Căutare

Share this article

Personajul pe care vi-l propun azi nu este străin de celebritate, atât cea dobândită cu voia sa cât şi cea „primită” fără a o fi ţintit neapărat. Amatorii de bârfe îl cunosc de bună seamă, că doar nu o dată presa avidă de senzaţional l-a zugrăvit în culori pestriţe. Pe de altă parte, pasionaţii de sporturi cu motor îi urmăresc curioşi frumoasa nebunie care îl împinge la volan sau la manşă, în competiţie cu sine sau cu cei ca el.

În puţinul timp în care am stat de vorbă, Dan Tatoiu a subliniat faptul că postura ingrată de „milionar excentric” ce i-a fost atribuită este mai degrabă suportul care îi susţine pasiunile ce se învârt în zona sporturilor cu motor. Mediul de afaceri îl ţine totuşi în priză, dar îmi explică implicarea lui dozată şi insistă asupra faptului că acordă încredere celor cărora le-a acordat puterea deciziei şi a managementului. Mă aşteptam să îmi povestească despre destinaţii exotice sau de răsfăţuri culinare orientate de stele Michelin şi când colo Dan Tatoiu se amuză când spune ce relaxat este când se bucură de gustări spontan „amenajate” pe capota vreunei maşini de raliu.

Am indrăznit să-l iau puţin la întrebări şi am primit propriul lui „decalog” de răspunsuri. Haideţi să vedem ce a ieşit:

Există ceva personal / profesional ce regreţi că nu ai făcut?

Da, evident că regret. Probabil oricine regretă că nu a făcut mai bine x sau y lucru sau că nu a luat decizia potrivită într-un moment-cheie. În multe aspecte, profesional, personal… Dar trebuie să conştientizezi că aceste regrete sunt bazate pe experienţa de acum, mult după deciziile / acţiunile de atunci. 

Doar întoarcerea în timp cu mintea de acum te-ar face să abordezi diferit. Probabil că pus în aceeaşi ipostază fără experienţă acumulată ai face la fel. 

Pe scurt nu am regrete majore. Am făcut destul de multe nebunii! 

Ce alte pasiuni mai ai in afara de cele cumva ştiute? (Care nu au legatura cu „adrenalina”)

Este o întrebare dificilă… Viaţa mea a fost bazată pe adrenalină dintotdeauna. Tatăl meu a fost promotorul sportului în familie, el însuşi fiind un pasionat.

Îmi plac foarte mult călătoriile, să zicem, active, nu pot sta prea mult pe loc.

Îmi place să descopăr locuri noi, să cunosc alte culturi.

Îmi place să pornesc în călătorii fără un plan detaliat sau un program prestabilit.

Îmi place marea, ador sa ajung într-un port pitoresc şi sa mănânc la o terasă pe mal.

Ador cerul înstelat văzut de pe un vârf de munte iarna.

Îmi plac animalele, avem câini şi pisici în jurul casei.

Îmi place să ajut şi să mă bucur de bucuria celorlalţi.

Deşi nu sunt un expert, sunt pasionat de tehnologie şi încerc să menţin contactul cu noutăţile.

Pot să spun că îmi place să meşteresc diverse prin garaj.

Cine este persoana care in viziunea ta constituie un model de viaţă?

Sunt un om norocos, părinţii mei au fost oameni deosebiţi şi mă mândresc cu dânşii. 

Pe parcurs am învăţat câte puţin de la toţi cei cu care am avut ocazia să  interacţionez. 

Am învăţat şi din experienta altora împărtăşită in mass media (cărţi, filme, documentare, ziare, etc). 

Aş spune chiar că în ziua de astăzi viaţa tuturor este ca o carte deschisă… Poate prea mult deschisă, având în vedere că suntem asaltaţi cu informaţii din sfera personalului pe toate reţelele sociale. 

Filtrarea, relevanţa şi chiar veridicitatea informaţiilor este deja o provocare. 

La ce te uiti prima oară cand cunosti pe cineva?

Sincer nu am un şablon. Este un prim impact al persoanei asupra mea. O privire de ansamblu aş spune. Probabil că în funcţie de ipostaza întâlnirii, locaţie, ţinuta, sexul persoanei şi atributele fizice, privirea se ajustează corespunzător.

Ce nu ai putea ierta niciodată?

Greu de spus. Este o întrebare incompletă. Poate ar fi mai potrivit „cui şi ce nu ai ierta”.

Pentru că atunci când este vorba de copiii noştri, membrii familiei noastre în general cred că tindem sa iertăm  mult mai uşor. 

Dar urăsc lipsa de respect, trădarea, oamenii care fac rău intenţionat, cei care chinuie animalele… practic  ceea ce ne deranjează, în mare, pe toţi. 

Care este vacanţa / experienţa perfectă pentru tine? Sau care a fost?

Vacanţa perfectă este neapărat una care să fie asociată cu locuri noi, cu adrenalina, cu pasiunile mele, cu faptul că-mi iubesc foarte mult copiii şi-mi doresc să fie cu mine. 

Deci un concediu pe munte la ski / snowboard, o vacanţă de drumeţie cu motociclete, o vacanţă cu barca sau una de drift cu maşina de rally pe gheaţă sau prin pădure sunt întotdeauna grozave. 

Oricum de preferat statului cu burta în sus la soare 🙂

Am avut multe asemenea experiente şi e greu de spus care a fost CEA MAI…. 

Pot spune însă că experienţa trăită de curând împreună cu ambii copii la circuit, fiul meu pe o motocicletă de supermoto şi fiica mea pe kart… Este mai presus de cuvinte să fii cu ei acolo în mijlocul  pasiunii tale, să vezi că îţi este moştenită în totalitate. Greu de descris senzaţia. Apoi mai este şi faptul că fiul meu nu numai că îmi calcă apăsat pe urme în ceea ce priveşte „apucăturile”, dar mai pare a fi şi o dublură reuşită a lui Valentino Rossi, fizic vorbind de data aceasta. Întâmplător, oare?

Care este cel mai nebunesc lucru pe care l-ai făcut pana acum?

Am presupus că este totuşi un articol, nu o carteJ

Începând de mic am făcut multe… năzdrăvănii ca să zic aşa şi încă nu m-am oprit, doar că mai arunc câte un ochi în buletin din când în când şi riscurile devin mult mai calculate.

Porecla mea „Dementor” a apărut într-o discuţie cu buni prieteni care spuneau că sunt mentorul lor dar în acelaşi timp mai “dement” decât tinerii din jur. A apărut natural porecla care a devenit şi numele clubului moto. 

Referitor la nebunii, de la coborât cu schiurile prin pădure, pe stânci înzăpezite, ziua sau noaptea împreună cu alţi prieteni, pe trasee cunoscute sau la prima vedere, sub cronometru sau la liber, până la diverse experimente auto / moto, cu jetski, snowmobil şi alte maşinării simpatice. Lista e lungă, la fel şi zilele de spitalizare urmate de recuperare, din păcate. 

Coleric sau echilibrat / calm?

Cu siguranţă calm şi echilibrat, cel puţin aşa as vrea sa cred. Am învăţat în timp că sportul extrem şi colericii nu fac echipa bună. 

Ce fel de părinte esti? – Permisiv, strict, iertător…

Câte puţin din toate, cred. Sunt strict dacă este neapărat necesar, însă am norocul să nu fie nevoie de stricteţe. Copiii mei sunt foarte echilibraţi şi ne intelgem fără mare agitaţie, în consecinţă nu am de ce sa fiu iertător. 

Probabil că permisiv este de subliniat. 

Trebuie să guste din viaţă şi să descopere pe pielea lor cum este. Evident că nu las asta chiar la voia întâmplării ci îi pregătesc, petrec cât mai mult timp aproape de ei.  

După ce valorile educaţiei sunt clare pentru cei mici, drumul este mai simplu, mai clar pentru ei.

Cum ar trebui să fie femeia perfectă? Ca să ne şi amuzăm puţin…

Să glumesc şi să spun că ştiinţa nu a evoluat suficient pentru a crea un robot-femeie ideal?

Să devin totuşi serios. Femeia ideală ar trebui să fie în pas cu mine, în primul rând, să tragă la aceeaşi căruţă cum se spune. 

Să fie inteligentă, frumoasă, să-mi împărtăşească pasiunile şi nu în ultimul rând să mă respecte. 

V-am spus ca nu este produs robotul respectiv…

A fost o discuţie cel puţin interesantă, care ar fi putut lejer fi expusă în câteva episoade. Mi-am zis totuşi să-i dăm însă Cezarului ce e al Cezarului şi să îl expunem pe Dan Tatoiu dintr-o dată, ca efectul efervescent creat să poată fi experimentat asemenea unui puseu de tensiune: brusc, intens, generator de temere dar pe care îl ţii minte. Dementor nu se va opri curând. Şi nici noi în a-l urmări.

Andreea Militaru este Guest Writer pentru life.ro şi dacă esti curios să o cunoşti mai bine, poţi încerca Just Words, platforma pe care continuă să-şi aştearnă gândurile, ideile şi întâmplările.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO