În spatele salonului Haarhaus nu stă doar un hairstylist, ci o poveste despre curaj, reconstrucție și libertatea de a-ți urma propriul drum. Absolventă de Politehnică, formată într-un sistem rigid și predictibil, a ales la un moment dat să lase în urmă siguranța unei cariere stabile pentru ceva mult mai personal: un spațiu creat din instinct, sensibilitate și dorința autentică de a construi ceva cu sens.
Astăzi, Haarhaus este mai mult decât un salon. Este o extensie a personalității sale — un loc în care hairstylingul, arta, estetica și emoția se întâlnesc natural. În acest interviu, Andreea Șchiopu vorbește deschis despre frică, schimbare, antreprenoriat, libertate și despre procesul interior care a transformat o alegere aparent riscantă într-o formă de viață asumată. Vă invităm să-i descoperiți povestea și să aflați cine este omul din spatele Haarhaus.
Cine erai tu înainte de Haarhaus?
Eram un om care funcționa pe un drum sigur, dar mai mult din datorie decât din alegere. Din exterior părea că sunt „unde trebuie”, dar în interior exista o lipsă de sens pe care încercam să o ignor.
Cum a fost experiența la Politehnică și ce ți-a rămas valoros de acolo?
A fost o perioadă intensă, solicitantă, uneori rigidă. M-a învățat disciplină, logică și rezistență. M-a învățat să nu renunț ușor, chiar și atunci când lucrurile sunt dificile.
Haarhaus este mai mult decât un salon
Dacă ar fi să te descrii în 3 cuvinte, care ar fi?
Analitică. Intuitivă. Adaptabilă.
Ce te-a făcut să pleci din sistemul public?
A fost o acumulare, nu un moment singular. În timp, lipsa de sens a devenit tot mai prezentă. Făceam lucrurile corect, dar nu mai simțeam nimic în ele. Și cred că e important să spun că nu a fost vorba despre public sau privat. Nu a fost o alegere între două sisteme, ci despre potrivire personală. Momentul decisiv a venit când am realizat că stabilitatea, în forma ei aparent sigură, devenise mai apăsătoare decât necunoscutul. Și că ceea ce ar fi trebuit să mă liniștească ajunsese, de fapt, să mă țină pe loc.
Când ți-ai dat seama că „nu e pentru tine”?
Nu a fost o revelație bruscă și, sincer, cred că din exterior se vedea mai clar decât conștientizam eu la momentul respectiv. A fost mai degrabă o succesiune de zile care semănau între ele. Îmi amintesc senzația aceea de automatism. Cred că momentul în care s-a schimbat ceva a fost când am realizat că nu îmi doream ca viața mea să arate așa pe termen lung. Și m-a speriat gândul ăsta. Nu dramatic, dar devenise incomod. Iar din acel punct, am început să acționez.
A fost o decizie bruscă sau un proces lent de frustrare?
Un proces lent, interior, care a crescut în timp. La exterior părea o decizie, dar în interior era deja o schimbare care se întâmpla de mult.
Care a fost cea mai mare frică în momentul în care ai plecat?
Frica de instabilitate. De a nu avea control financiar, de a nu reuși și de a fi nevoită să mă întorc într- un spațiu care nu mă mai reprezenta. În același timp, exista și frica de necunoscut, care uneori e mai puternică decât orice altceva.
Ce le-ai spune celor care simt că sunt „blocați” într-un sistem rigid?
Că de multe ori nu e vorba despre un blocaj real, ci despre obișnuință. Și obișnuința poate părea siguranță, dar nu înseamnă neapărat potrivire. Schimbarea nu vine dintr-un moment perfect, ci dintr- o decizie luată în ciuda incertitudinii.
Cum ajunge un absolvent de Politehnică în zona de hairstyling?
Aș spune că nu știu exact. A fost mai degrabă o întoarcere către partea creativă, către ceva ce exista deja în mine.
A fost o pasiune ascunsă sau o descoperire târzie?
O descoperire târzie. Nu am crescut cu această direcție, dar odată ce am început, a devenit foarte natural.
Ce au spus cei din jur când ai făcut schimbarea?
Reacțiile au fost foarte diverse. De la surpriză și neîncredere, până la susținere sinceră. Dar, în timp, am învățat că opiniile exterioare sunt zgomot de fundal, iar decizia rămâne în interior.
Ai avut un moment în care ai vrut să renunți?
Da, mai multe. Antreprenoriatul nu este liniar, iar incertitudinea vine în valuri. Dar de fiecare dată m- am întors la motivul inițial — de ce am început și ce încerc să construiesc.
Absolventă de Politehnică, formată într-un sistem rigid și predictibil, a ales la un moment dat să lase în urmă siguranța unei cariere stabile pentru ceva mult mai personal: Haarhaus
Cum a apărut ideea de Haarhaus?
A pornit din dorința de a dezvolta un spațiu unic, gândit de mine în întregime, în care fiecare detaliu să aibă sens și intenție.
