Cum au ajuns românii să-și trimită telegrame dulci? Tânăra din Zimnicea care a înlocuit viața din corporație cu pasiunea pentru ciocolată

Acum aproape un an primeam la redacție un mesaj frumos din litere de ciocolată: „Ramona, să ai o primăvară frumoasă!”. Era prima dată când vedeam telegramele de ciocolată și m-am gândit la momentul respectiv că mi-ar plăcea să-l cunosc pe cel/cea care a avut o astfel de idee. Timpul a trecut și de curând am aflat despre o tânără antreprenoare care a plecat din corporație ca să aducă în România franciza brandului Chocolissimo, urmându-și în primul rând pasiunea ei pentru ciocolată. Nu a durat mult și ne-am văzut. Dar nu oricum: la o cafea, cu o cutie de praline belgiene în față.

Am aflat astfel povestea Aurei Oprea, o tânără din Zimnicea, venită la București având un singur țel, acela de a deveni director de marketing într-o corporație, iar pentru asta ar fi sacrificat orice. În glumă, Aura mi-a povestit că a fost acel copil tocilar pe care părinții îl scot în față să se mândrească cu el, acel copil care a învățat extrem de mult pentru județul din care venea.

Însă toată această muncă, în special munca din multinațională, a ajutat-o pe mai departe în încercarea ei de a deveni antreprenoare.

Cum ai ajuns tu să aduci aici acest brand?

Brandul este o franciză. Pralinele sunt belgiene, dar brand-ul a plecat din Polonia. Headquarterele sunt în Polonia. Eu l-am adus în România în 2015, dintr-o întâmplare.

Mie îmi place foarte mult ciocolata albă și pentru că nu sunt o consumatoare înrăită de ciocolată, îmi place ca ciocolata pe care o mănânc să fie bună. Ciocolata albă este o ciocolată pe care foarte ușor o poți identifica ca fiind o ciocolată slab calitativ sau nu, pentru că neavând cacao, se simte mai bine lipsa untului de cacao.

Așa că, în căutările mele pe Google după ciocolată albă de calitate, am dat peste brandul Chocolissiomo.

Dar nu văzuseși, nu gustaseși înainte ciocolata, nu?

Nu, aceste praline nu existau pe piața noastră absolut deloc. Însă, având background de marketing (lucram în marketing la vremea respectivă, într-o companie de pharma), mi-a plăcut inițial foarte tare conceptul de brand. Toată partea acesta de imagine, toată povestea din spatele imaginii, prezentarea, ambalajul, mi-au plăcut la nebunie, evident negustând ciocolata. Acesta a fost momentul în care am zis: „Dar ce ar fi să o aducem în România?”. La noi există competitorii noștri cu ciocolată belgiană, dar ei au conceptul de ciocolaterie tradițională în care te duci, îți pui un sortiment de praline în cutiuță, pe care le mănânci acasă sau le faci cadou.

Dar tu ce ai văzut atunci pe site-ul polonez?

Asta era diferența, exista o poveste, exista un ambalaj, modul în care era servită ciocolata era diferit. Așa că m-am gândit să le scriu, că nu aveam nimic de pierdut. Nu aveam un plan să ies din corporație  și să încerc ceva pe cont propriu, mai ales că eu îmi dorisem mult și muncisem mult să ajung în marketing în corporație. Scopul meu era să ajung într-o bună zi director de marketing într-o corporație.

Și erai director de marketing?

Nu, eram specialist de marketing, eram analist de piață la vremea respectivă pentru că în concepția mea un bun director de marketing trebuia să treacă prin toate domeniile.

Erai tocilară?

Da, recunosc. Când am ajuns în compania de pharma, ei angajau analist de piață. Eu nu făcusem niciodată analiză de piață, dar pentru că îmi doream mult să ajung director de marketing la finalul carierei mele, am zis că trebuie să stăpânesc și partea asta de piață.

Și când le-ai scris polonezilor?

Le-am scris că-mi place foarte mult brandul și că mi-ar plăcea să îi aduc în România, iar prima lor reacție a fost „Nu, mulțumim”, bine, mult mai politicos răspunsul.

Nu m-a descurajat, deși eu nu sunt genul de persoană care insistă. Insist maxim o dată.

Credeam foarte mult în proiectul acesta. Știi cum e! Când lucrurile trebuie să se întâmple, se întâmplă, se întâmplă acea magie, iar tu crezi fără să știi de ce crezi.

