Căutare

Share this article

Cum s-a născut una dintre cele mai de succes afaceri din online-ul românesc? Și cum l-a schimbat experiența de peste ocean pe un tânăr din Sibiu? Acestea ar putea fi două dintre întrebările la care Daniel Truică, co-fondatorul Vola.ro, ne-a răspuns. A plecat în facultate cu Work and Travel, iar lumea s-a schimbat pentru el. A primit un mare cadou de la americani: încrederea. Și după o experiență de doi ani acolo, s-a întors acasă. Nu putea să stea departe de mama sa. Credea că aici oportunitățile sunt mult mai mari decât acolo. Și nu s-a înșelat.

A lucrat la proiectul IQads alături de colegul său de facultate, Marius Cristea. Și la un moment dat a vrut altceva. Iar dragostea către online l-a făcut să pună bazele celui mai de încredere brand din industria turismului românesc de online.

Nu crede că există rețete ale succesului în afaceri, dar este convins că dacă îți dorești cu adevărat să reușești o poți face chiar dacă nu există vreun Silicon Valley prin Berceni, așa cum ne-am dori. Vorbește foarte frumos despre oamenii cu care lucrează. Îi consideră motorul business-ului pe care îl conduce astăzi, dar și motivul pentru care evoluează în fiecare zi. Îi plac zăpada și frigul. Adoră să se dea cu snowboard-ul. Și vara găsește aceeași plăcere în plimbările pe munte cu bicicleta.

Cine este Daniel Truică la birou … dar, mai ales, atunci când nu este în scaunul de CEO Vola.ro?

Foto: Raduly Laszlo

Prima vacanță pe care ți-o amintești: unde ai fost, cu cine, cum a fost?

Nu a fost tocmai o vacanță. Prima oară când am plecat din țară, eram în anul trei de facultate și am plecat în Statele Unite cu un program de Work and Travel. Atunci eu mi-am imaginat că o să fie o vacanță, dar sincer nu a fost deloc așa. S-au întâmplat multe lucruri bune în călătoria aceea … a fost cumva călătoria mea inițiatică.

Am stat acolo, aproape doi ani. Am pornit cu un contract pe timpul verii, și apoi mi s-a oferit șansa să rămân în compania respectivă într-un internship de un an și jumătate. Mi-am împărțit timpul între Coasta de Vest și Coasta de Nord-Est, între California și Maine. Practic, am plecat pentru trei – patru luni și am rămas doi ani.

Dar ce companie era?

Era o companie care avea printre alte divizii și organizarea de tabere sportive pentru copii până în 15 ani. Atunci am realizat ce industrie incredibilă sunt taberele pentru copii și că erau considerate un fel de instituție peste ocean.

Daniel Truică în Statele Unite ale Americii, împreună cu câțiva „prieteni” la Universal Studios în 2002

Și tu ce trebuia să faci … sau ce ai plecat să faci și ce ai ajuns să lucrezi?

Am plecat să muncesc la birou, deși eu îmi doream mai mult să joc sport – făcusem fotbal când eram mic. Dar am ajuns să lucrez în birou, practic înregistram toți copiii care veneau în tabără (cine era în tabără și cine plecase în excursie). Iar treaba asta era destul de importantă: erau vreo 100 de oameni care munceam în aceste birouri și vreo 400 de copii în tabere. Iar munca aceasta dura cam trei luni în timpul verii – erau practic trei luni de foc și apoi te puteai relaxa.

Ulterior, după această primă perioadă, compania a ofertat două persoane care lucrau în acest program. Una dintre ele am fost eu. Am am avut oportunitatea să mai rămân și să cunosc mai mult din ce înseamnă să trăiești peste ocean.

Ți-a fost ușor să accepți?

