Condescendenţa, bat-o vina

O să încep cu definiţia din DEX care echivalează condescendenţa cu următoarele: purtare plină de consideraţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; respect, amabilitate, deferenţă. Peiorativ desemnează: aer de superioritate, infatuare, semeţie. O să trec mai departe la un termen care defineşte condescendenţa între sexe şi, mai precis, de la bărbat la femeie – mansplaining – respectiv, tratarea unei femei, de către un bărbat, cu superioritate sau cu o atitudine „ocrotitoare”.
O să ilustrez conceptul cu o poveste personală. Eu, blondă şi suavă la service, cu maşina de serviciu. El: Ce problemă are maşina? Eu: Are momente când intră greu în viteza întâi. El: Şi, apăsaţi pe ambreiaj? Eu: Nu, dar nu fac asta nici pentru viteza a doua, nici pentru a treia. El: Faceţi mişto de mine? Eu: Da. Dar nu eu am început.
Dincolo de zâmbetul asociat cu situaţia, eu nu cred că atunci când vine vorba de aere de superioritate e musai să fie ca sensul de deplasare să fie de la un bărbat la o femeie. Cred doar că, istoric vorbind, noi, femeile am devenit mai sensibile la fenomen, mai ales atunci când atitudinea „emană” de la sexul opus.
Să mă explic… Aşa cum puteţi vedea aici, comportamentele asociate mansplaining-ului sunt întreruperile discursului femeii participante la dezbatere sau conversaţie, corectarea (nejustificată) a doamnei în chestiune sau afirmarea manifestă a credinţei că a fi femeie e dovada clară şi suficientă că un bărbat se pricepe mai bine.  Fenomenul există, aşa cum reiese şi din povestea personală de mai sus sau din filmuleţul de mai jos. Dar nu exclusiv de la bărbaţi la femei, ci şi de la femei la bărbaţi şi chiar în cadrul aceleaşi tabere. De ce? Păi să vedem…  Condescendenţa, în forma ei peiorativă, e o atitudine şi, ca toate atitudinile, nu are legătură cu primitorul ci cu posesorul.  Adică dezvăluie problemele de personalitate şi clişeele cu care operează cel care manifestă aerele de superioritate. Problemele de personalitate şi clişeele sunt tinichele de care are parte coada unui număr mare de cetăţeni, indiferent de sex. Aşa că şi atitudinea în sine va fi relativ des întâlnită indiferent de sexul interlocutorilor.
Să fim sinceri… Femeile au clişeele lor dedicate – sunt „varză” la condus, „praf” la politică şi „proaste” la matematică. Dar şi bărbaţii au parte de ale lor – sunt mai „proşti” la multitasking, sunt „varză” la empatie şi „praf” la recunoscut nuanţe. Dacă vreţi să vă distraţi, găsiţi aici, ilustrate grafic, clişeele cele mai celebre.
Pentru a face lucrurile cinstite, mai avem ceva de adăugat. Global Gender Gap Report pentru 2015 concluzionează că femeile câştigă astăzi cât bărbaţii câştigau în 2006 şi mai spune că dacă lucrurile evoluează la fel omenirea are nevoie de 118 ani pentru a aduce lucrurile la egalitate. Într-un alt studiu al UE de data aceasta (Gender Equality Index), tot pentru 2015, România apare pe ultimul loc (33.7 puncte, faţă de media UE de 52.9). Altfel spus cifrele arată că nu, în Romania femeile nu sunt egale cu bărbaţii, dar nici în lumea largă lucrurile nu stau mai bine. Deci poate că da, femeile au dreptul să fie mai sensibile. Dar asta nu înseamnă că aerele de superioritate sunt exclusiv apanajul sexului tare şi nici că singurele victime sunt femeile.

Mansplaining