fbpx

Căutare

Share this article

Am ales să scriu despre dialog pentru că vremurile pe care le traversăm o impun. Tensiunile geopolitice, polarizările din societate, mediul de afaceri în care există aparent o prăpastie destul de mare apărută în urma pandemiei între nevoile și dorințele angajaților și nevoile organizațiilor, schimbul de generații și modificare a felului în care comunicăm și relaționăm ca urmare a dezvoltării tehnologiei.Toate acestea subliniază și aduc din nou în atenție nevoia de dialog. 

Dezbaterea este foarte sănătoasă în orice fel de societate democratică unde diverse inițiative sunt supuse dezbaterii publice. Colectarea diverselor perspective îmbunătățește rezultatul final al inițiativei și generează o mai mare adeziune pentru că vine să încorporeze toate aceste perspective. 

Discuțiile într-o echipa abordate în perspectiva unei comunicări orientate către rezultat, conduc la un climat sănătos în privința abordării stărilor tensionate și conflictuale sau a perspectivelor care aparent sunt divergente. Ce poate face echipa să evite anumite tipuri de discuții este temerea din spate că anumite puncte de vedere nu ar fi auzite sau luate în considerare, că ar putea fi minimizate. Sau, mai rău, că într-o discuție vor apărea comportamente care să-i facă pe unii dintre participanți să se simtă invalidați sau judecați. Într-o discuție, scopul este, de obicei, de a avea câștig de cauză mai degrabă decât a învăța și a construi.

Dialogul este unul dintre instrumentele de leadership cel mai puțin folosite

Îmi aduc aminte un proiect pe care l-am avut acum câțiva ani în care am lucrat în parteneriat cu o companie de consultanță franceză. Coordonatorul nostru de proiect, un coach în vârstă, cu foarte multă experiență de viață și cu experiență profesională impresionantă, ocupând funcții de leadership la nivel regional pe patru continente, mi-a prilejuit câteva dialoguri și câteva învățăminte din care m-am hrănit, am învățat și pe care nu le voi uita, probabil, întreaga mea viață. Țin minte momentul în care ne-am cunoscut și m-a invitat în proiect. Aproape nicio întrebare, nicio curiozitate despre parcursul meu profesional. Prima întrebare pe care mi-a pus-o a fost: Care a fost cel mai dificil moment din întreaga ta viață și ce ai învățat atunci despre tine?”. Deși era un străin pentru mine, blândețea și respectul cu care a formulat întrebarea m-au făcut să las instantaneu la o parte orice fel de defensivitate m-a încercat în prima secundă. Țin minte că am răspuns la întrebare după circa un minut de gândire, cu emoție și aproape circulându-mi în fața ochilor imagini dintr-o perioadă în care a fost foarte greu, mi-a fost teamă, m-am simțit responsabilă și în final am reușit să ies cu bine, cu mai multă putere și maturitate și cu disponibilitatea de a mă bucura și mai mult de viață. Am plecat destul de răvășită de la acea primă întâlnire. Abia peste câteva zile a venit răspunsul pozitiv că vom lucra împreună în acest proiect și au urmat aproape trei ani de lucru apropiat și de multe dialoguri cu sens pentru care îi rămân recunoscătoare.

Motivul pentru care aduc aceasta amintire aici este legat de natura dialogului și de energia extraordinară pe care o poate crea un dialog real, bazat pe principiul respectului și al adevărului. Despre principiul adevărului în colaborare și rolul pe care îl are respectul în capacitatea noastră de a dialoga a fost întregul proiect care a urmat și întreaga călătorie profesională care m-a ajutat să continui să cresc și să mă dezvolt.

Dialogul are marea calitate de a crea un spațiu psihologic sigur în care fiecare dintre noi se simte liber să deschidă subiecte care par să fi fost închise, să dea la o parte obstacole despre care considera că sunt insurmontabile în relația cu cineva, să permită cicatrizarea unor răni emoționale. Discuțiile și dezbaterile pe care le purtăm atât în mediul personal, cât și profesional, de multe ori agresive și neprincipiale, ne fac să acumulăm din diverse episoade trecute suficiente istorii care în momentele care ne-ar solicita colaborare ne pot activa, în schimb, diferite voci critice, cinice sau voci care ne învinovățesc și ne atribuie vini pentru momente în care ne-am simțit neputincioși, neînțeleși, nepregătiți sau neîncrezători.

Dialogul este unul dintre instrumentele de leadership cel mai puțin folosite. Confundăm discuția cu dialogul și de dragul dezbaterii și găsirii soluției cele mai grozave scăpăm din vedere caracterul de multe ori agresiv sau pasiv agresiv al acestora.

Cum funcționează principiul adevărului pentru a permite dialogul?