Am spus da cu inima îndoită pentru că știam că ar fi însemnat să renunț la facultate, dar am zis atunci că “aia e, fac alta, dacă e nevoie”. Atunci când m-am întors am putut să reiau cursurile … ceea ce a făcut-o pe mama foarte fericită pentru că nu s-a împăcat niciodată cu această decizie.

Daniel Truică – Carmel Beach, California cu Weatherbee, câinele unui prieten

Dar nu  pot să cred că aceasta a fost prima ta vacanță …

Prima vacanță adevărată a fost atunci când m-am întors din Statele Unite și am plecat cu niște prieteni în Ungaria, la un festival, în apropierea lacului Balaton. Cu rucsacul în spate și cazați pe la hosteluri.

Și când erai mic cum erau vacanțele?

Îți dai seama că erau vacanțele cu ai mei la mare, la munte. Dar îmi amintesc cu mare plăcere de ieșirile din liceu când plecam în fiecare vară, ne luam rucsacul în spate și plecam de capul nostru la mare.

Daniel Truică cu Pegas-ul în Sibiu, atunci când avea doar 3 ani

Apropo, cum erai în liceu?

Ca să înțelegi cum era în liceu, trebuie să îți spun puțin spre cum a fost în școala generală J Am fost un elev cu note foarte mari, am luat premiu din clasa întâi până în clasa a opta. Și apoi, prima experiență în liceu a fost negativă. Am intrat în cea mai bună clasă din Colegiul Gheorghe Lazăr din Sibiu, una bilingvă, cu predare în engleză. Și acolo experiența nu a fost prea bună … probabil pentru că nu eram împreună cu prietenii mei. După un trimestru m-am mutat într-o altă clasă, unde erau prietenii mei din generală, și atunci a început perioada cea mai faină pentru mine. Ce este drept, distracția a început să primeze. Adică, în clasa în noua nu am mai luat niciun premiu, țin minte că mama mă tot întreba „dar ești sigur că nu ai luat nici măcar o mențiune?”.

Liceul a fost, însă, cea mai bună experiență pe care am avut-o din sistemul formal de învățământ de la noi. Nu același lucru l-aș putea spune despre Universitate.

Daniel Truică în liceu

Pe care ai făcut-o tot la Sibiu?

Da, am făcut Finanțe Bănci acolo. Și a fost o dezamăgire majoră. A trebuit să învăț ca să iau bursă, dar a fost o dezamăgire pentru că nimic din ce învățam acolo nu se putea aplica în lumea reală. Mi se părea contraproductiv. Învățam pe de rost. Învățam după niște cărți traduse discutabil în română, așa că, de cele mai multe ori, eram nevoit să iau cărțile originale și să le citesc pe acelea.

În timpul facultății ni se preda foarte multă contabilitate și mi-a rămas în cap că o să fiu un contabil, ceea ce pentru mine este complet nepotrivit. Și ca să îmi demonstrez asta, în anul doi de facultate am găsit un job de contabil în Sibiu unde am rezistat fix trei luni. Le-am zis “îmi pare rău, dar nu este pentru mine”. Iar cu cele trei salarii am plecat la mare. Ulterior nu știu dacă am mai avut vreun job care să nu fie în vreo companie de a mea.

Daniel Truică în facultate descoperind tainele Internetului

Având în vedere că vorbești atât de mult despre lucrurile pe care le-ai învățat peste ocean, nu te-ai gândit să rămâi acolo?

Sincer cred că aș fi putut să găsesc o formă de a face asta, dar nu am vrut. Mama mea era în Sibiu și nu puteam să accept să nu o văd. În plus, eu eram acolo exact când a fost criza .com – îți dai seama, ei aveau criza online-ului, când la noi nici nu era. Dar din această discrepanță mi-am dat seama că oportunitățile sunt mult mai mari aici.

Și când te-ai întors, i-ai spus mamei tale că vrei să-ți deschizi un business? Ce ți-a spus?