De ce acest nume?
„Haar” înseamnă păr în germană, iar „haus” înseamnă casă. Împreună, devine „casa părului”. Adevărul e că ideea numelui a apărut și dintr-un mod mai spontan. Îmi amintesc că văzusem la un moment dat o reclamă în care era evocată ideea de „calitate germană”, și mi-a rămas în minte asocierea asta cu ceva bine făcut, clar, precis, pe care te poți baza. Am pornit apoi în căutarea unui nume, dar „Haarhaus” a rămas cel mai natural. În timp, a ajuns să însemne mai mult decât o combinație de cuvinte, pentru mine reprezintă exact ideea de calitate, atenție la detaliu și un spațiu în care totul este gândit cu intenție.
Cum ai atras primii clienți?
A fost foarte organic. La început, au venit prin recomandări, prin oameni care mă cunoșteau deja și aveau încredere în mine. Am avut și susținerea prietenilor, familiei, care au contat mult în perioada aceea, atât prin sprijin direct, cât și prin faptul că au fost primii care au avut curajul să vină și să încerce. Cred că, într-un fel, schimbarea mea a stârnit și curiozitate. Pentru unii a fost ceva neașteptat și tocmai asta i-a făcut să spună „hai să vedem ce faci acolo”. Dar, dincolo de asta, totul s-a construit natural.
Care a fost cea mai grea lecție de business?
Că pasiunea nu este suficientă. Ai nevoie de structură, de disciplină financiară și de capacitatea de a lua decizii dificile fără emoție excesivă.
Ce NU ți-a spus nimeni despre antreprenoriat?
Că libertatea vine cu o formă de presiune constantă. Și că uneori te vei simți singur în deciziile tale, chiar dacă ești înconjurat de oameni.
Cum se leagă pictura de ceea ce faci în salon?
Pentru mine nu sunt două lucruri diferite, ci aceeași formă de expresie, doar în contexte diferite. Cred că totul pornește din nevoia de a face ceva cu mâinile, de a crea, nu doar de a executa.
Lucrez cu volum, textură, lumină și compoziție, exact ca în pictură, doar că suportul se schimbă. Uneori e pânza, alteori este părul. Iar faptul că este salonul meu îmi oferă libertatea de a duce lucrurile mai departe: să pictez pereții, să integrez lucrările mele, să transform spațiul într-o mică galerie.
În felul acesta, nu separ lucrurile, le las să se completeze.
De unde îți vine inspirația?
Din faptul că îmi dau voie să visez constant, îmi permit să construiesc în minte imagini, idei, direcții. Visez cu ochii deschiși, dar cu picioarele pe pământ. Muzica mă inspiră foarte mult, chiar dacă nu știu exact să explic cum. E mai degrabă o stare, ceva care îmi influențează ritmul, energia și felul în care creez.
De unde pasiunea pentru pisici?
De la vârsta de 11 ani am avut mereu o pisică în curte. Chiar și acum există una acasă, la părinții mei. Nu știu dacă am un motiv foarte clar, pur și simplu îmi plac și mă bucură. Au o energie aparte și, în același timp, sunt și foarte amuzante.
Ce te învață pisicile despre viață sau business?
Să îți protejezi energia. Să nu reacționezi la tot. Și să nu cauți validare constantă.
Cum ar arăta o zi perfectă pentru tine?
Pentru mine, o zi perfectă poate fi chiar o zi plină de lucru, de dimineața până seara, dar în care nu simt oboseala, ci energie. O zi în care mă trezesc înaintea ceasului, nu din obligație, ci din dorința de a ajunge mai repede la salon. Din entuziasm.
Care a fost cel mai mare eșec și ce ai învățat din el?
Mutarea din primul spațiu a fost, la momentul respectiv, ceva ce am perceput ca un eșec. Pentru că, inevitabil, investești mult, emoțional, financiar, energie, timp, și ai senzația că lucrurile nu au funcționat cum ți-ai dorit. Privind înapoi, însă, am înțeles că nu a fost un eșec, ci mai degrabă un pas înainte. Un moment care mi-a arătat maturizarea, felul în care încep să înțeleg mai bine ce funcționează și ce nu, și cum sa iau decizii mai conștiente pentru ceea ce construiesc.
Andreea Șchiopu (Haarhaus): „Pentru mine, libertatea înseamnă ceea ce trăiesc acum. Nu mai este despre a visa la visare, ci despre a trăi ceea ce am visat”
Ce înseamnă pentru tine „libertate”?
Pentru mine, libertatea înseamnă ceea ce trăiesc acum. Nu mai este despre a visa la visare, ci despre a trăi ceea ce am visat.
Crezi că în România poți reuși fără relații?
Da, dar este mai dificil…cred. Relațiile pot deschide uși și pot accelera anumite lucruri, însă cred că, pe termen lung, consistența și munca reală sunt cele care construiesc ceva durabil. Așa îmi imaginez că este. Nu mi-am demonstrat încă până la capăt acest lucru, dar din ce am trăit până acum, cred că se poate.
