Cum s-a născut primul și cel mai complex documentar despre „România Sălbatică”? Și care e povestea lui Dan Dinu, fotograful din Brașov care mai bine de zece ani a documentat și a filmat cele mai spectaculoase momente petrecute în natură? - LIFE.ro
Mergi la conținut

Zilele trecute s-a lansat pe HBO Max documentarul „România Sălbatică” și în iulie va fi disponibil și pe canalul HBO. Însă, înainte de a fi un serial în trei episoade, a fost un film documentar ce a avut premiera la TIFF, în 2021, unde peste 2000 de oameni au exclamat, au suspinat și au aplaudat munca titanică a doi pasionați de natură, Dan Dinu și Cosmin Dumitrache.

Dan Dinu a început în urmă cu aproape 15 ani să se gândească să facă un album de fotografie, voluntar, pe care ulterior să-l doneze asociațiilor de mediu și în care să prezinte viața sălbatică din țara noastră. Pe parcurs lucrurile au căpătat o altă dimensiune, dar niciodată nu și-a imaginat că va realiza un proiect de o asemenea anvergură și mărime.

Este primul documentar de asemenea manieră, ce s-a filmat aproape zece ani și ce surprinde lucruri absolut spectaculoase. Am vrut să-l cunosc pe Dan Dinu și mi-a plăcut extrem de tare ceea ce am văzut și auzit. E rândul vostru să pătrundeți azi în culisele României Sălbatice.

România Sălbatică
Dan Dinu

Cum ți-a venit ideea acestui documentar? Bănuiesc că nu ți-ai imaginat nici o secundă amploarea pe care o va avea, nu?

Cu siguranță nu am știut în ce mă bag la început și cu siguranță, dacă aș fi știut, m-aș fi gândit de două ori înainte. A fost interesant faptul că eu, ca un mare iubitor de natură și de fotografie, în momentul în care m-am apucat de toată nebunia numită „România sălbatică”, am mers pe ideea de a face un album de fotografie și de a dona aceste imagini către parcurile naturale, către ONG-urile de mediu, adică am plecat așa, foarte altruist la drum. Mi-am dat seama că am învățat foarte mult și eu din tot procesul acesta, pentru că a fost unul foarte creativ.

Și, deși ideea a plecat de la un album de fotografie, filmul a apărut puțin mai târziu în ecuația asta, în momentul în care colegul meu, Cosmin Dumitrache s-a alăturat proiectului. Prin 2012 am început să cochetăm cu ideea de film documentar.

Eu aveam în minte să fac niște filmulețe de making off de pe unde merg și ce fac, dar nicidecum nu mă gândeam că o să se transforme într-un proiect așa de ambițios și mare despre natura de la noi.

Citește și: Radu Ciorniciuc, regizor: „Acasă” este documentarul în care am intrat fără să știu despre nevoia mea de familie și din care am ieșit împreună cu mama fetiței mele, Aster

Când te-ai apucat de acest album de fotografie? Cu câți ani înainte?

Cred că aș putea spune că a început înainte cu vreo cinci ani de „România sălbatică”. Dar asta e impropriu spus pentru că am imagini în album de acum 15 ani. Iar proiectul în sine a început în 2010, ceea ce înseamnă că, fără să știu, făceam imagini pentru album.

România Sălbatică

România Sălbatică
România Sălbatică

Câți ani ai, Dan?

42 de ani.

Mulți înainte! Cumva, ultimii 15 ani din viața ta ți i-ai petrecut în acest proiect. Bănuiesc că nu 100% din timp, dar totuși… 😀

Hai să spunem 11. Proiectul acesta a început în 2010, acela a fost anul în care am început conștient. Da, toți anii aceștia am lucrat câte puțin, câte puțin, într-adevăr nu am lucrat numai pentru asta deoarece trebuia să mai și trăim. Proiectul acesta fiind unul voluntar, nu ne-a adus atât de mulți bani pe cât am fi putut noi să credem la început și, trebuia să facem și alte proiecte personale pe lângă, să mai și lucrăm pentru chestii normale, ca să zic așa 😀

Dar avantajul a fost că neavând un job permanent și un program foarte rigid, eu făcând în continuare fotografie și cursuri de fotografie, am avut luxul de a ne permite să ne dedicăm proiectului și să-i lăsăm destul de mult timp. Nu a fost o chestie făcută pe fugă.

România Sălbatică
România Sălbatică

Voi ați făcut documentarul pentru HBO sau l-ați vândut ulterior?

Noi practic am lucrat până la începutul anului trecut pur voluntar, nu știam care o să fie soarta lui, noi voiam să-l facem oricum. Însă la începutul anului trecut, în momentul în care am fost la Libra Film și ne-am cunoscut cu Matei Truță și cu Tudor Giurgiu, au început să se lege lucruri și pe partea comercială a filmului, cinematograf, distribuție internațională, etc.

Abia după aceea, la final de tot a apărut HBO în discuție, care l-a cumpărat pentru a-l difuza pe platforma HBO Max.

România Sălbatică
Procesul de post producție pentru România Sălbatică

Ai terminat facultatea de arte?

Nu are nicio legătură cu ceea ce practic acum 😀. Am făcut electrotehnică în liceu, am făcut economie în facultate, sunt un autodidact convins pe partea de fotografie și film. Cam tot ce fac eu acum sunt chestii pe care le-am învățat și le-am practicat pentru că mi-au plăcut. Tot ce am învățat în școală nu are nicio legătură cu ce fac azi, în afară de a mă ajuta să înțeleg cum să gestionez mica afacere pe care o am. 😀

Ca majoritatea celor din generația noastră 😀

Exact! Noi am fost eternii neadaptați și a trebuit tot timpul să ne reprofilăm în job-urile pe care le avem.

Nu vreau să plecăm din zona filmului documentar. 10 ani ați fost în sălbăticie. Cum alegeați destinațiile, că nu e ca și cum pui degetul pe hartă?

Ca să înțelegi puțin contextul, în perioada 2010 – 2012 s-a derulat proiectul fotografic, ceea ce a însemnat că eu am mers în toate parcurile naturale pentru a face fotografii. În momentul în care ne-am apucat de film, deja lucrurile erau puțin mai simple pentru că aveam experiența asta de documentare fotografică și dacă în prima parte am vrut să mergem în toate parcurile pentru că erau importante pentru noi, în a doua parte am ales doar ceea ce ne trebuia pentru firul narativ al filmului. Dar chiar și așa au fost momente în care mergeam pe teren și filmam ce ne pica în mână pentru că nu știam exact care o să fie forma finală. Acum trebuie să fiu sincer și să îți spun că eu habar nu aveam cum se construiește un film documentar de la cap la coadă, habar nu aveam cât de mult a însemnat scenariul pe care noi l-am imaginat inițial și forma în care a ajuns la final. Adică a fost un puzzle de la un capăt la altul. Erau povești care s-au așezat foarte bine în ansamblul filmului, dar erau și povești pe care trebuia să le schimbăm sau să le adaptăm și am tot revenit la scris. Plus că au rămas povești pe dinafară pentru că efectiv nu și-au mai găsit locul.

România Sălbatică

Ce înseamnă scenariu? Cine a făcut acest scenariu?

Eu l-am scris și tocmai de asta spun că a fost un puzzle pentru că am plecat de la ideile principale ce mi-au venit atunci când mergeam în documentare fotografică și s-a tot dezvoltat în funcție de ce puteam să mai filmăm. La un film documentar un scenariu nu se respectă oricum 100%, nu e ca la un film de ficțiune. Tu îți imaginezi niște lucruri, le pui pe o foaie de hârtie și în momentul în care te duci să filmezi poate ai baftă să prinzi lucrurile imaginate de tine sau poate nu, sau poate prinzi ceva și mai interesant. Și astfel trebuie să te adaptezi.

Uneori partea ușoară era că ne uitam la ce filmam și rescriam scenariul în funcție de ce am filmat.

Până unde ați ajuns în cel mai neprietenos loc?

România Sălbatică

Nu aș putea spune că România mai are locuri impenetrabile, ceva jungle necunoscute în care să-ți fie greu să fii explorator. Din fericire România este destul de accesibilă și nu au fost zone care aș putea spune că ne-au creat probleme majore. Poate cea mai grea parte a fost să filmăm în munte, în special în Piatra Craiului și în Făgăraș, asta pentru că în Piatra Craiului am ales să filmăm caprele negre în zona de creastă și a trebuit să cărăm foarte mult echipament în spate. Acolo nu ai apă în zona de creastă, a trebuit să dormim la niște refugii montane, a trebuit să cărăm tot după noi și nu a fost deloc ușor. A doua provocare a fost să filmăm în Făgăraș, asta pentru că ne-am propus să filmăm iarna și am avut de înfruntat niște momente interesante în care bătea un vânt pe creastă destul de puternic și putea fi periculos dacă nu erai atent pe unde calci, mai ales că toată creasta era acoperită cu zăpadă.

Eu știu ce înseamnă să mergi la o filmare și știu aproximativ greutatea echipamentului basic de care ai nevoie. Bănuiesc că nu ați avut telecabină, nimic și a trebuit să urcați toată creasta cu el în spate…

Avantajul în Făgăraș era că până la Bâlea puteai să duci toate cele cu mașina, dar de acolo, urcarea în creastă și plimbatul pe creastă a însemnat să le facem cu echipamentul în spate. Iar în Piatra Craiului am luat-o de jos, de la bază, cu 20-30 de kilograme în spate și aia e.

România Sălbatică

Avem și urși în acest film?

Cu siguranță și chiar sunt filmați în Făgăraș. A fost o întâmplare foarte interesantă. În prima tură ne-a plouat efectiv non stop, ne-am făcut fleașcă, dar totuși am avut baftă la un moment dat să prindem o pereche de urși care erau chiar la împerecheat și aveau un ritual de curtare foarte fain. Adică au fost și momente din astea pentru care uitai cât de mult ai cărat, uitai că-ți e foame, că ți-e frig pentru că natura îți oferea niște lucruri la care chiar nu te așteptai.

România Sălbatică
România Sălbatică

Dar nu era periculos?

Cu siguranță, nu. Ne-am întâlnit cu urșii de destul de multe ori, chiar și de aproape, de fiecare dată au fugit de noi, de fiecare dată au avut un comportament absolut defensiv, iar multe dintre acele povești care ajung să fie mediatizate se întâmplă din cauza oamenilor care fie nu știu să gestioneze situația, fie sunt anumite zone în care urșii s-au învățat prea mult pe la gunoaiele din preajma localităților și atunci conflictul acesta este inerent. Dar de cele mai multe ori, ursul va avea tendința să fugă.

România Sălbatică

Dar nu vorbim doar de urși, întreb dacă nu era periculos și în cazul altor animale?

Nu. Întotdeauna am zis că este mult mai periculos să trăiești în oraș, să traversezi strada, să faci lucruri din acestea cotidiene decât să stai în natură. Nu am fost în niciun moment în pericol, cu atât mai puțin de la animale. Și oricum, în afară de urs în anumite situații, nu există alt animal care să-ți pună viața în pericol în România. Poate vreo viperă care te mușcă în anumite zone, dar dacă îți iei măsuri de precauție minime sunt slabe șanse să pățești ceva.

Dar familiile voastre ce au zis de plecările voastre?

Vrei să merg în bucătărie să o chem pe soția mea? 😀

Spune-mi tu din ce-ți aduci aminte 😀

Cu siguranță nu este ușor să duci un proiect din acesta, mai ales că am fost aproximativ 450 de zile în teren în tot timpul acesta, adică mai bine de un an am lipsit de acasă, dar atâta timp cât faci ce-ți place nu prea ai altă opțiune. Am o glumă pe care i-o spun soției de fiecare dată când mă mai „ceartă” că sunt prea mult plecat: „Puteam să fiu marinar și să fiu plecat câte șase luni”. Așa eu eram plecat câte o săptămână, două și era puțin mai bine.

România Sălbatică
Dan Dinu

Da, dar dacă erai marinar trimiteai banii acasă. Așa tu plecai câte o săptămână, două, fără să știi dacă o să câștigi ceva vreodată cu proiectul acesta 😀

Și asta e adevărat, doar că așa cum spuneam, am avut tot timpul beck-up. Am avut cealaltă activitate din care reușeam să întrețin lucrurile pe aici pe acasă 😀

Descrie-mi momentul în care ai văzut filmul gata 😀

A fost interesant. Cel mai fain moment a fost la Cluj, în cadrul TIFF, unde erau prezenți în jur de 2000 de oameni în Piața Unirii. Aveam emoții, doar că în momentul în care publicul a început să râdă, să supine încă de la primele imagini, mi-am dat seama că tot ceea ce noi am gândit în scenariu, tot ce am montat ulterior s-a potrivit și oamenii au reacționat, brusc nu am mai avut niciun fel de emoții și m-am bucurat la fel ca spectatorii până la final.

România Sălbatică
România Sălbatică la TIFF 2021

Ce s-a întâmplat după a fost că nu am putut să ne bucurăm de filmul gata pentru că a trebuit să-l împărțim în cele trei episoade pentru varianta de streaming și pentru distribuția internațională. Adică nici nu am terminat bine filmul că deja începeam să-l ciopârțim, să mai adăugam material nou și să-l împărțim în episoade.

Pe streaming o să ajungă în varianta de trei episoade și aproape că e un film diferit pentru că deși are aceeași structură, funcționează diferit în cele trei episoade. Plus că este cam jumătate de oră de conținut nou pe care nu l-a văzut nimeni dintre cei care au fost la cinema.

De unde vii tu Dan? Unde te-ai născut și unde ai crescut?

E interesant pentru că sunt născut undeva prin Mangalia, la malul mării, însă pe la 3 ani am plecat în nordul Dâmboviței – nu am plecat singur, m-au dus ai mei acolo 😀 – Am copilărit acolo, la poalele Bucegilor și acum stau în Brașov. Cumva m-am împărțit în trei regiuni geografice diferite ale țării. Nu știu dacă m-a influențat partea cu marea pentru că nu sunt mare iubitor de apă de mare și soare, cred că m-a influențat mai tare copilăria de la poalele muntelui, pe dealuri, unde efectiv eram mai mult în natură decât pe acasă. Probabil că multe dintre lucrurile care acum mă fac să fac ceea ce fac vin de acolo, din copilărie.

România Sălbatică
România Sălbatică
România Sălbatică
România Sălbatică

Ce meserie au părinții tăi?

Sincer, taică-meu este electrician, mama nu mai trăiește însă era gestionar de magazin.

Dar obișnuiai să ieși cu ei în natură?

Da, se mai întâmpla lucrul acesta. Nu am atât de multe amintiri legate de mersul cu ei la munte, în natură, dar sunt câteva acolo. Partea mai interesantă este că într-una dintre zonele vechi de familie, ai mei erau undeva în Șaua Strunga din munții Bucegi, un loc care mie îmi este foarte drag și deși eu nu eram cu ei, mi-au spus că de fapt eram, că eram în burta maică-mii nenăscut. Deci cumva plăcerea asta de a merge pe munte cred că se trage și din experiența aceea amintită în albumul de familie, în care eram încă nenăscut 😀

Oare cu ce emoții stă tatăl tău când pleci tu așa pe munte? 😀

Mi s-a întâmplat o chestie foarte simpatică acum mulți ani când bunica mea mă tot întreba ce fac. I-am spus că nu lucrez nicăieri că am job-ul acesta de freelancer – pe care nu puteam să i-l explic nicicum, că fac fotografie și că-i învăț pe alții să fotografieze. Și după fiecare discuție, ea ajungea la aceeași concluzie: „Dar tu nu te angajezi nicăieri, să ai și tu un loc de muncă, să fii și tu un om normal, să te plătească și pe tine cineva?”. Pentru ei era foarte greu să le explic pentru că e total atipic pentru generația lor. Eram un pierde-vară care câștiga bani și nimeni nu înțelegea cum și de unde 😀

România Sălbatică
România Sălbatică
România Sălbatică
România Sălbatică

De ce ai ales economia?

A fost un pas ciudat. Acum întrebându-mă, nici eu nu știu să răspund de ce am ales. Era perioada aceea în care trebuia să te faci ori economist, ori medic, ori avocat, niște meserii foarte tranșante. Deși am cochetat foarte mult cu geografia, se pare că m-am dus în direcția asta. Într-un fel mă ajută pentru că mi-a pus în ordine niște idei legate de partea asta de contabilitate, economie, marketing, materii pe care le-am făcut în școală și care acum îmi sunt folositoare. Dar clar, dacă ar fi să aleg a doua oară nu m-aș mai duce în direcția asta.

Și când ai început fotografia? Din timpul școlii sau ai apucat să profesezi ca economist?

Nu, nu. Chiar imediat după facultate m-am mutat în Brașov și am fost asistent manager într-o firmă timp de vreo nouă luni, după care am mai lucrat câteva luni în vânzări ca apoi să spun că nu e de mine și trebuie să fac ceva pe cont propriu. Așa că am trecut la capitolul fotografie, grafic design, total alte chestii pe care le făceam de plăcere. Am mai lucrat foarte mult cu niște ONG-uri, am făcut niște proiecte de mediu și în continuare lucrez foarte mult cu ONG-urile pe partea de conservare, ca fotograf.

Ai copii?

Da, am un băiat de 13 ani.

Îl iei după tine?

Da, mai vine cu mine uneori. Eu am o concepție: nu mi-a plăcut niciodată să-i imprim copilului meu lucrurile pe care nu le-am făcut eu când eram copil – părinții au tendința asta de a retrăi prin copiii lor lucrurile pe care ei nu le-au făcut – și l-am lăsat să-și aleagă singur calea. I-am dat variante să-și aleagă, vede ce fac eu, îi place, a mers cu mine, dar niciodată nu l-am obligat să vină, sau să-l scot afară din casă forțat. Mai ales că are o afinitate foarte mare către informatică, bănuiesc că asemenea multor copii din ziua de azi 😀.

România Sălbatică
România Sălbatică

Acum după ce ai gustat succesul, pentru că este un succes acest film, ce urmează? Nu poți să te oprești aici…

Da, așa este 😀. Unii oameni aleg să stea liniștiți și să se bucure de succes, dar mai sunt și oameni ca mine care sunt exact invers. Eu acum, pe valul acesta de popularitate, îmi folosesc energia ca să mă gândesc la următorul proiect. Următorul plan este să facem un fim despre Delta Dunării, cam de aceeași anvergură cu „România Sălbatică”, o idee pe care o aveam de mult în mine. Mai sunt câteva proiecte mai mici la care lucrăm cu Parcurile Naturale sau naționale și ușor, ușor mai punem bazele unor astfel de proiecte. Neavând o casă de producție pentru film documentar în România, încercăm să ținem echipa unită pentru că România are foarte multe de arătat prin natura ei și e păcat să nu avem și o echipă care să facă asta la un asemenea nivel. Așa că e clar că tot în zona asta ne învârtim. În plus, așa cum spuneam, lucrez în continuare cu ONG-urile pentru că sunt importante cauzele respective de mediu, dincolo de partea financiară.

Dacă e să ne uităm la filmul tău și dacă ar fi să ne „uităm în gura ta” ca să spun așa, România pare locul ideal în care merită să trăiești 😀

Nu am fost niciodată adeptul acestui naționalism exagerat, dar tind să cred că România este una dintre cele mai importante, dacă nu cea mai importantă țară din Europa din punct de vedere al biodiversității. Sunt foarte puține țări care au ce avem noi aici și asta vine din contextul natural pe care îl avem cu Dunărea, Marea și Carpații. Da, suntem o țară bogată, dar mai avem multe de învățat despre cum să o menținem așa din punct de vedere natural. Iar eu cred că tocmai bogăția asta naturală poate salva România, dincolo de partea economică.

România Sălbatică
România Sălbatică

În toată viața asta a ta de adult, nu te-ai gândit niciodată să stingi lumina și să închizi ușa și să te duci în altă parte? Poate acum făceai un film documentar despre viața naturală din Mexic, de exemplu…

Avantajul este că poți oricând să faci asta din România. Și am făcut asta. Acum câțiva ani am făcut un film despre parcurile naționale din Statele Unite. Ambasada Americii a aflat despre proiectul ”România sălbatică” și ne-a propus să facem un film despre zona aceea, să aflăm cum funcționează parcurile acolo și să venim cu know-how-ul în România.

Nu știu dacă aș putea să trăiesc într-o altă țară, m-am tot gândit la ideea asta, dar nu cred că m-aș regăsi. Mai ales în contextul de azi în care poți să călătorești oriunde și am avut ocazia să fac asta prin prisma fotografiei. Și mai cred că ceea ce facem noi azi are succes tocmai pentru că România nu este o țară în care se fac foarte multe filme, foarte multe fotografii de acest fel. Lucrurile acestea în alte țări sunt mult mai bine puse la punct, în timp ce noi aici am avut ocazia să experimentăm, să ne facem de cap, bineînțeles la modul bun.

România Sălbatică
România Sălbatică

Da, dar câți bani ai fi luat cu filmul acesta în altă țară?

Avantajul este că filmul acesta având distribuție internațională, va fi plătit ca orice alt film din partea aceea. Adică, atâta timp cât tu faci un film în țara ta cu cheltuielile de aici, pe care îl vinzi afară, poate fi interesant, asta dacă te gândești la partea comercială. Dar nici în momentul în care am primit bani pe filmul acesta, nu am perceput că pentru mine este ceva comercial. Pentru mine a rămas un proiect de suflet pe care l-aș fi făcut oricum, indiferent de rezultat.

M-a întrebat la un moment dat un reporter câți bani am investit noi în filmul acesta. I-am spus că nu știu și nici nu vreau să aflu pentru că dacă aș afla, l-aș transforma într-un proiect comercial.

România Sălbatică
Dan Dinu și Cosmin Dumitrache la TIFF

Soția ta cu ce se ocupă?

Este chimist la bază și acum face testare de software pentru industria farmaceutică, o chestie din asta pe care eu câteodată mă chinui să o înțeleg 😀. E un domeniu interesant, clar, dar care pe mine mă depășește pentru că eu nu pot să înțeleg modul de lucru dintr-o corporație, fiind tot timpul liber. Ieri, de exemplu, am fost în Piatra Craiului să verificăm niște camere și am făcut asta pe schiuri de tură, cu rangerii din zona respectivă. Cum aș putea să înțeleg eu programul de stat opt ore la birou?

Dar înțeleg că voi mai faceți ceva cu ”România Sălbatică”, nu închideți proiectul…

România Sălbatică
Dan Dinu la TIFF

Așa este, proiectul nu se închide, încercăm să-l continuăm cu tot felul de lucruri educative. România Sălbatică a devenit și ONG între timp și lansăm o aplicație care să continue partea educativă a lucrurilor. Aplicația să fie atât cu parcurile prezentate, cât și cu un calendar al naturii prin care oamenii să primească notificări legate de când înflorește bujorul de munte, sau când se rotește cocoșul de munte, să dăm mai departe tot ce am învățat noi în proiectul acesta. E o aplicație gratuită care continuă ideea site-ului.

Share this article

Pe aceeași temă

Citește mai multe


Creșterea taxelor | Ce se întâmplă cu banii de pensii ai românilor și cu investițiile la bursă
Cu investiții totale de 23,5 mld. lei pe bursă – adică aproape un sfert din banii de pensii private ai românilor – fo...
Creșterea taxelor | Biriș pune punctul pe ”i”: Pierdem miliarde din PNRR sau supărăm mediul de afaceri?
Pus în fața unui deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul României are în prezent de ales: crește impozitele ș...
Cum se simte oboseala cauzată de cancer. Apare aproape în toate tipurile de neoplasme avansate
Cum se simte oboseala de la cancer? Oboseala este un simptom comun al cancerelor avansate, însă acest tip de oboseală...
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu
Asociația Caritas Alba Iulia, despre reforma sistemului de asistență socială: Serviciul social nu e muzeu Sectorul fu...
Animalul de companie are o respirație urât mirositoare? Iată câteva cauze
Nimic nu se compară cu afecțiunea câinelui, cu excepția cazului în care animalul de companie are un caz grav de halit...
Cum dansează pe manele mireasa lui Oțil și nașa Roxana Ionescu. Ramona Olaru și Diana Munteanu, campioane și ele
Dani Oțil și Gabriela Prisăcariu au făcut cununia religioasă duminică, 30 iulie, la 2 ani de când au devenit soț și s...
Spune-le și altora