Mama a lucrat în finanțe publice și ce își dorea ea pentru mine era să iau calea sigură și să devin într-un final inspector de finanțe publice. Evident că nu era ce îmi doream eu. Dar a fost înțelegătoare, mai ales că eu m-am întors din America pentru ea și cu iluzia că dacă mă mut la București o să ne vedem mai des decât dacă aș fi peste ocean.

Dar vă vedeți mai des?

La început, da, acum … cât se poate de mult 😃

Daniel Truica împreună cu mama sa

Ai fost un copil întreprinzător?

Cred că sentimentul acesta s-a trezit în Statele Unite. Acolo a fost un fel de injecție de încredere – lucru pe care ți-l dă sistemul american. Și, apoi, a fost accesul la internet. Îmi amintesc și acum că eram la compania de care îți povesteam mai devreme și foloseam un site de job-uri și atunci m-am gândit “ce ar fi dacă aș face și eu asta în România”. Mai am și acum corespondența cu firma de dezvoltare din România în care eu le-am dat exemplu site-ul monster.com și ei mi-au răspuns ceva de genul “parcă există așa ceva la noi … se numește eJobs”. Iar costul pe care mi l-au dat atunci era de vreo câteva mii de dolari, mai mult decât toți banii pe care îi aveam eu strânși. Așa că am renunțat atunci la ideea respectivă. Dar când m-am întors în țară am reluat legătura cu fostul meu coleg de facultate, Marius Cristea, cu care am făcut IQads.

Daniel Truică atunci când avea doar șase ani – i-a arătat poza aceasta fiului săi de 6 ani și l-a întrebat cine e în poză. A răspuns ezitand: „Eu? Sau tu?”

Aveai vreo legătură cu lumea publicității?

Doar fascinația pentru ea. IQads-ul de atunci nu mai are nicio legătură cu ce este acum. Atunci noi voiam să facem o platformă de advergaming. Și toată lumea ne întreba ce e aia?

Dar ce făcea platforma atunci?

Pleca, la început, de la o premisă simplă: spărgeam un mesaj publicitar în mai multe componente (muzică, sloganul, jingle etc). Și userul trebuia să se înscrie și în platformă și să completeze un chestionar în care trebuia să recunoască din ce spot face parte fiecare componentă.

Apropo de asta … spuneai că mama ta fost foarte înțelegătoare când i-ai spus că vrei să îți deschizi un business, dar cum a reacționat când i-ai spus că vrei să faci IQads, adică o platformă de advergaming?

A fost o fază foarte amuzantă, sper să nu se supere Marius, dar după ce noi lucram deja de vreun an la el, a venit mama lui pe la noi și el i-a arătat un monitor colorat și ea a început să plângă. Într-un final, au înțeles că știm noi ce facem.

Vrei să afli mai multe despre cum este Daniel Truică în afara biroului, urmărește video-ul de mai jos:

Îmi imaginez că sunt foarte mulți tineri care își doresc să își deschidă propria afacere, însă, cei mai mulți dintre ei eșuează pentru că nu au suficiente resurse financiare. La voi cum a fost?

Am pornit la drum cu un om din media care practic ne plătea o mică parte din salariu lui. Am avut perioade foarte dificile, nu cred că știe mama asta, dar am avut zile în care nu aveam ce mânca. Nu ascund asta. Dar să știi că nu cred că lucrurile s-au schimbat foarte mult pe la noi … ca start-up nu o să găsești ușor surse de finanțare. Nu există încă un Silicon Valley la noi.

Știu că sună cumva aiurea: dar dacă vrei să faci ceva, o să reușești cumva. Evident că ne-am dori cu toții să existe infrastructură. Să avem un Silicon Valley prin Berceni. Dar și în absența lui, o să vezi că oamenii care au avut o idee bună care rezolvă o problemă, au reușit și o vor face și de acum încolo.

Daniel Truică la începuturile Vola (2008)

Cum a fost trecerea ta de la un business din zona de publicitate, la unul de travel?

Trecerea nu s-a făcut direct la Vola.ro. Dar atunci când am simțit că îmi doream altceva decât IQads, mi-am îndreptat atenția către e-commerce. În special pentru că atunci când lucrasem în State, unul dintre job-urile mele fusese acela de a comanda papetărie de la staples.com care avea atunci niște chestii fantastice care, evident, astăzi ni se par normale – îți reținea cardul sau îți făcea comenzi recurente.

Și cum ai pornit către e-commerce?

Prima dată am vrut ceva general, gen Amazon. După care am zis să fac o platformă de unde să cumperi cadouri – am luat și domeniul, cudrag.com. Începusem să muncesc la ea. Pornisem prin oraș să căutăm furnizori (de exemplu: florării), le făceam poze. Și fiind singur a fost extrem de dificil: alergam prin oraș și mi se părea că mă izbesc de ziduri.

Și în momentul acela, printr-o conjunctură fericită, am intrat în contact cu actualii mei parteneri pentru un business de tipul Work and Travel. Și până prin 2006, începusem să vând astfel de programe la noi și în Republica Moldova. Apoi am deschis un business asemănător și în Ucraina. Însă, după ce am intrat în Uniunea Europeană am simțit că va fi o competiție prea mare (fie că aveau un astfel de program, fie pentru că studenții îl vedeau ca pe o ocazie să faci bani, așa că intrai în concurență directă cu piața neagră a joburilor) și am decis să mă întorc în online. Așa a început Vola.ro, întâi în România, apoi în Polonia.

Dar de ce travel?

Am crezut că știam ceva despre travel din experiența pe care o avusesem cu programele cu Work and Travel. Evident că nu era deloc așa 😃

Nu ți s-a părut atunci că era o piață foarte aglomerată?

Ba da, dar era aproape complet offline, cu peste 100,000 de agenții de turism. Ideea noastră era că o să creștem odată cu numărul oamenilor care trec către online.

La început, toată lumea ne întreba ce experiență avem noi în acest domeniu. Evident, că mai deloc, dar cred că acesta a fost și cel mai mare avantaj al nostru. Noi nu am venit cu experiența și moștenirea, uneori nedorită, a unui business din offline și am putut să privim acest lucru dintr-o perspectivă nouă. Și dacă te uiți la toate cazurile de succes din domeniu, o să vezi că toate sunt așa. Cred că dacă vrei să ai succes în online ar trebui să îți închizi agențiile fizice și să te concentrezi exclusiv pe asta.

Daniel Truică în noul sediu Vola.ro în 2011

Cum a crescut business-ul? Câți erați la început?

Cred că trei 😃Am avut o vară în care am lucrat la ambele business-uri – ultimul sezon de Work and Travel și lansarea Vola.ro. Însă, pentru Vola.ro cred că eram doar trei oameni. O chestie amuzantă era că pusesem foarte pompos pe site că avem call center, în spate era evident  doar un telefon cu două linii. Și am avut un moment zero, când am primit un fax cu mesajul “răspundeți, dracului, la telefon”. Atunci eu m-am luminat la față pentru că mi-am dat seama cât de mult i–a păsat omului de noi, astfel încât să ne dea un mesaj de mână prin fax. Și atunci am început să angajăm serios. Iar în următorii cinci ani am avut luni cu creștere de 200%. Mi se pare hilar astăzi, dar veneau oamenii de la customer care și ne spuneau să oprim campaniile de marketing că nu mai făceau față.

Voiam să creștem cât se poate de repede pentru că voiam să acaparăm piața, știind că vor veni foarte repede alții din urmă. Și mai aveam un motiv pentru această nevoie de creștere: noi ne finanțam din cash flow – nu avusesem suficienți bani la început, așa că trebuia să încasăm instant și să plătim biletele de avion cu termene de plată. Duceam o cursă nebună de acoperire a plăților. În timp ce pe mine mă apăsa un alt lucru: să nu ne dezamăgim niciodată clienții, altfel ar fi fost totul game over.