Ce ai face diferit dacă ai începe din nou?
Când m-am mutat în noua locație, tatăl meu m-a întrebat dacă, știind cum vor decurge lucrurile, m-aș mai fi apucat. Și am răspuns atunci, și răspund și acum la fel: da. De fiecare dată aș alege să trăiesc ceea ce am trăit. Nu aș schimba nimic. Chiar dacă a fost greu, experiența m-a ajutat să mă dezvolt pe toate planurile. Și, în ciuda dificultăților, aș lua-o de la capăt oricând, fără să mă dau înapoi de la procesul prin care am trecut.
Dacă ar fi să dai un singur sfat unui tânăr confuz, care ar fi?
Să își asculte intuiția. Nu știu dacă toată lumea o percepe la fel, dar cred că fiecare are un fel de „direcție interioară” pe care o poate simți. Să creadă în ceea ce își dorește cu adevărat și să încerce, măcar. Să nu rămână cu regretul că nu au făcut un pas doar pentru că le-a fost teamă.
Ce nu te-a întrebat nimeni până acum, dar ai fi vrut?
Ce am mai visat. Sau ce idei și concepte mai am în minte și aș vrea să le exprim. Cred că mi-ar fi plăcut, la un moment dat, să existe cineva care să mă întrebe lucrurile astea și să vorbească aceeași „limbă” cu mine, să înțeleagă nu doar ce fac, ci și cum gândesc. Dar, în timp, am realizat că îmi e suficient faptul că îmi pun eu aceste întrebări. Mi-aș fi dorit poate un astfel de dialog din exterior, dar am înțeles că persoana care îl poate crea sunt eu.
Nimic nu e întâmplător?
Nu știu dacă totul e întâmplare sau destin. Dar știu că sensul apare atunci când alegi să privești înapoi și să înțelegi ce ai trăit.
Cine ți-a fost alături în momentele în care ai avut cele mai mari emoții în acest proces?
Partenerul meu a fost acolo în tot acest proces, în toate formele lui… nu doar în momentele de curaj sau de decizie, ci și în cele foarte intense emoțional. A fost o perioadă în care am trecut prin bucurie, susținere, plâns de fericire, dar și frică, tristețe și nervi. Și, indiferent de starea în care eram, el a fost mereu lângă mine. Nu în sensul în care a decis pentru mine, ci prin faptul că a rămas constant prezent, chiar și atunci când eu oscilam între extreme.
Citește și: Din Republica Moldova, în Elveția. Violonista Alexandra Conunova: „Sunt un terapeut al sufletelor prin muzică”
Interviul face parte din proiect „Povestea mea” ❤️
Antonia Bogdan este trainer de limba română pentru expați și franceză, lingvist, traducător, Art lover, Fashion Addict, World traveler.
„Sunt Antonia și dintotdeauna am fost pasionată de limbi străine și de călătorii, fiind conștientă de importanța lor pentru toți, indiferent de cultura sau mediul în care trăim. Cred cu tărie că stăpânirea mai multor limbi deschide uși către noi oportunități și creează punți între culturi, facilitând comunicarea și înțelegerea reciprocă. Limba este nu doar un instrument de comunicare, ci și o cale de a înțelege gândirea, obiceiurile și perspectivele altor oameni.
În activitatea mea de trainer, îmi propun să transmit această pasiune și să arăt cursanților cum învățarea limbilor străine poate îmbogăți nu doar viața profesională, ci și experiențele personale. Fie că este vorba despre a învăța o limbă pentru muncă, călătorii sau dezvoltare personală, sunt dedicat să ajut fiecare persoană să își atingă obiectivele lingvistice și să descopere cât de important este să poți comunica eficient în mai multe limbi.
Pe lângă faptul că vorbesc mult în cadrul sesiunilor de training, îmi place să și scriu despre lucrurile care merită
Toată lumea are o poveste, ne lipsește doar imboldul să o împărtășim
Într-o lume care se află mereu în mișcare, îți oferim un loc în care să te bucuri de lucrurile și, mai ales, de oamenii care contează cu adevărat. Descoperim împreună povești incredibile de viață care să ne inspire înspre o viață mai bună. „Povestea mea” devine spațiul în care vorbim onest și deschis despre orice.
Fii parte din comunitatea LIFE.ro. Spune-ți povestea și lasă-ne să te cunoaștem, să învățăm împreună și să-i motivăm pe ceilalți să fie schimbarea de care avem nevoie.
Ai trăit câțiva ani în străinătate, acum te-ai întors și vrei să ne spui de ce. Ai învins o boală și acum vrei să fii inspirație pentru oamenii care se luptă cu aceeași situație. Ți-ai schimbat job-ul. Ai trecut printr-o despărțire sau trăiești o mare iubire. Spune-ne povestea ta în noul proiect LIFE.ro, „Povestea mea”.
