Chiar și obiceiurile care par inofensive pot ascunde informații despre starea noastră emoțională.
Am crescut în casă cu o soră cinefilă. Pentru că asta se întâmpla pe vremea când lumea nu avea televizoare smart, sora mea avea o colecție impresionantă de DVD-uri. Faptul că nu depindea de programul de la TV pentru a se uita la filme îi permitea să le revadă pe unele de nenumărate ori.
Ulterior, am descoperit că tendința ei de a revedea filmele și serialele preferate are și un nume: comfort viewing. Tot mai târziu am înțeles și că în spatele acestui obicei, care pe mine mă scoatea din minți, existau anumite motive pentru care ea simțea mereu nevoia să revină la ce cunoștea și știa deja că îi face plăcere.
De ce ne uităm din nou și din nou la aceleași filme?
Nu o să uit niciodată cum, timp de o săptămână, sora mea a revăzut în fiecare zi filmul Mamma Mia. Până și eu, care doar treceam din când în când pe lângă sufragerie, recunoșteam cu ușurință orice melodie. Astăzi este doar o perioadă de care ne aducem aminte și râdem împreună, dar o întrebare a rămas cu mine: ce ar fi putut-o face pe sora mea să vrea să revadă același film de atâtea ori?
„Să revedem același film sau serial poate avea o funcție de reglare emoțională”
Psihologul Mădălina Bogdan spune că, în spatele tendinței de a ne uita de multiple ori la același film se ascunde, de fapt, nevoia de predictibilitate, de familiaritate, lucruri care s-au pierdut odată ce am început să consumăm conținut media mai mult și mai divers.
„Familiaritatea poate contribui la sentimentul de siguranță și confort. De aceea, să revedem același film sau serial poate avea o funcție de reglare emoțională: știm deja povestea, personajele și, într-o anumită măsură, ceea ce urmează. Într-un context în care suntem permanent expuși la informații, stimuli și experiențe noi, un conținut familiar poate deveni un mic spațiu de liniște, în care nu mai este nevoie să procesăm necunoscutul”, explică specialista.
Folosim comfort viewing-ul pentru a fugi de emoțiile noastre?
Pare că tendința este să apelăm la filmele și seriale pe care deja le cunoaștem fix în momentele în care simțim că nu mai putem ține pasul cu ce se petrece în viața noastră. De ce am alege, până la urmă, să ne complicăm și mai mult, expunându-ne și forțându-ne să procesăm încă ceva nou? Întrebarea este, însă, cum ne putem da seama dacă comfort viewing-ul este un proces sănătos, prin care dăm o pauză creierului nostru, și când devine un mecanism prin care fugim de emoții.
„Uneori, avem pur și simplu nevoie de o activitate familiară care ne ajută să ne liniștim și să ne reglăm emoțional. Devine mai degrabă o formă de evitare atunci când observăm că folosim în mod constant acest comportament pentru a nu ne confrunta cu anumite emoții, situații sau probleme și că ne este tot mai greu să revenim la ele. Un semn poate fi faptul că ne refugiem în seriale ori de câte ori apare o emoție neplăcută sau amânăm sistematic lucruri importante”, explică Mădălina Bogdan.
Când este comfort viewing-ul un obicei sănătos?
Potrivit psihologului, un indicator al comfort viewing-ului sănătos este că, după ce filmul s-a terminat, revenim asupra problemelor pentru a le găsi o rezolvare.
„Dacă ne uităm la un serial pentru a ne relaxa și apoi putem reveni la activitățile, relațiile sau problemele noastre, vorbim mai degrabă despre o strategie de autoreglare. Dacă însă vizionarea devine principalul mod prin care evităm constant ceea ce ne provoacă disconfort, atunci poate merita să ne întrebăm ce anume încercăm să nu simțim sau să nu confruntăm”, conchide Mădălina Bogdan.
