ArtsLife Stories
ArtsLife Stories
Dan Mihai Bălănescu, fotograful protestelor: „Cel mai emoţionat moment a fost de departe cel cu luminiţele aprinse, momentul acela când brusc s-a făcut linişte, s-au aprins luminile, iar o aşa mulţime mare de oameni a cântat imnul României”
Ramona Raduly
|Reading time: 6 mins
Share this article

Dan Mihai Bălănescu este fotograful ale cărei fotografii de la proteste au făcut înconjurul Facebook-ului. I se mai spune şi fotograful căruia îi plac înălţimile. Îi place să se caţere pe clădiri pentru a surprinde cele mai bune momente. Fotografiile lui sunt absolut impresionante, fie că vorbim despre cele care au surprins Piaţa Victoriei plină de oameni ce şi-au aprins luminiţele de la telefoane, fie că vorbim de Bucureştiul văzut de sus, sau de imagini de natură.

Dan Mihai Bălănescu spune că a moştenit pasiunea pentru fotografie de la tatăl său care se juca adesea cu imaginile alb negru, motiv pentru care printre jucăriile copilăriei sale se numărau şi unele aparate de fotografiat ruseşti. E fotograf de când se ştie şi a făcut din această pasiune o meserie, deşi, niciodată nu a fost angajat. Când a ieşit la primul protest de stradă a vrut să facă poze pentru a lăsa dovezi ale adevărului petrecut în Piaţă, mai ales că, spune el, istoria pe care el a învăţat-o la şcoală pare să fi fost una falsă. Mărturia unei fotografii este reală, imaginea nu minte.

Pentru asta a ieşit şi vinerea trecută, la protestul diasporei, de unde s-a întors „uşor avariat” căci este supus riscului meseriei. Însă, pentru a arăta adevărul faptelor, s-a urcat din nou pe o clădire şi a făcut o imagine panoramă a mulţimii, mulţime ce nu era doar în Piaţa Victoriei, motiv pentru care numărătoarea ar putea fi uşor eronată.

Panoramă asupra Pieţei Victoriei şi a bulevardelor adiacente, vineri, 10 august, la protestul diasporei. Foto: Dan Mihai Bălănescu

Mai jos, un interviu interesant cu Dan Mihai Bălănescu, un interviu în care ne-a vorbit despre proteste, despre pasiuni şi despre dragostea pentru fotoreportaj.

Fotografia e o meserie relativ nouă, cel puţin la noi. Nu puteai să o moşteneşti sau să fi avut vreun idol în copilărie. Cum ai ajuns fotograf?

Sincer am moştenit pasiunea nu meseria, pasiunea de la tatăl meu care avea ca hobby fotografia alb negru, iar, ulterior, din pasiune sau hobby a ajuns să fie o a doua meserie pentru mine.

Cu ce te jucai când erai mic?

De mic mi-au plăcut toate lucrurile tehnice,electronice şi alte gadgeturi ale timpurilor, mă jucam cu aparate de fotografiat ruseşti, radiouri şi, ca orice băieţel, cu maşinuţe sau tancuri. (râde)

Care au fost primele tale poze?

Cred că primele poze au fost cele de concediu, vacanţă. Vacanţele de vară petrecute cu părinţii şi bunicii mei.

Ce-ţi place să fotografiezi cel mai mult?

Greu de spus ce anume îmi place mai mult sau mai puţin, îmi plac momentele, fie ele petrecute în natură sau deasupra oraşului, ba chiar şi oamenii, mai ales când nu ştiu că sunt fotografiaţi. Sunt mereu în căutare de momente.

De unde pasiunea asta pentru înălţimi? Care este povestea primei fotografii făcute de la înălţime?

Cred că pasiunea se trage din copilărie unde mereu mi-am petrecut vacanţa de vară în zona Valea Cernei, iar 3 luni de vară mereu mă găseau căţărat pe dealuri şi munţii. Oriunde te-ai căţăra, acolo sus vezi „the big picture”, totul devine mai liniştit, eşti mereu deasupra freamătului şi stresului cotidian. Sunt şi acum momente când mă caţăr în diferite locuri doar ca să privesc ….să fac fotografiile doar în mintea mea, cu ochii.

De ce fotoreportaj?

Fotoreportaj pentru că însemnă fotografie neregizată, că acolo tu ca fotograf nu deţii controlul, nu poţi manipula subiectul şi deci, trebuie să te concentrezi să arăţi cât mai bine şi real, mai ales cele petrecute …..De, am făcut şcoala şi am învăţat istoria predată de comunişti, în cea mai mare parte falsă ….Fotografiile de la protest le-am făcut pentru documentarea adevărului de la început şi până în ziua de astăzi, fără a comenta, ci doar ca o mărturie a celor petrecute.

Ai ajuns celebru cu fotografiile făcute în timpul protestelor. Ţi-a cerut cineva (vreo publicaţie) poze de la proteste, sau a fost o dorinţă de-a ta să surprinzi anumite momente?

Le-am făcut în primul rând pentru mine, pentru documentarea faptelor într-un mod cât mai real şi veridic. Da, foarte multe publicaţii mi-au solicitat fotografiile şi nu doar publicaţii, chiar şi oameni sau studenţi ce aveau nevoie pentru diferite lucrări sau cărţi.

Ca fotograf am simţit o mândrie să îmi regăsesc fotografia într-o publicaţie precum NewYork Times sau Washington Post.

Care a fost cel mai emoţionant moment de la proteste?

Cel mai emoţionat moment a fost de departe cel cu luminiţele aprinse, momentul acela când brusc s-a făcut linişte totală, s-au aprins luminile, iar o aşa mulţime mare de oameni a cântat imnul României.

Protestele din februarie 2017. Foto: Dan Mihai Bălănescu

Ai fost la protestul diasporei? Ce sentimente te-au încercat, căci înainte de toate eşti om şi eşti român?

Am fost, este o pagină în istoria fotografiilor mele. De data asta nu aş vrea să comentez, las doar imaginile să se exprime. Am fost şi la protestul celor de la PSD. Dar aici sunt oameni ce au venit de la mii de km pentru a arăta că sunt încă români, că încă le pasă de ţara în care s-au născut chiar dacă mulţi dintre ei sunt plecaţi de 10 ani şi s-au stabilit împreună cu familiile acolo.

Ce alte evenimente importante ai mai fotografiat (de fotoreportaj vorbesc)?

Destul de multe începând de la Colectiv, Roşia Montana, ultimul drum al Regelui Mihai, cred că sunt printre cele mai mari la care am fost.

Ai fost vreodată fotograf la nunţi? Sau ai pozat vreo nuntă celebră?

Nu am fotografiat nunţi. Cred că singurele fotografii făcute de genul acesta au fost pentru prieteni foarte apropiaţi.

Faci şi fotografie de studio?

Da, uneori mai fac şi fotografie de studio când am solicitări de genul acesta, mai mult produse sau review-uri pentru aparate foto.

Poţi să trăieşti decent în România din meseria de fotograf independent?

Poţi să trăieşti în România dacă munceşti şi munceşti mult, indiferent dacă este vorba de fotografie sau alt domeniu. Important este să îţi faci treaba bine.

Ai câştigat cel mai important concurs de fotografie de la noi. O astfel de recunoaştere îţi deschide mai multe uşi sau îţi oferă mai multă încredere în tine?

Greu de spus… Încerc mereu să fiu cât mai critic şi obiectiv în ceea ce mă priveşte, dar o oarecare notorietate am căpătat şi m-a ajutat în dezvoltarea către noi clienţi sau joburi.

Ce alte pasiuni mai ai?

Destule de multe pasiuni şi prea puţin timp. Îmi place sportul, îmi plac drumeţiile în natură, îmi place să călătoresc, îmi plac motocicletele foarte mult şi cred că lista rămâne mereu deschisă.

ArtsLife Stories
Share this article