Am ajuns la sediul Parlamentului European acum câteva zile, invitată fiind la vernisajul unei expoziţii impresionante, România – Republica Moldova: „Two countries, one soul”, expoziţie organizată de Iolanda Bădiliţă şi prezentată de Cristina Simion, director de galerie din Nurnberg. Ne-am întâlnit, aşadar, la Parlamentul European, cetăţeni români şi moldoveni, sub semnul artei, într-un demers emoţionant semnat de Sorin Purcaru (sculptură), Eugeniu Gorean (acuarelă), Cezara Kolesnik (pictură), Vasile Botnaru (grafică în vin) ca să arătăm încă o dată că suntem un singur suflet, chiar dacă istoria ne-a împărţit în două ţări.
Am păşit pe culoarele Parlamentului cu respect, gândindu-mă că acolo se face istoria, că acolo sunt oameni care decid pentru noi şi cînd spun „noi” nu mă gândesc la „noi, românii”, ci la „noi, europenii”.
M-am obişnuit deja să spun asta, să simt asta, m-am obişnuit să mă simt acasă în Europa, să spun „noi”, să trec graniţele, să simt diferenţele, dar şi asemănările dintre… noi.
Priveam clădirile masive din sticlă care constituie cele câteva corpuri ale Parlamentului şi realizam că materialul acesta, sticla, folosit în exces aş zice, are totuşi, asupra privitorului, un efect benefic, de relaxare. Simţi că se pune accent pe transparenţă, şi, mai mult decât atât, simţi că lumina intră nestingherită înăuntru. Este mult de mers prin Parlament, sălile sunt impunătoare, pereţii sunt plini de fotografii, pictură, pe holuri sunt expuse sculpturi mari sau mici, în fine, ai sentimentul că acolo se întâmplă ceva important, că iei parte la Istorie şi, de ce nu, că eşti mândru că ai şi tu un cuvânt de spus prin aleşii tăi.
Am zâmbit la vernisaj, am băut vin moldovenesc, am cunoscut oameni excepţionali, am vorbit mult cu Monica Macovei (gazda oficială a evenimentului), veţi citi interviul cu ea în această săptămână pe site-ul nostru. Seara am ieşit la plimbare prin Bruxelles-ul care striga plin de bucurie în faţa ecranelor uriaşe tv, urmărind meciul Belgia- Suedia, care s-a terminat cu 1-0.
Părea că istoria va merge înainte într-un fel liniştit, previzibil. Era 22 iunie.
A doua zi, britanicii au dovedit că nu era deloc aşa.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