Acum îmi dau seama că facultatea pe care ai făcut-o te-a cam ajutat …

O să zic cumva ceea ce nu aș fi vrut să spun: da, m-a ajutat. Dar să știi că eu nu critic facultatea pe care am făcut-o, ci sistemul nostru de educație care nu se schimbă deloc. Însă, cred că lucrul pe care l-am câștigat din facultate a fost acela de a ști să citesc situații financiare.

Cum este Vola.ro acum? Câți angajați ai?

Suntem aproximativ 100, ceea ce pe noi ne bucură pentru că înseamnă că putem scala business-ul. Putem crește, fără să fie nevoie să creștem foarte mult și personalul. Și, deși nu mai avem creșteri de 5000%, avem cotă de piață de 60% din toate agențiile online. Tranzacții de 75 de milioane de euro, dintre care 85% sunt făcute cu plata cu cardul (alt lucru anormal pentru piața de la noi unde este cam invers). Și numai anul trecut am crescut cifra de afaceri cu 33%. 

Daniel Truică cu o parte din echipa Vola la munte în 2018

Dar cât de mult s-a schimbat piața de când există Vola.ro?

Zona de vacanțe pentru noi este cam 15% – orice fel de vacanțe (city break-uri sau orice altceva). Este o zonă pe care vrem să o extindem anul viitor, poate chiar să facem niște achiziții. Însă, pot spune că este încă o zonă care la noi este clar subdimensionată, văd un mare potențial, în mod special, în jurul așa numitelor pachete tour operatori.

Pentru noi, în momentul de față, există mare focus pe zborurile hibrid, așa numitele Smart Connection. Adică, dacă vrei să ai un zbor București – Tenerife și cauți pe orice alt site, o să vezi niște sume foarte mari. Ce am făcut noi, a fost următorul lucru: scanăm pe harta tuturor zborurilor și îți oferim un zbor dus: București – Roma cu Blue Air și apoi Roma – Tenerife cu Wizz Air și la întoarcere: Tenerife – Madrid cu easyJet și Madrid – București cu Wizz Air. Ele nu știu că tu ești într-un itinerariu complex, ceea ce ne face pe noi să ți-l garantăm noi, adică orice problemă ai avea, o asigurăm noi. Iar rezultatul este că același zbor ar putea ajunge de la 500 de euro, la 50 de euro.

Sediul actual Vola.ro, dupa mutarea din martie 2017

 Care ar fi următoarea schimbare pe care o prevezi în această piață?

O să încerc să îți răspund fără să dau prea mult din casă 😃Vola.ro este un business care se bucură de încrederea oamenilor și cred că are un call center peste media din piață și din industrie (lucruri pe care le folosim ca arme de business). Iar ăsta este un avantaj incredibil pe care trebuie să îl folosim în viitor.

Și o să își dau exemplul aplicației Hopper, făcută de niște americani și care pleacă de la un lucru banal, la care probabil s-a gândit toată lumea, acela de a explica mai bine de ce prețurile la biletele de avion variază atât de mult. În general vin specialiști care explică aceste creșteri, dar pe nimeni nu interesează asta. E ca și cum dimineața laptele este trei lei, apoi câteva ore mai târziu este 7 și după aceea este 4,2 după aia seara este din din nou pe la 7-8 lei. Și atunci există foarte multe anxietate pentru că nu știi când să cumperi. Exact asta a făcut Hopper: a dezvoltat un sistem de predicții, spunând când să nu cumperi. Iar asta nu se traduce decât prin faptul că generează încredere. Îți spun când să nu cumperi, iar atunci când îți spun că este momentul potrivit, chiar este așa. Spre asta ne vom îndrepta și noi.

Ultima întrebare din zona de business … ești un șef bun?

Ooof … ar trebui să îmi întrebi colegii. Cred că sunt un șef care are de învățat. Și mai cred că oamenii cu care lucrez mă ajută mereu să îmi dezvolt lucrurile la care mai trebuie să lucrez și pe care trebuie să le îmbunătățesc mereu.

Daniel Truică la petrecerea de Crăciun din decembrie 2017 împreună cu COO-ul Vola.ro – omul care i-a fost alături în ultimii 8 ani de Vola.ro

Mit sau realitate … mi se pare că oamenii care lucrează în acest domeniu, călătoresc foarte mult, e adevărat?

E un mit J Îmi place să călătoresc, dar nu cred că reușesc să o fac mai mult decât alții. De altfel, am avut la un moment dat o angajată care mi-a spus că anul acela a fost în 17 city break-uri și eu eram … ce? cum ai reușit? sunt doar 12 luni? Eu abia reușisem să îmi iau o vacanță de două săptămâni. Aș vrea să călătoresc mai mult, dar acum sunt foarte concentrat pe Vola.ro.

Dar câtă vacanță ai pe an … sau anul trecut vs. anul acesta?

Anul trecut am fost în Vietnam. Uite că de anul trecut chiar am ce să îți povestesc 😃Dar în general, călătoresc mai mult pentru pasiunile mele decât pentru relaxare. De exemplu, plec foarte des la snowboarding. Pentru asta reușesc să plec și câte o săptămână și atunci când e sezon la noi, sunt pe pârtie în fiecare weekend. 

Daniel Truică în Vietnam, Phu Quoc, 2018

Unde?

Sinaia. În Transilvania. Munții noștri sunt foarte faini, concurează clar la nivelul de sentiment cu orice munte din lume. Noi avem, însă, alte probleme: infrastructura ne omoară. Și în rest în Franța, în Germania, în Austria – aici cred că îmi place cel mai mult, așa overall – aici parcă totul merge, totul funcționează, totul este ceas mereu.

Daniel Truică la snowboarding

Și dacă nu mergi la snowboarding, ce faci? Vara?

Vara mă dau cu bicicleta, dar pentru asta nu îmi trebuie vacanță, mă dau pe munții noștri în fiecare weekend. În plus, mă duc și la festivaluri de muzică.

Daniel Truică făcând mountain biking

Anul trecut unde ai fost?

Anul trecut am fost la Mad Cool Festival, în Madrid. Iar anul acesta o să merg la NOS Alive în Lisabona care mi se pare cel mai frumos festival (lăsând la o parte line-up-ul) pentru că orașul este minunat: ai plaja aproape, portughezii mi se par foarte faini, mâncarea gustoasă.

Ce muzică asculți?
Rock alternativ. Eu am crescut cu Nirvana. Însă îmi place să văd în concert trupe noi care cântă în soarele de la ora 17:00, nu doar numele mari de pe afiș.

Și în România, la ce festival îți place cel mai mult?

Într-un mod ciudat, cred că am fost de cele mai multe ori la Electric Castle la Cluj, deși nu este chiar muzica pe gustul meu. Probabil pentru că am mulți prieteni la Cluj.

Dar în afară muzică și snowboarding, ce îți mai place să faci?

Vara stau mai mult prin București decât iarna, dar mă dau și cu SUP-ul la mare sau pe lângă Sibiu. În rest, ca să mă deconectez, pictez.

Daniel Truică în Delta Dunării cu SUP-ul (august 2017)

De unde vine pasiunea pentru sport?

Cred că a început cu snowboard. Am făcut fotbal când era mai mic după care mama mi-a spus că trebuie să merg către școală. Și acum 10-12 ani am descoperit snowboarding-ul și a fost dragoste la prima coborâre. Dragoste cu năbădăi că mi-am fracturat clavicula anul trecut. Însă este combinația perfectă de sport în natură. Mi se pare totul frumos, până și călătoria până acolo cu placa în spate. Vara am încercat să găsesc același sentiment în alt sport și a fost să fie bicicleta cu care cel mai mult merg la Azuga sau la Sinaia. 

Daniel Truică încercând să îl învețe pe fiul său (le atunci de 3 ani) să facă snowboarding

Și cu pictura?

Eu am făcut mate-fizică în liceu și a trebuit să fiu bun la aceste materii. La facultate am mers tot pe un profil real. Dar toate acestea au fost băgate cumva forțat în mine. Cred că dacă aș fi fost într-un alt sistem de învățământ aș fi mers către arte. Și cred că și în antreprenoriat ai nevoie de creativitate. Iar acum îmi place să pictez. Dacă snowboarding-ul mă deconectează, pictura mă relaxează.

Dar nu stau să văd cât îmi ia să fac vreo lucrare. Țin minte că m-a întrebat cineva cât mi-a luat să fac un tablou și i-am zis că cinci luni: câteva zile să fac lucrarea și cinci luni să îi găsesc locul. Dar să stabilim că este un hobby. Și că probabil nu am niciun pic de talent.

Zi-mi de familia ta … pe unde călătoriți împreună?

Am un băiețel de șase ani și jumate și cred că el a fost revelația mea. Înainte să se nască cred că am fost incredibil de speriat. Mergem împreună la munte, tocmai a învățat să schieze. Pictăm împreună –  chiar am făcut un tablou cu flori pentru mama mea, pentru bunica lui, pe care i l-am trimis la Sibiu. Are clar înclinație către desen, către artă.

Deci nu îl vei trimite către vreun liceu real?

Nu, nu … spre deosebire de mine,  o să tot avem discuții despre viitorul lui. Acum este la școala germană.

Unde ați fost în vacanță împreună?

La schi în Austria. Și în Vietnam, unde am avut ceva emoții cu mâncarea, dar până la urmă cred că a fost cel mai ok dintre noi. Pentru mine mâncarea vietnameză este cea mai bună din lume, împreună cu cea thailandeză. Dar restaurantele lor tradiționale au uneori niște condiții unde nu îți vine să mănânci, mai ales dacă ai copil.

Daniel Truică împreună cu fiul său, îngropați în zăpadă în Germania 2018

Care este cea mai scumpă vacanță în care ai fost?

Habar nu am … nu mă uit la cât costă, dar nu îmi stă în fire să fac extravaganțe.

Dar care este destinația unde te-ai întoarce?

Asia, clar.

Și care este destinația pe care ai recomanda-o oricui?

Aș vrea să îmi iau cuvintele înapoi, destinația preferată nu este Asia, ci Italia … cred că este combinația perfectă între natură, oameni și mâncare. Am și văzut-o foarte mult și cred că oamenii au tentația să o descalifice văzând doar marile orașe: Florența, Roma, Milano care sunt și ele foarte frumoase. Dar dacă vezi alte zone din Italia și te plimbi prin sătuce, cred că este greu să replici această experiență.

Cât ai văzut din lume și care este destinația pe care ai vrea să o vezi?

Cred că am văzut în jur de 25 de țări, undeva pe acolo. Aș vrea foarte mult să merg în Japonia, unde mă tot chinui să ajung pentru că vreau să fie început de martie – să prind vremea perfectă și pentru snowboarding și pentru florile de cireș. Și aș vrea să ajung în Norvegia – să stau cu cortul prin fiorduri, să văd aurora boreală. Poate reușesc vara aceasta să merg o săptămână în Italia și una în Norvegia. Și la anul să merg în Japonia.

Daniel Truică cu longboard-ul în Corsica, Franța

Și ultima întrebare … de fapt, o curiozitate: mama ta folosește Vola.ro? 😃

Mama nu prea zboară, dar ultima dată când a făcut-o și a avut un zbor lung în State, a folosit Vola.ro. În schimb este cel mai mare fan al paginii noastre de Facebook 😃

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO