Miruna Stănculescu
CONTACT ME
By this
author
Psychology

Cum să vorbeşti eficient despre lucrurile care nu-ţi convin

Pentru oricare dintre noi este foarte inconfortabil să producem disconfort altei persoane pentru că ne temem de conflict, de vinovăţia de a fi sursa nefericirii altcuiva sau de reacţia persoanei cu pricina. Este atât de inconfortabil încât evitarea discuţiei devine extrem de atractivă.
|Reading time: 4 mins
Psychology

Ce e sindromul „lumea periculoasă” şi ce tip de parenting alegem în zilele noastre

Ideea articolului mi-a venit în urma unor discuţii din cabinet cu părinţi ajunşi la limitele rezistenţei în încercarea de a îmbina creşterea copiilor cu viaţa şi responsabilităţile de toate zilele. În mijlocul uneia dintre discuţiile despre „mă simt vinovat că nu petrec destul timp cu copii mei, iar ei se joacă prea puţin pentru că nu am timp să-i duc să se joace” mi-am dat seama că în copilăria mea să te joci nu era echivalent cu un drum al părintelui undeva. Eu mă jucam în spatele blocului.
|Reading time: 4 mins
Psychology

„Cei trei i”: de ce ignoranţa, inteligenţa şi iraţionalitatea ne pot crea probleme

Odată cu era online avem acces nelimitat la informaţie. De multă ori echivalăm uşurinţa accesului cu înţelegerea conţinutului, uitând că nu e suficient să citeşti pentru a înţelege. Poţi citi că e suficient să bei apă timp de 90 de zile (conform unui ritual, fireşte) pentru a te vindeca de tuberculoză ori cancer. Pentru a înţelege că e o prostie, ai nevoie de cunoaştere. Care cunoaştere presupune nu doar inteligentă şi raţionalitate, ci şi efort de învăţare.
|Reading time: 3 mins
Psychology

Şi ce dacă nu eşti un părinte perfect?

Spuneţi-mi voi, dragi părinţi, că nu vă curentează vinovăţia ori de câte ori vă duceţi cu gândul la diferenţa dintre părintele ideal din capul vostru şi imperfectul posesor de odraslă din viaţa de toate zilele? De la „nu l-am hrănit bio”, trecând prin „l-am pus la desene ca să apuc să-mi beau cafeaua”, la „l-am criticat şi l-am nenorocit pe viaţă”.
|Reading time: 4 mins
Psychology

Ce e inteligenţa emoţională şi de ce e atât de greu să fii inteligent emoţional

E al naibii de greu să fii inteligent emoţional… Pentru că presupune asumarea responsabilităţii, muncă şi exerciţiu. Da, viaţa e nedreaptă şi unii ne naştem mai inclinaţi să facem lucrurile astea spontan. Dar, dacă n-avem bafta asta, atunci se poate cu introspecţie, cunoaştere şi exerciţiu.
|Reading time: 4 mins
Productivity

Managementul stresului: cum să stai călare pe dragon

În primul rând, stresul nu e inevitabil. Nu de alta, dar calitatea de stresor o acordăm noi. Şi cum credeţi că facem selecţia? Prin semnificaţia pe care o atribuim stimulului. Mare parte din stresul pe care îl percepem zilnic nu provine din adaptarea firească la inconvenientele mediului cât mai ales din scenariile pe care ni le facem cu privire la rolul viitor al stresorului în viaţa noastră.
|Reading time: 3 mins
Psychology

Abuzul verbal undercover: cum să îl recunoşti dacă nu ţi s-a spus nimic explicit?

Relaţia dintre părinţi şi copil reprezintă pentru acesta o traducere la nivel mic a lumii. Copilul nu vine pe lume echipat cognitiv la nivelul necesar pentru a-şi putea contesta părinţii. Aşa că se va contesta pe sine dacă răspunsul primit de la aceştia e disfuncţional. Un copil care primeşte atenţie, apreciere şi afecţiune va crede că merită şi asta va sta la baza stimei de sine de mai târziu. Unul ignorat, criticat, ironizat sau neluat în seamă va concluziona că doar atât merită.
|Reading time: 4 mins
Psychology

În căutarea vieţii perfecte

Suntem trăitorii propriei vieţi şi privitorii vieţilor din jurul nostru. Avem informaţii concrete şi precise despre cum se simte şi cum se trăieşte viaţa noastră. Când vine însă vorba de vieţile altora, avem doar informaţii parţiale, vedem doar ce ne lasă trăitorul să vedem. Ştim (incomplet, de cele mai multe ori) cum decurge viaţa altuia, dar nu ştim cum se simte să trăieşti în pielea lui. Avem un creier care lucrează constant cu estimări.
|Reading time: 3 mins
Psychology

De ce cred copiii în Moş Crăciun şi cum le trece

Îmi aduc aminte de prima vizită a lui Moş Crăciun pentru fiica mea. O să încep cu un „disclaimer” – aveam 21 de ani, trăiam la bloc, în 1990. Aşa că nu tu horn şi nici Moş de închiriat. Cu mintea de atunci, mi s-a părut o idee bună să-i spun să ne ascundem în sufragerie pentru că „Moşul o să sune la uşă şi o să lase cadourile pe preş”. Nu mai aveam răbdare să le pun sub brad.
|Reading time: 4 mins
Productivity

Diferenţa dintre planificare şi îngrijorare

Trăim vieţi complicate şi sfârşim prin a ţine în mâini o grămadă de mingi, pe care avem nevoie să învăţăm să le gestionăm, mai dihai decât jonglerul din vechime, de la curtea regelui. Un sfert de oră de întârziere a trecut de la conotaţia relaxată a „sfertului academic” la cea încordată a lui „mi-a dat programul peste cap”.
|Reading time: 4 mins
Psychology

De ce ne certăm de sărbători

Dacă ar fi să ne luăm după reclame, sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie, zâmbete şi veselie. Ceea ce te face să te întrebi de unde apar toate feţele alea hăituite de prin mall-uri sau de prin blocajele în trafic din preajma sărbătorilor. Ori de unde apar mutrele silite care însoţesc discuţiile despre petrecerea sărbătorilor cu familia lărgită.
|Reading time: 4 mins