Încă de la Socrate, cel care a căutat adevărul întreaga viață și a pus bazele abordări socratice e pe care o folosim în învățarea adulților și în coaching, oamenii au căutat o formulă și o perspectivă asupra realității care să le genereze un conflict interior cât mai mic. Pentru că adevărul este pura noastră realitate, realitate pe care o construim în mintea noastră pe baza percepțiilor și interpretărilor pe care le avem despre ce se întâmplă în jurul nostru, felul în care reacționăm și interacționăm cu mediul extern, cu alți oameni care exprimă la rândul lor propriile convingeri, percepții și interpretări. Dacă ne gândim puțin nu există decât un adevăr comun. Și nu putem ajunge la un adevăr comun decât prin dialog, construind unul pe percepțiile celuilalt și pe interpretările celuilalt, clarificând și rafinând. De ce este nevoie de dialog și nu de discuție pentru a ajunge la un adevăr comun? Pentru că dialogul nu ne activează mecanismele defensive, ci ne pune în valoare. 

Adevărul comun este esența oricărui acord de a continua într-un anume fel: că este o decizie de business sau de viață, o planificare de buget sau de proiect, clarificarea unor principii sau valori, felul în care gândim viitorul unui copil sau viziunea pe termen lung a companiei. Angajamentul față de toate aceste lucruri și șansa ca ele să fie implementate, duse mai departe, finalizate depinde de acest adevăr comun. Acel ceva în care să creadă toate părțile implicate pentru că este trecut prin filtrul propriilor valori și nevoi, armonizat cu aspirațiile și dorințele și înțeles în același fel de toată lumea. 

Complexitatea adusă de toate evoluțiile ultimilor 10 ani în domeniul economic, tehnologic și social creează o extraordinară complexitate. În managementul situațiilor complexe sunt două direcții importante care ajută la auto organizare și găsirea de soluții: capacitatea de a reduce incertitudine prin dezvoltarea unor scenarii care să modeleze cat mai aproape diferite versiuni ale realității ce pot fi luate în considerare. Pentru aceasta este nevoie de colaborare adică de un schimb de opinii și de resurse pozitiv și orientat către obținerea unui rezultat și nu a dreptății personale. Cea de-a doua direcție este dată de măsura în care se poate obține ușor un acord asupra scenariului cel mai potrivit și a capacității de a dialoga la nivelul oricărei echipe.

Așa că, pentru dialoguri sănătoase, am învățat de la acest mentor despre care povesteam, că principiul adevărului implică o comunicare deschisă ambele sensuri care are câteva ingrediente fundamentale. Primul și poate cel mai important, înainte de spunerea adevărului, este cultivarea capacității noastre de a asculta adevărul. Pentru a face loc să vină către noi o exprimare deschisă și curajoasă a percepțiilor și interpretărilor celuilalt, fără defensivitate: o ascultare plină de bunăvoința și respect. Avem nevoie de bunăvoință pentru a putea să ascultăm până la capăt fără să întrerupem, pentru a ne strădui să prindem toate detaliile și perspectivele și să le putem calibra trecându-le prin propriile noastre filtre. Această bunăvoință alimentează respectul adică transmite celuilalt mesajul că opinia lui contează. Mai este un detaliu în privința capacității noastre de a asculta: modestia

Am citit de curând o carte extraordinară: Promisiunea care schimba totul: Nu te voi întrerupe, scrisă de Nancy Kline. Este genul de carte scrisă cu asemenea naturalețe și umanitate încat ești instantaneu uimit de puterea gândului: este atât de simplu! A nu întrerupe și a lăsat finalizării gândului de către partenerul de dialog este cu adevărat acea condiție ca dialogul să se întâmple și să nu devieze într-o discuție în contradictoriu. Pentru că a nu întrerupe arată nu numai respect și bună voință, ci arată și marea capacitate de a fi modest, adică de a-l trata pe cel din fața ta ca pe un partener, în egalitate. Imaginați-vă pentru un minut ce flux creativ s-ar putea creea dacă în fiecare echipă, măcar întâlnirile în care oamenii își doresc să găsească o soluție la o problemă, ar dispărea pe moment toate ierarhiile care omoară orice fel de formă de modestie: ierarhia formală, ierarhia de vârstă, ierarhia dată de vechimea în companie sau în proiect, de vechime în industrie sau alte forme de clasare a celor ce contribuie pe diverse paliere de importanță vremelnică. În absența temporară a acestor ierarhii oamenii se simt mult mai liber să contribuie și să exprime perspectivele lor fără teama de a fi judecați, ironizați și de a se face de râs. Iar rezultatele ar putea schimba fața organizațiilor. Dacă stăm să ne gândim puțin, nu ne ia nimeni poziția în niciun fel de ierarhie. Rolul și importanța acestuia rămân, vechimea și experiența rămân, ceea ce se schimbă este suspendarea judecății de valoare.

Cea de-a doua parte a dialogului pe bază de adevăr este spunerea adevărului. Dacă ne întoarcem la percepții și interpretări totul este subiectiv și că nu există posibilitatea de a fi 100% obiectivi și îndreptați către un adevăr în adevăratul său sens. Și nu vă contrazic pentru că încercarea nu este de a fi 100 % obiectivi, ci de a desubiectiviza dialogul: să bazăm contribuțiile noastre în dialog pe date, fapte și exemple cât mai specifice. Și să aducem aceste lucruri ca pe o resursă a dialogului pe care se poate construi, iar, cu respect. Fără atac la persoană. Fără minimizare, fără a lua pe nimeni pe sus și de sus. 

Dialogul presupune schimb. În orice schimb există confuzie și nevoie de clarificare, de aceea ne străduim să învățăm arta punerii întrebărilor, ne străduim să renunțăm la eternul ”De ce?” cu efectul său iritativ, încurajăm cealaltă parte să construiască folosindu-l pe ”și” în loc de enventualul”dar”, cerem feedback și întrebăm ”Cum ți se pare?” sau ”Tu cum vezi acest aspect?”…

Citește și: Cum arată coaching-ul în anul post pandemic și cum poate contribui la sănătatea societății

Și cel mai important principiu al dialogului: terenul comun și progresul. Dialogul este plin de pragmatism. Incluziunea pe care o creează nu exclude utilitatea și pragmatismul rezultatului.  Este vorba de un proces de comunicare în care pierderile de timp risipit cu frecușuri și ping-ponguri personale din discuțiile clasice poate fi eliminat, satisfacția celor care se angrenează în dialog mai mare și rezultatul mai solid.

Principiul adevărului și valoarea dialogului, deși par lucruri de bun simț, pot spune că pentru mine a fost una dintre cele mai prețioase reamintiri și lecții de viață pe care le-am primit în acel proiect. Am lucrat timp de trei ani cu aproape două mii de oameni. Cam 60 de întâlniri pe an, în care am pus acest principiu al adevărului și al dialogului pe masă și, ei au avut posibilitatea să exerseze pe problematica lor reală, găsind într-un interval extraordinar de scurt de timp nu numai soluții ci, și confortul unor schimburi foarte sănătoase de nevoi și așteptări, de perspective care să conducă ulterior la schimbări de procese, clarificări de roluri sau chiar soluții tehnice foarte specifice. Am văzut valoarea dialogului la treabă, în acțiune.

Companii în care leadershipul favorizează dezvoltarea creativă

În majoritatea organizațiilor, leaderii care conduc echipe caută creativitate și inovație. Mediul în care fiecare voce se poate face auzită și poate contribui, devine un mediu de soluționare colaborativă. Nu înseamnă că aici nu există punerea sub semnul întrebării a unor reguli sau moduri de lucru. Nu înseamnă că dialogul nu este alert sau că, pe alocuri, nu este asezonat cu dezbateri și cu discuții. Ceea ce se întâmplă în companii precum Pixar sau Google sau, în alte companii în care leadershipul favorizează dezvoltarea creativă, este o cultură a dialogului bazată pe bunăvoința și respect, o cultura ascultării și a construcției, o cultură în care progresul este elementul central în jurul căruia se învârt toate schimburile și în care inovarea primează orcărui fel de ierarhie. Și dacă vă inspiră, vă recomand să urmăriți pe TED.com prezentarea Lindei Hill despre cum aceste două companii dezvoltă cultura dialogului orientat către inovație.

Citește și: Cărți (și) pentru vacanță – de minte și de suflet

În aceste zile, când atât de aproape de noi se desfășoară un conflict, în care sunt atât de multe pierderi de vieți omenești, când nu există win-win, când nicio discuție sau dezbatere nu poate conduce la o soluție pentru că toate mecanismele emoționale sunt inflamate la maxim, conduc ego-ul și lipsa de rațiune și umanitate, mă gândesc că dialogul și capacitatea de a vorbi pe bază de adevăr, cu respect, bunăvoință și modestie ar putea aduce și crea minunea găsirii unei soluții care să dea voie rănilor să se cicatrizeze și oamenii să se poată întoarce curând să-și reconstruiască viețile. 


Madi Rădulescu, MCC, MBA, Managing Partner MMM Consulting. Este un facilitator, trainer și coach de echipă experimentat care adună peste 25 ani de experiență de lucru cu leaderi în companii mari, multinaționale. De peste 13 ani este coach executiv și în 2019 i-a fost acordat premiul Gold Coach Award conform Romanian L&D Industry, survey la care au participat peste 570 manageri și specialiști de resurse umane.  

Este pasionată de dezvoltarea leaderilor, de impactul pe care îl poate crea dând acestora acces la perspective multiple, la propriile resurse, sprijinindu-i să iși asume rolul cu încredere întelegându-și propriile valori și credințe. A obținut multiple certificări de coaching, management și leadership, este membru ICF – MCC – Master Certified Coach, cea mai înaltă acreditare globală, consultant certificat pentru metodologiile Persona Global și PerformanSe și a derulat proiecte în multe țări Europene.

Este și soție, și are o fiică. Pasionată de călătorii, îi place să descopere obiceiurile altor culturi. Deviza după care se ghidează este:„Fii mereu cu mintea și cu inima deschise, învață continuu și viitorul se va arăta plin de șanse și oportunități.”

Puteți află mai multe informații despre Madi Rădulescu de pe site-ul ei.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO