Fata care a gonit barza din poveste. Adriana Radu, Sexul versus Barza.

Adriana Radu avea 23 de ani când a creat Sexul versus Barza, un canal youtube unde și-a asumat misiunea de a-i ajuta pe cei mai tineri decât ea să își răspundă unor întrebări complicate legate de educație sexuală, sănătatea reproducerii, plăcere, consimțământ și așa mai departe.
Adriana are 29 de ani acum și se poate lăuda, dincolo de cele două licențe în literatură la Universitatea Lumiere din Lyon (Franța) și un master de Sănătate Publică la Facultatea de Medicină din Berlin, cu aproape 70.000 de abonați pe youtube, interesați de mesajul ei prietenos și responsabil.

 Cum a început acest canal de informare și educație sexuală?

 Eram o persoană tânără dornică să ajute alte persoane tinere.

Am început Facultatea la București, la Franceză-Germană, am intrat prima, dar am fost dezamăgită de calitatea studiilor de aici, așa că am plecat cu prima bursă Erasmus disponibilă, la Lyon. Ulterior m-am transferat acolo și am terminat studiile în Franța.

Pentru că simțeam că îmi lipsește exercițiul cu limba germană, am plecat după facultate în sudul Germaniei și m-am angajat într-o școală unde am predat franceză, engleză și germană pentru copii străini. Acolo am văzut cum se făcea educație sexuală copiilor, începând din clasele primare. De pildă, la clasa a IV-a a venit un medic ginecolog care le-a explicat și le-a dat informații copiilor.

Am făcut practică la profamilia, organizație care face planificare familială în Germania și este integral finanțată de stat. Lucrurile pe care le-am aflat în toată această perioadă au devenit baza proiectului de mai târziu și a alegerii mele: în loc să predau limbi străine, este mai util să fac educație sexuală.

În Franța făcusem câteva cursuri de feminism și drepturile femeilor, în plus știam bine ce se face la noi în materie de educație sexuală.

Ca adolescentă am petrecut prea mult timp să pun cap la cap informații despre sexualitate pe care ar fi putut să mi le explice cineva. Țin minte că eram foarte des pe o pagină care se numește anticoncepționale.ro, unde puteai pune întrebări și îți răspundeau alți utilizatori și, dacă aveai noroc, intervenea chiar tipa care coordona platforma, pe care o chema doctoressa.

Eram la vârsta la care apăruse în viața mea privată preocuparea pentru teme mai largi care aveau legătură cu contracepția și protecția, cu plăcerea ori alte aspecte ale sexualității și sănătății reproductive. Ca în viața oricărui om de vârsta aceea. Nu primisem nici un fel de educație sexuală la școală, profesoara de biologie sărise peste lecțiile de anatomie, iar alte surse nu aveam.

Acum regăsesc motivele mele de a fi pe acele site-uri în motivele tinerilor care mă urmăresc acum pe mine.

 E straniu cumva: în clasă doamna de biologie nu spune nimic, dar pe holuri băieții și fetele vorbesc deschis despre sex. Cum așa?

 Se vorbește deschis în aparență. Întâi de toate trebuie spus că se vorbește în contexte și maniere în care nu toată lumea se simte confortabil. În plus, există tot felul de presiuni legate de subiect.

Băieții simt presiunea să vorbească despre astfel de lucruri pentru că trebuie să arate că știu, fetele simt presiunea să nu vorbească despre aceste lucruri fiindcă dacă știu sunt „curve”, dar de la o vârstă încolo resimt presiunea să vorbească fiindcă trebuie să știe sau chiar să facă sex.

 De unde a pornit atașamentul tău față de persoanele vulnerabile din acest punct de vedere? Și dorința de a le ajuta?

 Sunt mai multe momente care merită pomenite aici. Dacă mă duc mult înapoi, cred că de la bunica și de la părinții mei, care aveau niște principii foarte sănătoase când venea vorba de a-i ajuta pe ceilalți. Apoi, mai târziu, în liceu, când colega mea a rămas însărcinată și a dispărut pur și simplu din clasă. Eu am reîntâlnit-o pentru că locuia în satul bunicilor mei și avea un copil.

Apoi în facultate, când un coleg cu care mă înțelegeam foarte bine a avut multe rezerve până mi-a mărturisit că este gay. Întâmplările de genul ăsta m-au modelat. Și sigur că îmi place să ajut, dar încerc cumva să fiu și un agent de schimbare.

 Cum a fost primit la început canalul și tipul tău de discurs?

Când am început canalul am primit o finanțare care a creat un context din care și părinții mei au înțeles că este un proiect serios. Am câștigat un concurs, Restart România, finanțatorii au organizat o gală unde i-au avut invitați pe ambasadorul Statelor Unite, al Angliei și al Olandei, lucru care pentru mine a contat pentru că a dat un ton de seriozitate proiectului.

Când s-a lansat Sexul versus Barza la Palatul Parlamentului, în 2013, ziarul Libertatea a publicat un articol în care vedeai Casa Poporului și un cuplu care făcea sex lipit de ea.

Ce m-a șocat însă a fost că niște persoane din „Noua Dreaptă” au ajuns la Casa Poporului și au încercat să boicoteze lansarea canalului. Nu credeam că există oameni care nu sunt de acord cu utilitatea mesajului sau care contestă faptul că educația sexuală este ceva ce se poate face cu tinerii în lipsa acordului părinților. Iată că existau oameni care se opuneau acestui lucru, ulterior acești oameni s-au coalizat, iar organizația lor a devenit „Coaliția pentru Familie”.

În realitate însă era cu atât mai mare nevoie atunci când eu am început canalul de youtube (o platformă foarte nouă în acei ani), fiindcă nu trecuseră mai mult de șase ani de când fondurile destinate acestor programe se sistaseră, o dată cu integrarea în UE.

Canalul a crescut, deși a făcut-o într-un ritm anevoios fiindcă nu postam chestii regulat, asta și pentru că tratam totul cu foarte multă responsabilitate, iar filmulețele necesitau foarte mult timp. Mi-amintesc filmul despre ciclul menstrual și ovulație mi-a luat enorm de mult timp pentru că am folosit mult stop-motion.

Între timp lucrurile s-au diversificat, așa încât anul trecut am făcut o piesă pe tema educației sexuale la Teatrul de Copii și Tineret, Ariel, cu care am mers în cinci orașe din țară. În plus am organizat o serie de work-shop-uri de educație sexuală. Ideea era să nu rămână totul la faza de proiect: facem câteva clipuri, le punem pe un site, nu ne mai uităm niciodată la ele (râde), ci voiam o platformă, cum este youtube, unde canalul avea șansa de a crește și de a fi interactiv.