Claudiu Mirescu este anatomopatologul care are mai mult decât un nume în spatele unei parafe. El este cel care diagnostichează un pacient, fără a-l cunoaște.
În laboratorul său are sute de lamele în care sunt scrise poveștile oamenilor care ajung la medici.
În ultimii ani, anatomopatologii au ieșit la lumină și au început să comunice mai mult cu clinicienii și chiar direct cu pacienţii.
Claudiu este doctor în biologie, absolvent al Universităţii de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, absolvent al Facultăţii de Biologie și Geologie din cadrul Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, colaborator al unor reţele naţionale și locale de laboratoare de top din România și administratorul unor proiecte medicale private.
În copilărie se visa IT-ist, însă după prima săptămâna din clasa a IX-a a știut că că va deveni medic. Specializarea aleasă a devenit ușor o chestiune de timp. Profesorul de anatomie patologică pe care l-a întâlnit în anul III de facultate este cel care i-a insuflat curiozitatea pentru acest departament.
Momentan este medic, profesor și antreprenorul care aduce inovație ptin telemedicină.
Claudiu Mirescu: „Sunt recunoscător pentru faptul că mama mea a fost unul dintre primii IT-iști din România”
Cine este Claudiu Mirescu?
Mă provoci din prima la sinceritate. În general, de la mine se doresc lucruri pe care le pot furniza în funcție de rolurile pe care le joc, respectiv medic și antreprenor. Întrebarea asta mă face oarecum să revin la bază, înainte de aceste roluri. Este greu să sumarizăm, însă dacă ar fi să o facem, Claudiu este un om care dorește să facă bine.
Ai spus medic și antreprenor. Care sunt procentajele celor două?
Sunt strâns intricate. Cele două nu sunt sertare diferite, ci sunt, dacă vrei să ne imaginăm, ca un ghem de ață pe care găsim sectoare din medicină, din atreprenoriat, iar atunci când facem ghemul, toate suprapuse mă creează pe mine. Sunt 50-50 ele două.
Ce te visai atunci când erai mic? Din copilărie a plecat vocația spre medicină?
Sunt recunoscător pentru faptul că mama mea a fost unul dintre primii IT-iști din România, iar asta înainte de a exista această noțiune, sau de a se ști ce sunt IT-iștii, lucrând cu generații de calculatoare. Vorbim de calculatoare care erau cât dulapul, cu cartele magnetice, benzi și mijloace de stocare pe care nu ni le putem acum imagina. Totul, până la pc-urile actuale. Am crescut fiind martor la evoluția calculatorului și a internetului, iar acum ca să-ți răspund ție la întrebare, eu îmi doream să lucrez în domeniul acesta. Din acest motiv am mers la liceu, la profil real, matematică-informatică, intensiv informatică, unde, practic, dacă nu eram la școală pe calculator, eram acasă pe calculator. Învățam zi și noapte să programez.
