Încheiam eu, așa, textul hermeneutic precedent “De ce nu există femeile frumoase” cu vorbele lui Proust: “Să lăsăm femeile frumoase in seama celor fără imaginaţie“. Căci, ooooh, da, femeile frumoase au fost întotdeauna o problemă pentru “muritori”. Sunt greu abordabile, sunt răsfăţate de tot felul de dobitoci, și, în general sunt “teritorii ocupate”. Femeile frumoase sunt ţinte doar pentru cei care vor să demonstreze lumii ceva și, mai ales, pentru validarea macho-ului din ei. Sunt pentru “premianţi”. Sunt Bentley-uri.

Nu oricine își permite. E o activitate cronofagă și hiper concurenţială. Nu rentează. Repet: Nu ochiul face o femeie frumoasă, ci mintea.

Și nouă, celorlalţi pământeni, ce ne rămâne de iubit dacă cele frumoase sunt “imposibile”!?  Pe celelalte. Care nu sunt frumoase ca o poză de frizerie, este răspunsul corect.

Citește mai mult pe Radio Guerrilla