențios, îmi plac lucrurile simple, dar cel mai importat este ca cel mic să se simtă bine și să revină cu drag.

Ce ai găsit?

Am găsit creșe în limba română, nu exista nici măcar un sistem bilingv, iar noi eram deja orientați spre limba franceză, dar nu am găsit nimic mulțumitor. În plus, îmi doream mult să stau lângă ei, așa încât am decis să demisionez și să încerc să încep ceva ce ar putea acoperi această nevoie pe care o identificasem: un spațiu de educație preșcolară în limba franceză.

Am luat-o de la zero, ca orice consultant care se pregătește foarte bine înainte de a ajunge în fața clientului: am terminat un curs de formare chiar în Franța, pentru a descoperi care sunt cerințele din punct de vedere legal, sanitar, de procedură. Voiam să cunosc foarte bine ambele sisteme: să fiu conștientă și de restricțiile, mult mai aspre în Franța, ale sistemului de acolo, fiindcă voiam ca el să ne guverneze ca filozofie.

Ce ai învățat?

Concret: de ce ai nevoie pentru un dormitor, care sunt materialele cele mai bune din punct de vedere didactic sau pentru atelierele educative.

Modelul pedagogic pe care îl propunem noi este bazat pe cel francez, care este unul clasic, destul de rigid, fără a apela la metodele alternative: Waldorf, Montessori. Noi am observat că dacă introduci în acest sistem rigid o serie de metode prin care copilul ajunge în centrul acțiunii, el își creează munca, observă și analizează rezultatele muncii lui, apare și impactul asupra învățării. Cu siguranță, metodele pe care noi le-am introdus, atunci când copilul devine centrul acțiunii, au adus rezultate mult mai bune și mai rapide decât atunci când profesorul, educatorul vine în fața lui și îi prezintă mai multe activități.

Dincolo de aceste metode, avem detaliile pragmatice: vopseaua pentru pereți este ecologică, parchetul este antialergic, nu folosim mochetă, fiindcă ea atrage bacterii, mobila este adusă de un furnizor din Franța, materialele (jucăriile) să fie din lemn și testate pentru o interacțiune sănătoasă cu copiii. Iar în Franța există un protocol foarte clar pentru aceste lucruri și toată lumea știe exact de ce are nevoie.

Cum te-ai impus pe piața din România?

Încet-încet, cu încredere și multă muncă. Le-am luat cum au venit și fiecare etapă a fost o nouă provocare constructivă.

Spune-mi primele cele mai dificile obstacole!

Cel mai greu a fost să convingem că avem un proiect pedagogic, pentru că atunci când intri într-o grădiniță și vezi doi copii este destul de greu să pleci convins că totul este ok acolo.

Apoi, să ai echipa care să reziste și care să construiască alături de tine. Foarte puțini sunt cei care vin să construiască împreună cu tine. Așa încât au fost necesare prietenii, au fost necesare recomandările.

Cine au fost primii doi copii?

Întâi de toate, fiica mea. Ea a fost și motivul deschiderii. Iar o dată cu Caroline a venit și copilul celei mai apropiate prietene ale mele. Am rezistat așa patru-cinci luni așa.

Și cum e să conduci o grădiniță în care ai doar doi copii?

(râde) Mi-aș fi dorit să fie o perioadă mai scurtă. Pe de altă parte, vorbim și de multă mobilizare aici. Trebuie să depășești un anumit prag și cumva nu m-am gândit nicio clipă că voi rămâne doar cu doi copii.

Am rezistat atâtea luni, într-o casă închiriată, mare, amenajată până la ultimul etaj, pentru a primi 40 de copii, de fapt. Dar nu am gândit nicio clipă să închid. Îmi frământam mintea cum să fac să depășesc acest prag de doi.

Știam că e nevoie de așa ceva și știam că nu există ofertă de acest concept: un proiect educațional exclusiv francofon.

Asta înseamnă că de la femeia de serviciu, la educatoare, toată lumea trebuie să știe franceză.
Femeia de serviciu nu trebuie să știe, e greu de găsit așa ceva, dar trebuie și o ajutăm să învețe. Colegii sunt săritori, majoritatea sunt nativi, așa încât dacă vrei să înveți, poți să o faci.

Pentru mine este important să punem bazele unui copil de la o vrâstă fragedă. Cum o facem? Îl plasăm într-un mediu în care își dezvoltă competențele lingvistice, autonomie, interacțiune, deschiderea față de alte culturi.

Cum s-a spart acest cerc vicios al celor 2 copii?

Ne-am făcut cunoscuți, știam că publicul meu este în comunitățile atinse cumva de francofonie. Așa că am început să interacționez cu diverse asociații, să prezint proiectul și acum am ajuns deja să deschidem al treilea sediu în zona Nordului.

Share this article

Citește mai multe


Creșterea taxelor | Ce se întâmplă cu banii de pensii ai românilor și cu investițiile la bursă
Cu investiții totale de 23,5 mld. lei pe bursă – adică aproape un sfert din banii de pensii private ai românilor – fo...
Creșterea taxelor | Biriș pune punctul pe ”i”: Pierdem miliarde din PNRR sau supărăm mediul de afaceri?
Pus în fața unui deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul României are în prezent de ales: crește impozitele ș...
Cum se simte oboseala cauzată de cancer. Apare aproape în toate tipurile de neoplasme avansate
Cum se simte oboseala de la cancer? Oboseala este un simptom comun al cancerelor avansate, însă acest tip de oboseală...
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu Sectorul fu...
Animalul de companie are o respirație urât mirositoare? Iată câteva cauze
Nimic nu se compară cu afecțiunea câinelui, cu excepția cazului în care animalul de companie are un caz grav de halit...
Cum dansează pe manele mireasa lui Oțil și nașa Roxana Ionescu. Ramona Olaru și Diana Munteanu, campioane și ele
Dani Oțil și Gabriela Prisăcariu au făcut cununia religioasă duminică, 30 iulie, la 2 ani de când au devenit soț și s...
Spune-le și altora