Așa că, după o săptămână le-am scris din nou. Le-am trimis o prezentare a pieței locale, făcusem mult research încercând să-i conving și le-am propus la final o întâlnire ,,face to face”. Le-am spus că sunt dispusă să vin în Polonia și să le prezint potențialul pieței locale. Când m-au văzut așa determinată să iau și avionul și să merg în Polonia au zis: „Hai, vino! CEO-ul nostru se întoarce din concediu la sfârșitul veri”. Mi-am luat biletul de avion, cazare, laptop-ul la subraț și m-am dus în Polonia să discut cu ei. A fost o întâlnire de vreo două ore în care i-am spus cum văd eu lucrurile, am gustat și ciocolata, iar la final am bătut palma. Am setat primele direcții ale traseului. Când am plecat din Polonia eram în continuare angajat, dar în același timp aveam această perspectivă care mă încânta foarte mult, mai ales după cât luptasem.

Ulterior l-am întrebat pe cel care deține brandul Chocolissimo ce l-a determinat să accepte, iar el a zis că în primul rând determinarea mea, faptul că am insistat să ne vedem și că am fost dispusă să vin în Polonia și în al doilea rând, conexiunea dintre noi, faptul că am comuniat foarte bine.

Te-ai gândit vreo secundă că ai putea să creezi un astfel de brand aici?

M-am gândit dar mi-am dat seama că nu aș putea. În primul rând nu există materie primă. Sigur că puteam să creez un concept de brand și să-l cresc în timp, dar în spatele Chocolissimo, în spatele calității produselor – știi cum e, toate pralinele sunt belgiene, dar unele sunt mai belgiene ca altele-există un departament de cercetare-dezvoltare, un departament care pe mine m-a impresionat teribil.

Local, dacă stai să te gândești care sunt pârghiile tale să dezvolți un astfel de brand, îți dai seama că ai multe carențe, de la materie primă și până la ambalaje. Noi pe partea de ambalaje stăm extrem de prost. Multă lume mă întreabă unde îmi produc ambalajele pentru că sunt diverși producători de alte produse care au nevoie de ambalaje de calitate. Nu există furnizori de ambalaje de calitate, sau dacă există, costurile sunt foarte mari.

Și ce produse găsim acum pe Chocolissimo?

Toată gama de praline belgiene, împărțite în diverse colecții pentru diverse ocazii. Datorită faptului că pralinele sunt ambalate în diverse ambalaje cu concept, achiziția se face mult mai mult pentru a fi făcute cadou decât pentru consumul propriu, așa că am explorat această tendință și avem colecții de Sf. Valentin, colecții de 8 Martie, de Paște, de nuntă, de Crăciun, de început de an școlar.

Apoi mai este partea de ciocolată printată și telegramele de ciocolată.

Cum e asta cu ciocolata printată?

Avem o imprimantă alimentară și se printează pe tabletă de ciocolată albă.

Și ce-și printează oamenii pe ciocolată?

În general fotografii. La început de an școlar se printează pentru doamna învățătoare, de Sf. Valentin se printează fotografii cu cei doi îndrăgostiți.

Care au fost cele mai mari comenzi? Pe telegrame sau praline?

Noi avem două segmente de clienți. Lucrăm pe de-o parte cu clienții corporate care își achiziționează cadouri pentru clienți, pentru diverse evenimente sau proiecte de comunicare internă. De exemplu printăm destul de des diplome pe ciocolată. Pe de altă parte sunt clienții individuali care achiziționează exclusiv din site.

Nu aveți un magazin de prezentare?

Nu. Business-ul la nivel global funcționează ca shop online.

Cum se fac telegramele?

Se fac pe loc. Vine mesajul, noi avem litere din ciocolată și compunem telegrama.

Care au fost cele mai funny mesaje?

Au fost de tot felul. Dar am primit la un moment dat o întreagă poveste de scris cu litere din ciocolată. Era un tip care cel mai probabil greșise rău de tot. Cea mai mare telegramă pe care o poți scrie la noi are vreo 60 de litere (aproape 1 kilogram de ciocolată). Omul a scris vreo 7 astfel de telegrame și cred că în total avea vreo 400 de litere. Mesajul era în engleză și se făcuse mare vâlvă la noi în producție pentru că telegramele acestea trebuiau așezate astfel încât în ordinea deschiderii să aibă sens pentru cea care le deschidea.

Sau am mai avut prima noastră comandă de telegrame de la un client corporate. Eu așa am început, am trimis catalogul către clienții corporate și la un moment dat m-a sunat unul să-mi spună că a văzut catalogul, că i se pare foarte interesant, dar că ar vrea o comandă personală. Mi-a trimis tot așa o înșiruire de mesaje care aveau sens doar legate și, la fel a trebuit să fim foarte atenți la ambalare. Ce a fost extrem de interesant este că era un mesaj de divorț, iar destinatarul era un bărbat.

Wow! Adică a băgat divorț cu ajutorul ciocolatei?

Nu știu dacă a băgat divorț sau a fost doar un fel de a îndulci situația.

Altfel primim foarte des: „Vrei să fii soția mea?”, „Will you be my made of honor”, avem o campanie cu „Mă topesc după tine” care se folosește mult de Ziua Îndrăgostiților.

Uneori primim și comenzi cu tentă ușor erotică.

Înainte de Chocolissimo mâncai ciocolată?

Da, de la competitori. Dar nu consumam în mod frecvent ciocolată. Acum, de exemplu consum zilnic ciocolată. Nu în cantități mari, dar nu pot să beau cafeaua fără un cubuleț de ciocolată neagră, de exemplu. Un cub de ciocolată, îți schimbă ziua.

Cât e de mare echipa acum?

Suntem 4.

Și tu participi la amestecat litere și la ambalat comenzi?

Când e nevoie, da.

Când erai mică te gândeai tu că o să lucrezi cu ciocolată?

Nu, niciodată. Dar am avut mereu o autonomie. Eram leaderul copiilor de pe stradă și aveam idei de-a ce să ne jucăm, îmi plăcea să deleg și să-i coordonez, am avut tot timpul astfel de porniri. Nu cred că aș fi rezistat în corporație pentru că sunt destul de autonomă și îmi place să-mi pun în aplicare ideile pe care le am. Asta e și frumusețea antreprenoriatului că poți să-ți testezi ideile, pe banii tăi și pe riscul tău ce-i drept, dar cel puțin ai libertatea de a încerca.

Cât ai investit în Chocolissimo?

În special foarte mult timp. Nu am demisionat imediat din corporație pentru că nu aveam cum să fac față financiar, așa că, după ce veneam acasă de la job, nu mai aveam timp de nimic altceva, făceam doar planuri, oferte, cataloage, situații, etc. Era o idee la nivel de test atunci. Mai mult decât atât, deși eu am insistat atât de mult să-i aduc în România, nu eram 100% convinsă că piața e pregătită să accepte pralinele Chocolissimo, pentru că dacă te uiți la prețul produselor noaste, vezi că sunt peste medie. Apoi mi-am dat seama că există această tendință, din ce în ce mai pregnantă: de a plăti mai mult pentru o cantitate mai mică, dar mai de calitate.

Care e the next big step?

Europa de est. Aș vrea să duc  Chocolissimo și în Bulgaria și Ungaria.

Ai copii?

Nu, nu sunt căsătorită. Sunt căsătorită cu job-ul. Dar vin să mă viziteze copiii prietenilor. Pentru copii e o lume magică. Pentru adulți este, darămite pentru copii.

Ciocolata îi face pe toți să zâmbească. Citatul complet este dat de un anonim și spune că „Ciocolata îi face pe toți să zâmbească, chiar și pe bancheri!”

Poți spune că ai succes?

Sunt destul de perfecționistă în general. Nu pot spune că nu sunt mândră de mine și de ceea ce am realizat, mai ales că am pornit de la 0, însă succesul cred că trebuie definit în termeni proprii. Dacă mă întrebi acum, succesul cred că l-aș vedea în momentul în care aș avea eu mai mult timp pentru mine. Acum sunt la momentul în care investesc ca să am succes.

Cum știm să alegem o ciocolată bună?

În momentul în care au gustat o ciocolată de calitate, nu-ți mai place cealaltă. E ca și cu vinul sau cu orice în viață.

Sau ne uităm pe etichetă și vedem care este cantitatea de unt de cacao conținută.

Care e mesajul tău preferat de ciocolată?

Nu m-am gândit niciodată că aș putea să primesc. Nu știu. Cred că e fain să primești un mesaj de dimineață cum e mesajul nostru „Să ai o zi dulce!”. Cred că dacă nu aș fi eu în business-ul acesta, cred că m-aș simți extraordinar de bine să-mi aducă curierul o telegramă de ciocolată.